Live acum: Conferința CDG ”Economia românească a tehnologiilor de top: adecvarea companiilor la trendurile globale – atu-uri și oportunități”

Argumentul:

Raportul Draghi e imperativ:
Economia românească trebuie să accelereze integrarea tehnologiilor de ultimă oră în procesul de creștere a competitivității:
de la industriile productive – și robotizarea acestora – la transformarea digitală a proceselor – la integrarea Inteligenței Artificiale – România trebuie să iasă din era tehnologiei medii și să asimileze inovativ avansul pe care tehnologia mondială îl aduce în economiile relevante. Cum creștem viteza de integrare a tehnologiilor de vârf?

Oficiali responsabili cu politicile economice, experți în integrarea tehnologică a companiilor, mari jucători din industrii deja avansate tehnologic sau cu mare potențial de retehnologizare,

analizează punctul în care se află economia românească într-un moment de inflexiune pentru competitivitatea europeană și care ar fi strategiile și planurile de-a menține companiile românești pe trendul regional și global:
doar tehnologiile de top ne pot duce la nivelul următor al forței economice.

Principalele declarații ale speakerilor

Sándor BENDE, Președintele Comisiei pentru Industrii și Servicii, Camera Deputaților – Parlamentul României

• Este nevoie de o reindustrializare în România. Eu sunt optimist. Într-adevăr, trăim vremuri grele, dar așa cum se spune, vremurile grele nasc oameni puternici. Va trebui să ne punem mintea la contribuție, ce facem de aici încolo. România, din punct de vedere al strategiilor, nu stă rău – stă foarte rău sau nu stă deloc. Singura strategie pe care o are România, în momentul de față, adoptată de Guvern, este strategia pentru sport.

• Nu avem o strategie economică, nici o stratergie energetică, cu toate că unele dintre ele ar fi fost jaloane PNRR. Deci să nu ne mirăm dacă banii din PNRR nu vor fi atrași în totalitate și așa mai departe.

• Avem foarte multe restanțe și, din această cauză, eu am o încredere că aceste lucruri, această situație economică grea în România în care ne aflăm, mai ales din punctul de vedere al industriei, va naște oameni puternici.

• Ce ne-a adus aici. În ultimii 30-35 de ani nu ne-am reformat și nu am făcut prea multe în ceea ce înseamnă învățământul. Concetățenii noștri care erau formați de mai de mult timp și erau meseriași la locul lor și erau profesioniști au fost nevoiți să plece din țară. O forță de muncă bine pregătită, în care România a investit foarte mult, a plecat. Aici nu mă refer doar la cea înalt calificată – vorbim și despre maiștri tehnicieni, efectiv meseriași sau chiar și necalificați care aveau o îndeletnicire pe care au primit-o de acasă, de la școală… Asta ne-a adus aici.  

• Pe de altă parte, situațiile foarte rapid schimbătoare, instabilitatea, atât legislativă cât și de mai multe forme: (ea afectează) când vine vorba despre o afacere, despre o investiție, mai ales în industrie, unde recuperarea investiției are un termen lung. Nu vorbim despre un mic comerț, ca în anii 1990. (…) Lipsa infrastructurii rutiere (este un alt handicap), lucru extrem de important pentru o economie sănătoasă, lipsa infrastructurii feroviare care a ajuns să fie unde este deși am avut o infrastructură excepțională.

• Lipsa investițiilor: fondurile europene. Eu zic să facem o comparație între procentul de fonduri europene pe care îl avea țara la dispoziție și îl aveau și alte state la dispoziție, să vedem cât la sută din acele fonduri europene s-au dus către industrie, către economie, către IMM-uri. Am înțelege de ce stă Polonia unde stă față de România, în zilele noastre.

• Sunt de acord cu cei care spun că firmele din România, economia, nu trebuie să crească prin bani gratuiți primiți (de la stat). Dar dacă vorbim despre tema zilei de astăzi, despre tehnologiile moderne, despre o industrie modernă, despre productivitate înaltă, atunci nu avem cum să vorbim și despre fondurile pe care România nu le-a atras și nu le-a direcționat către economie, către industrie.

• Aici ar trebui să vedem ce facem și este un moment zero, ca să investim cât mai mult în cercetare. Există firme românești, și nu puține, care totuși fac și cercetare în colaborare cu unele universități. Deci exemple bune există, dar sunt puține. Ar trebui mai mult. Suntem aproape 20 de milioane de locuitori și avem o țară destul de mare. Nu suntem printre cei mici în Europa. Asta înseamnă că avem posibilități, că avem resurse. Aceste resurse nu trebuie să plece din țară, ci să rămână aici.

• Dacă acum 20 de ani era vorba doar despre salarii (ca avantaj comparativ) și într-adevăr, în Occident, în orice altă țară din România, se câștiga mult mai bine decât aici. Pentru aceeași muncă depusă, se câștiga mai mulți bani. Astăzi, acest lucru aproape că nu mai este valabil. Astăzi, în România, se câștigă bine. Nu zic că nu este loc de mai bine, dar se câștigă bine. Salariile sunt aproximativ la fel ca în restul UE. Aproximativ, să nu creadă cineva că e fix la fel.

• Dar, astăzi nu mai este suficient să ai un salariu decent. Dacă întrebăm tinerii ce doresc și pentru ce ar rămâne în țară, răspunsul lor e că doresc o viață de calitate. Acuma trebuie să vedem ce înseamnă pentru ei o viață de calitate, înafară de un loc de muncă. Ca să fac o paranteză: tinerii nu doresc neapărat un loc de muncă stabil. Din păcate. Asta este, s-a schimbat viziunea. Ei doresc să câștige niște bani ca săptămâna viitoare să poată să meargă undeva pentru o distracție. Trebuie înțeles și poate că ăsta nu trebuie să fie primul nostru scop, să schimbăm mentalități, ci ar trebui să fie să le putem asigura acest lucru.

• Cum și prin ce: printr-un transport public de calitate pe care din păcate nu prea îl avem în momentul de față. Asta înseamnă nu doar autostrăzi, ci căi ferate și trenuri. Ca cineva de la 100 de km distranță de Timișoara să poată să meargă la teatru duminică seara și să se întoarcă înapoi fără să fie expus unui risc pe șoșele, ci să meargă liniștit cu trenul. Copiii acestor tineri, copiii familiilor din România să poată să crească într-un mediu decent și corect, să aibă activități extra-școlare de calitate, atât sportive, cât și de artă și așa mai departe. Asta își dorește toată lumea, ca copiii pe care îi au să crească într-un mediu cât mai bun, cât mai elevat. Este ceva normal, nu e o cerință prea mare. Este o cerință de secolul nostru. Statul trebuie să asigure aceste posibilități, să vină și să finanțeze săli de sport. Cu toate că acum s-ar putea să oprim toate aceste investiții. La fel, școli de artă, școli de muzică (au nevoie de finanțare). Nivelul de cultură, nivelul de învățământ va aduce, nu de pe o zi pe alta, ci peste 10-15-20 de ani va aduce o bunăstare (mai mare) în România.

• Și este posibil ca să eliminăm și aceste greutăți pe care le are România de câțiva ani, acest deficit bugetar pe care îl purtăm în spate. Dar fără o industrie, fără o economie sănătoasă, acest lucru, (bunăstare), bazat pe împrumuturi, nu poate să funcționeze. Cu asta trebuie să fim de acord cu toții. Trebuie să facem tot posibilul să eliminăm acest lucru, dar acest lucru nu se poate realiza fără un învățământ sănătos în România.

• Astăzi, această conferință ar trebui să fie despre învățământ, pentru că acesta este viitorul. Am pierdut teren foarte-foarte mult, am rămas în urmă față de SUA, față de Asia nici nu mai vorbesc. Nu trebuie să inventăm roata, ci trebuie să vedem ce au făcut alții și să facem investiții în cercetare ca să îi putem depăși sau să putem inventa lucruri noi cu care să fim competitivi pe piață. Pentru asta avem nevoie de o resursă umană excepțională, pe care eu consider că România o are. Dar toată lumea trebuie să pună mâna (să ajute), inclusiv noi, politicienii.

• Și trebuie să vorbim și despre energie: dacă vrem să fim competitivi și Europa dorește să fie competitivă pe piață, nu putem să avem politici care să ne aducă la o energie atât de scumpă, de 3-4 ori mai scumpă decât în SUA sau în China. Cu o energie scumpă, cu un preț de cost al factorului uman foarte ridicat, cu un randament al muncii scăzut, produsele din Europa și implicit produsele din România nu vor fi competitive pe piața mondială. Asta înseamnă că vom închide fabrici, vom trăi în sărăcie, vom trăi din împrumuturi. Nu asta ne dorim, nu de asta suntem aici. Eu așa cred și doresc tuturor participanților să găsim acele soluții și să punem pe masa Parlamentului acele soluții care să relanseze economia din punctul de vedere al învățământului, culturii și a industriei.

• România, ca stat, ca țară, nu trebuie să se implice direct în chestiuni economice, nu trebuie să construiască fabrici statul român, nu trebuie să creeze locuri de muncă direct. În mod indirect trebuie să se implice și să creeze teren fertil ca investițiile să prindă rădăcini în România.

• Dacă există predictibilitate, legislativă, financiară și de alte tipuri, dacă există infrastructură și resurse umane, rezultatele nu rămân deoparte. Cetățenii vor investi, nu trebuie să așteptăm să vină firme din străinătate, care desigur că sunt binevenite. Dar cetățenii noștri poate ar dori să devină întreprinzători și trebuie să îi sprijinim. Dar fără sprijinul fondurilor europene… Uițați-vă la cât la sută din totalul de totalul de 80 de miliarde de euro din PNRR și perioada de finanțare 2021-2027 și-a propus România să investească în industrie și IMM-uri și cât au investit polonezii. E o diferență care se vede în realitate.

Întrebare Alexandru Lăpușan, Zitec: Anul trecut este primul an după Revoluție în care fluxul de imigrație al românilor s-a inversat. Am avut mai mulți oameni care s-au întors decât au plecat și am văzut asta în zona unor meserii valoroase, pentru doctori, ingineri și așa mai departe. Este un lucru foarte bun. În condițiile acestea și având în vedere discuțiile care au loc în aceste zile, cum credeți că o taxare suplimentară, chiar sub numele… de exemplu taxa de solidaritate pusă pe oamenii valoroși, care aduc valoare în țara aceasta, ce impact credeți că va avea pentru țara noastră?

Răspuns:

• Cu siguranță un impact negativ. Acum trăim o perioadă foarte-foarte grea și deciziile nu sunt în mâna mea. Dar de un eventual eșec nu pot să fug nici eu pentru că și eu sunt politician. După câte știu eu și câtă economie cunosc – nu sunt economist – dar deobicei acele state au reușit pe termen lung o dezvoltare masivă au fost state care au avut un învățământ performant și au avut facilități de taxe. Acum, sincer, dacă taxele tot cresc, nesiguranța crește, valoarea forței de muncă tot timpul crește… Acestea nu sunt lucruri prielnice pentru investiții.

• Într-adevăr, și în zona de unde sunt eu, am observat acest lucru – sunt deja localități în care numărul populației a început să crească. Încet, puțin câte puțin, dar a început să crească. Au început să se întoarcă înapoi cetățeni de-ai noștri și acest lucru mă bucură pentru că se întorc cetățeni care au plecat cu un anumit suport de învățământ, au acumulat o anumită experiență și acum se întorc înapoi. Va trebui să facem tot posibilul să nu îi dezamăgim și să nu plece din nou și acest fenomen (de revenire în țară) să se amplifice sau măcar să rămână la acest nivel.

• Este un lucru îmbucurător și se vede că România totuși a început să facă ce trebuie, inclusiv săli de sport, case de cultură, să promoveze diferite activități extra-curiculare, există parcuri în foarte multe comune sau orașe mici, o posibilitate de recreere, să meargă la un meci de fotbal sau alte activități sportive, un concert, un teatru – este un lucru excepțional. Dacă lumea simte nevoia de așa ceva este minunat și este un lucru care trebuie întreținut.

Intervenție pe deficitul bugetar, strategie economică, trendul pozitiv economic de până acum și România în regiune, unde avem în continuare deficiențe structurale, în contextul declarațiilor secretarului de stat din Ministerul Economiei:

• Stăm bine, dar încă un bine și murim cu totul. Dar cum să nu mă uit la Bulgaria, care a trecut prin aceeași (poveste) Covid, este aproape la fel de vecin cu Rusia și război cât suntem noi, ori ei intră în zona Euro de la 1 ianuarie (2026). Este o chestiune de dorință socială, dar ei intră în zona euro. Ori noi ne confruntăm să reducem deficitul bugetar de la peste 9% la 7% din PIB și în următorii 7 ani să revenim cumva sub 3,5%.

• Un alt exemplu de dezvoltare: mandatul trecut, Comisia pentru industrii și servicii a făcut destul de multe ieșiri din Parlament ca membrii Comisiei să înțeleagă ce se întâmplă (în economie) și dificultățile care se confruntă industria românească. Nu dau nume, dar am fost la o fabrică de mașini (Ford Craiova – n.r.). Ni s-a explicat că până în granița României trenul de marfă circulă cu 80 de km/h, aici este introdus și timpul de încărcare și descărcare, iar de la granița României până la fabrică depășește cu puțin 30 de km/h. Și productivitatea scăzută din această cauză și din cauza personalului mai puțin calificat se ajunge ca o unitate să coste cu aproximativ 100 de euro mai scump decât în orice altă țară. O unitate! Nu este mult, la un autovehicul de 30.000 euro, 100 de euro nu este mult. Dar dacă se fabrică 1.000 de vehicule pe zi, asta este zilnic 100.000 euro, este 2 milioane de euro pe lună și 24 de milioane pe an. Și când se fac acele ședințe la nivel de grup și se spune că practic în România fabrica a avut o pierdere de 24 de milioane de euro și ce facem, atunci s-ar putea să ne trezim că rămânem fără această unitate de producție în România? Care este printre primii 5 cei mai mari contribuitori la bugetul de stat. Și rămânem și fără banii aceia…

• Deci atât de bine o ducem din punct de vedere statistic, doar că avem o problemă în realitate. Nu investim destul în economie din banii europeni. Nu îi atragem suficient, deci undeva este o vină a guvernanților. Dintotdeauna, cei care au guvernat, tot timpul – inclusiv UDMR-ul – ori îi cheltuim ori rămân acolo. Nu mai bine ar fi să îi cheltuim? Venim cu idei, mari strategii – 15 spitale… Avem nevoie. 200 de facultăți. Avem nevoie. Dar nu le facem.

• Doar 2 categorii reușesc să cheltuiască banii din fondurile europene foarte repede, la timp și util: este vorba despre întreprinzătorii mici și mijlocii, indiferent că e vorba de agricultură sau de construcții, întreprinzătorii cheltuiesc acești bani, iar apoi UAT-urile mici. Ei mereu reușesc să atragă fondurile, mai mult, nu e suficient pentru că orice apel de finanțare, în momentul lansării, nu ține mai mult de 10 minute – și banii au dispărut (au fost atrași – n.r.).  

Intervenția cu privire la încasarea/neîncasarea de TVA:

• Trebuie să recunoaștem un alt aspect. Avem foarte multe produse cu TVA-ul scăzut. (…) Vorbim de medicamente, de foarte multe alimente, vorbim în construcții… De panouri fotovoltaice. Sunt foarte multe cu TVA-ul scăzut. În ce privește neîncasarea TVA, statul român are niște instituții care nu sunt alese, nu sunt autonome, și ar putea să își facă datoria.

Laurențiu GÎDEI, secretar de stat în Ministerul Economiei, Digitalizării și Turismului

• Discuția pleacă de la celebrul raport Draghi, care a tras un semnal de alarmă spunând lucrurilor pe nume. Dacă în Europa, revoluția industrială a anilor trecuți a produs efecte care au avut ecou în întreaga lume, pare că acum, în ceea ce privește revoluția tehnologică, rămânem în urmă și am fi pe locul trei, după SUA și Asia. Europa trebuie să încerce să depună toată eforturile pentru a recupera decalajele în ceea ce privește dezvoltarea tehnologiilor inovative, a celor moderne, a celor noi care sunt departe în SUA și în China.

• Dacă SUA și China au o legislație mai permisivă, mai dereglementată, dacă au prețurile la energie mult mai accesibile antreprenorilor, bineînțeles că efectul ideilor bune din UE, pentru că știm că se dezvoltă foarte multe companii și la nivelul UE în ceea ce privesc noile tehnologii, dar atunci când au nevoie de capitalizare, de dezvoltare, de deschidere, ele migrează cu precădere în SUA și asta produce un inconvenient la nivelul Uniunii Europene.

• Contextul este unul extrem de delicat și sensibil. Cu toții ne-am dori ca România să arată din punct de vedere financiar și economic altfel astăzi, dar, din nefericire, crizele succesive peste care am trecut ne-au adus în situația în care am văzut că unii își puneam problema, pe bună dreptate, a multor institute de cercetare care funcționează în România și unele care chiar nu produc efecte. Totuși, avem nevoie de cercetare, pentru că nu putem să avem inovația de actualitate dacă nu investim în cercetare.

• Educația este principalul factor declanșator al viitoarei revoluții tehnologice la nivelul României, pentru că dacă la nivelul ministerului din care fac parte tot vorbim despre digitalizare, și acesta este unul dintre elementele care pot contribui la dezvoltarea pe viitor, știm foarte bine că competențele populației sunt foarte scăzute. Avem nevoie de mai multă implicare a educației, a reconversiei în tot ceea ce privesc noile sectoare tehnologice de care omenirea va avea atâta nevoie.

• La nivelul Ministerului Economiei sunt derulate programe care au ca scop oarecum răspunderea la cerințele din raportul Draghi și mă refer aici la zona de microcipuri, unde punem accent și ne dorim să sprijinim antreprenorii, astfel încât să avem și o producție de microcipuri și componente electronice la nivelul României. Încercăm să identificăm soluții astfel încât să dereglementăm și să debirocratizăm tot ceea ce înseamnă finanțările de care companiile care doresc să inoveze în România au nevoie. Este foarte complicat să obții finanțări preferențiale pentru zone sensibile. Or lucrul acesta noul guvern trebuie să-l gândească astfel încât să găsească elemente, chiar dacă contextul financiar și economic în care ne află este extrem de fragil și delicat.

• Oricâte și-ar propune politicienii este nevoie și de mediul de business să vină în sprijinul politicienilor, astfel încât să fie o conlucrare strânsă pentru că mai bine decât antreprenorii, cei care cunosc piața, știu nevoile tehnologice, simt viitorul – nu se pricep politicienii cum se pricep antreprenorii. Să vină în sprijinul politicienilor pentru a trasa politici publice de viitor astfel încât peste ani să putem să considerăm că România este în topul inovației și în topul dezvoltării noilor tehnologii.

• Este mult de lucru, mult de recuperat. Împreună cu educația, cu antreprenorii și cu o clasă politică responsabilă putem găsi soluțiile cele mai bune astfel încât să putem să facem parte din familia selectă a statelor care vor produce și vor livra tehnologie în viitori ani, nu vor fi doar consumatori.

• UE a devenit un consumator de tehnologie pentru că factorii care duc la exodul noilor tehnologii și ale creierelor spre SUA îi cunoaștem cu toții. Obligația UE este de a identifica pârghiile pentru a reglementa în sensul pozitiv tot ceea ce ține de noile tehnologii astfel încât să le putem dezvolta în UE și ulterior să le livrăm lumii întregi.

• Sprijinul guvernamental pentru tot ceea ce înseamnă inovație, dezvoltare, tehnologie nouă, reindustrializare, IMM-uri, antreprenori vor continua chiar dacă aportul financiar guvernamental este unul fragil în acest moment. Sunt convins că în anii viitori politicile publice îndreptate către acest sector vor veni în sprijinul dezvoltării și retehnologizării României și în domeniile de înaltă tehnologie.

• La nivelul Ministerului Economiei sunt în derulare amplele procese de digitalizare pe care nu le putem face peste noapte. Paradoxul este că dacă factorul politic și guvernamental trasează o direcție și își dorește e foarte greu să găsești factorul uman specializat în interiorul arcului guvernamental care să producă aceste proiecte și le externalizăm.

Întrebare Alexandru Lăpușan, Zitec: În săptămânile trecute am interacționat cu oameni deosebiți din Guvernul Republicii Moldova, în frunte cu domnul prim-ministru Recean. Am discutat cu toată echipa de doamne din Guvern, care este o echipă absolut impresionantă la nivel profesional și am văzut ce reușit Republica Moldova. Ei în septembrie vor avea 83% din serviciile oferite de stat antreprenorilor acoperite integral digital, iar din serviciile pentru populație, 60%. E drept, e o țară mai mică și ai putea să spui că anumite lucruri sunt ceva mai simple, dar din punct de vedere al digitalizării, lucrurile nu sunt atât de diferite, între a acoperi o digitalizare pentru 2,5 milioane de oameni sau pentru 45 de milioane. Nu sunt atât de diferite în ziua de azi. În Bulgaria am văzut cum guvernul a colaborat cu societatea civilă și în ultimii doi ani au adoptat un pachet de peste 12 legi privind identitatea digitală, au lucrat împreună cu societatea civilă, nu cu serviciile secrete. Pe urmă, au scos pachetele de legi care să atragă studenții străini care au studiat în Bulgaria, care atragă forță de muncă calificată, le fel pachete de legi pentru digitalizare. S-o fi lucrând mult la noi și într-adevăr există o resursă limitată în cadrul ministerului și ADR, știm asta, dar dvs. sunteți la butoane și ați fost la butoane, și dacă Republica Moldova poate, dacă Bulgaria poate, este foarte greu să spunem că noi nu putem și să ne uităm către Polonia. Polonia are niște resurse economice uriașe față de România, dar uitați-vă la ăștia mai mici decât noi, că trec fluierând pe lângă noi. Pe cine mai dăm vina?

Răspuns:

• Nu aș fi cu totul de acord cu dvs. Nu am cifrele la mine să vă spun până la finalul anului cât din România va fi digitalizată. Sunt foarte multe programe în lucru, în derulare. Cu siguranță vom atinge și noi niște cifre foarte bune în tot ceea ce privește antreprenoriatul și societatea civilă vizavi de serviciile digitale pe care statul român le va oferi cetățenilor și antreprenorilor.

• Ne uităm la vecini și abordăm problema doar pe subiectele care ne pun pe noi românii într-o lumină negativă. Lucrurile nu sunt chiar atât de urâte și de grave. S-au făcut pași importanți în ultimii ani și sunt convins că acest proces este ireversibil. Dacă ne uităm pe cifrele Eurostat vedem că România, pe foarte mulți parametri este într-o zonă pozitivă, cu potențial de creștere și am convingere că acesta va fi trendul.

• Sunt multe de făcut. Guvernul împreună cu clasa politică are obligația de a continua un demers în sprijinirea și dezvoltarea digitalizării și sunt convins că foarte curând vom atinge niște targeturi pe care nu le am acum. Și România este pe un trend mult mai pozitiv decât Republica Moldova.

Eduard-Tatian MITITELU, Comisia pentru Tehologia Informației și Comunicațiilor, Camera Deputaților și vicepreședinte al Comisiei Pentru Industrii din Camera Deputaților

Am și niște amintiri frumoase din perioada când eram în Executiv. Acum în Comisii se văd mult mai politic decât de vedeau în Executiv. Vorbim de viziuni ideologice despre digitalizare, am ajuns în punctul acesta și… din perspectiva mea politică, s-ar putea să greșesc. Eu văd lucrurile în digitalizare astfel încât statul să nu încurce privatul. Privatul face deja performanță în digitalizare.

A, trebuie să luăm exemplu de la privat și de la viteza lor în zona digitalizării a serviciilor publice. Trebuie să aducem și noi agenții ăia AI în administrație și vă spun că o să avem în curând, la Ministerul Dezvoltării, un agent AI pentru tot ce înseamnă normative și răspunsuri la tot felul de întrebări ce țin de zona asta de dezvoltare.

Spuneați de strategii. Eu m-am săturat de strategii, sincer. Subsolul Palatului Victoria este plin de strategii. Avem strategii pentru absolut orice. E-guvernare, pentru combaterea consumului de droguri, strategii pentru orice.

Trebuie să vorbim un pic mai mult pe măsuri. Am lucrat la strategia națională pentru inteligența artificială. Pentru tot ce înseamnă  procedură birocratică am stat efectiv un an. Un an de nervi, proceduri, avize de la tot felul ministere care se răzgândeau, mai merge la avizul CSAT, după aia stai că nu-i conform ce spune CSAT cu ce spune ministerul… Am avut observații până în ziua ședinței de guvern și le-am reglat chiar în ședința de guvern.

După ce am adoptat-o, așa a fost situația, am plecat din Ministerul Digitalizării și acuma trebuie implementată strategia. Și acuma mă uit către Executiv că trebuie implementată.

Bun, acuma avem o strategie pentru DIF-uri (Digital Investment Facility- n.r.). DIF-urile sunt ambasadorii digitalizării la nivel local. Sunt ceea ce statul nu poate fi la nivel local. Trebuie să le încurajăm și să alocăm resurse financiare naționale nu doar europene.

Și bineînțeles avem centrul cyborg, la București  la Politehnică. Mă bucur că am reușit să îl operaționalizăm, dar trebuie să construim în jurul lui. Dacă el e acolo, trebuie să alocăm. Să avem în Universitatea Politehnică cât mai multe programe, Poli face chestia asta , dar să avem finanțări.

Statul român nu știe ce servicii publice are. Statul român este cel mai …. să zic așa… orice operator economic, când începe o afacere, știe ce oferă clientului său. Statul român nu știe ce oferă clientului său. Sau știe, dar insular. Avem o propunere legislativă pe circuitul parlamentar prin care obligăm toate instituțiile publice din  România să contribuie în Catalogul Serviciilor Publice din România cu serviciile pe care le are.

Trebuie să populăm Catalogul național al datelor de contact ale instituțiilor publice. Dacă vrei să suni acuma la Direcția de muncă de la Botoșani stai și cauți numărul ăla până nu mai poți.

Da, avem și exemple de bune practici. HUB-ul MAI, unde deja avem cartea de identitate electronică. Un lucru extraordinar. O să putem semna electronic cu cartea electronică de identitate orice document în relația cu statul și el va fi recunoscut de către stat în echivalent cu semnătura electronică olografă.

Se lansează acuma hub-ul de la Ministerul Muncii. S-a lansat noul REVISAL, dar toate sunt insulare. Trebuie să le avem într-un singur punct . Cetățeanul nu trebuie să la mai caute pe google pe toate.

Am avut marea onoare și responsabilitate să fiu președintele comisiei mixte pentru poduri digitale cu Republica Moldova. Am adus codul lor sursă. L-am adus în România. Trebuie să-l implementăăăm. „Trebuie”.

Resursa umană în digitalizare. E o altă discuție foarte interesantă. Este Administrația pregătită să aibă IT-iști în administrație? Avem serviciile de resurse umane care să gestioneze nevoile uni IT-ist?+

IT-iștii au pretenția să aibă cursuri, să aibă salarii competitive negociate în timp rapid. Îl pierzi. Nu stă la discuții dacă nu îi oferi negociere rapidă. Să aibă criterii de performanță . Am gestionat o echipă de IT-iști în Ministerul Digitalizării. Este foarte greu să-i gestionezi cu legislația … aplicând pentru ei legislația funcționarilor publici și a personalului contractual din administrația publică.

Vorbim despre oameni care înțeleg foarte bine legislația și o joacă în favoarea lor. Și așa fi făcut-o și eu. Cu tot dragul. Are administrația publică criteriile de performanță pentru IT-iștii din administrație?  Ca să-i evalueze? Cine poate evalua din administrație un IT-ist? Dacă este sau nu este performant. Un alt coleg de echipă? Are statul criteriile de recrutare? De acolo trebuie să plecăm, cu legislația pentru tot ce înseamnă personal tehnic în instituțiile statului. Pentru că vorbim și de industrie. De ce este un IT-ist mai important decât un inginer în energetică?

Vine și întrebarea: este nevoie de IT-iști în administrație sau te bazezi pe mediul privat și trebuie să externalizezi?  Ideologic, aș merge pe zona privată. Dar, ca să las așa o idee, strategii avem, avem și legislație, trebuie să le punem în practică.

Pentru că am participat la negocieri, programul de guvernare al noului guvern va conține la capitolul digitalizare o serie de măsuri cu termene foarte clare. În  primul rând cu termene pentru Catalogul național al serviciilor publice: trei luni pentru legislație, 12 luni pentru aplicare.

Avem strategii, avem fundamentare pentru finanțare. Orice ministru se poate duce și spune conform strategiei și atunci el decide unde se duc banii respectivi. Avem ce respecta, trebuie să implementă strategiile, legislația actuală…  OK, mai sunt domenii de reglementat, căci tehnologia avansează, dar cred că lucrurile să ducă și spre încurajarea inovației inclusiv prin deduceri fiscale.

Elisabeta MORARU, Membră a bordului AmCham România, Country Director Google Bulgaria, Ungaria, Moldova și România

• Îmi pare rău că ne-a părăsit domnul coleg din executiv pentru că aș fi putut să-i spun că ne-au mai părăsit și 278.000 de copii din sistemul educațional, adică am pierdut Municipiul Iași în ultimii 20 de ani și cred că tăcere mare când pierzi aproape trei sute de mii de oameni.

• Vă amintesc că unul din doi tineri consideră că nu are de ce să meargă la liceu pentru că nu le aduce niciun beneficiu. Aș vrea să profit de ocazie să vă amintesc că anul acesta este anul cu cel mai mic număr de copii înscriși la examenul de Bacalaureat. Urmează și examenul de evaluare națională, sper să nu aveți o surpriză neplăcută și din această zonă.

• În numele comunității AmCham profităm de fiecare dată de ocazie să vorbim despre capitalul uman și oportunitățile pe care le vedem în această direcție. Noi ne-am făcut temele, am venit pregătită să vă vorbesc despre mai multe lucruri, dar ascultând ceea ce ați menționat dvs. nu pot să nu sun un pic clopotul în Iași. Am pierdut un Iași întreg în 20 de ani și suntem extrem de preocupați și îngrijorați de această tendință. Anul trecut am publicat un studiu făcut împreună cu Universitatea București. Am analizat ce s-a întâmplat cu aceste cohorte dintr-o perspectivă a costului economic și social, din perspectiva PIB-ului României. Este dramatic.

• Solicitarea noastră este să accelerăm integrarea competențelor digitale. Să ne asigurăm că aducem copiii la școală, dar și că îi susținem pe profesori, că înțelegem cât de dificil este pentru domniile lor să integreze în mediul primar sau gimnazial sau liceal sau academic-universitar aceste competențe digitale pentru că la sfârșitul studiilor, acești tineri trebuie să intre în piața muncii, unde vor fi în competiție nu doar cu alții care studiază, ci cu alții care au studiat cu și prin tehnologie, cu și prin AI în alte societăți, în alte economii care au prioritizat aceste subiecte.

• Un alt studiu făcut de Junior Achievement acum câțiva ani ne arată că peste 60% din copiii care termină liceul nu vor continua studiile în universitățile din România. De altfel, salutăm faptul că în Revisal a fost introdusă acea coloană prin care am putea să urmărim ce studii am absolvit și unde lucrăm și ce salarii avem. Poate asta va ajuta de asemenea în această alocare eficientă a investiției în educație.

• România este între ultimele locuri la procent de populație cu studii superioară, dar suntem campionii Europei la numărul de tineri între 16 și 25 de ani care nici nu muncesc, nici nu învață.

• Ca să facă performanță, universitățile ne-au spus în întâlnirile pe care le-am organizat în cadrul AmCham că au nevoie de o bază cât mai mare de populație de elevi din care să atragă studenți pentru a-i pregăti pentru industriile de top. Suntem parteneri ca și mediu privat cu mediul acadmic. Oferim o deschidere amplă, avem multiple colaborări, în timp real, pentru a oferit acces la ultimele tehnologii.

• Acum doi ani am făcut un alt studiu în cadrul AmCham în care am analizat forța de muncă și am descoperit atunci, acum doi ani deja, că vorbim deja despre 150.000 de locuri de muncă pentru care trebuie să aducem migranți pentru a le putea acoperi. Sunt absolut necesare. Înainte de a discuta despre zona de tehnologie, despre zona de AI și cum ne schimbă, ne automatizează task-urile din joburile pe care le realizăm ar trebui să știți că în mediul privat discuția este: poate aș putea să folosesc AI pentru că nu am suficienți oameni care să-mi realizeze taskurile rutiniere de care am nevoie pentru a fi eficient economic.

• Ce să facem ca țară să atragem tehnologii de vârf și să facem atractivă educația STEM? Aș vrea să vă amintesc că un studiu ANIS de anul trecut arăta că cel mai mare contributor la asigurările sociale este această industrie, zona de IT. Și au fost eliminate de acolo toate beneficiile pentru a asigura investiții în acest domeniu. Deci răspunsuri sunt imediate.

• Cercetarea noastră pe zona de abandon arăta că intervențiile de tip masă caldă asigură că sunt copii care mănâncă pentru că ajung la școală.

• Un studiu pe care noi (Google, n.r.) l-am realizat acum un an și un pic vorbea despre faptul că dacă am utiliza tehnologia de tip AI în administrația publică, în următorii zece ani am putea aduce înapoi la PIB-ul României în jur de 5-7% din PIB. Aceste lucruri se întâmplă într-o cursă în care celelalte economii fac deja acest lucru.

• Dacă vedem această tehnologie că avansează exponențial, progresul educațional îl simțim liniar descendent. Dacă dorim să fim relevanți pentru viitorul iminent, comunitatea AmCham vă adresează un apel riguros, constant, rezilient de a face din educație un accelerator, nu o frână. Și încă ceva, nu putem doar să învățăm tehnologia, nu ne mai permitem acest lux, trebuie să învățăm cu și prin tehnologie.

• O altă inițiativă pe care aș dori să o menționez este EDGE Institute și unul dintre pilonii pe care i-am încurajat este acela de a avea atât la nivel prezidențial, cât și executiv, cât și ministerial, roluri care să supervizeze și să coreleze aceste eforturi de digitalizare pentru a ne asigura că nu rămânem doar la stadiul de strategie, cum spuneam domnul Mititelu, ci și implementăm, astfel încât să intrăm într-un circuit virtuos, nu vicios. Dacă dacă căutăm ce se poate face mai departe de noi pe tot acest lanț al slăbiciunilor este imposibil să avansăm.

• Tehnologia poate fi o trambulină pentru acești tineri și da, avem responsabilitatea de a-i învăța să o folosească în siguranță, la fel ca orice alt instrument de lucru. Vor fi într-un context de competiție în care alți tineri vor folosi tehnologia ca pe un reflex. Încurajăm întreaga putere executivă și legiferatoare de a se asigura că ducem tehnologia copiilor, în siguranță, cât mai aproape.

Cristi MOVILĂ, Președinte al Asociației Române pentru Magazinele Online (ARMO) și Fondator OptiComm.AI

• Stăteam și ascultam foarte multe lucruri care sunt defapt bazele: baza educativă, legislativă, legate de investiții… Foarte multe lucruri (se discută în termeni de) trebuie să se facă… Responsabilitate care se împarte de colo-colo… Deci în principiu nu mai discutăm despre lucrurile pe care ar trebui să le facem pentru că văd că toată lumea știe, e ok, suntem în regulă.

• Ce vă pot spune eu: un lucru important este că încă din 2008, în facultăți, în România, se făcea AI. Am studiat rețele neuronale și AI la Universitatea București, Facultatea de Informatică, doar că acum, din postura de antreprenor, mi-am dat seama că nu trebuie să mă uit la unde este AI-ul acum sau ce știu eu acum despre domeniul ăsta. Apropo de trebuie. Ci e nevoie să mă uit cam unde se îndreaptă. Sunt oameni mult mai deștepți ca noi care lucrează și investesc niște sume fabuloase – niciodată în istoria omenirii nu s-a investit atât de mult, nu s-a alocat atât de mare interes și efort în a se dezvolta ceva cum se alocă acum. Atunci, e foarte important să ne uităm la unde se duce, unde vom ajunge.

• Asta, cumva, suprapus pe faptul că dacă noi folosim tehnologia de ieri sau de anul trecut, totuși putem rezolva foarte multe lucruri pe care nu le rezolvăm astăzi. Doar dacă implementăm niște lucruri care s-au întâmplat deja. Și mi-am notat în timp ce ascultam intervențiile că un mod de adoptare al tehnologiei… Am pornit în 2007 ca prim magazin online de încălțăminte în România. Toată lumea spunea că nu se va cumpăra online încălțăminte, inclusiv am și astăzi cu diverse persoane, diverși factori de decizie din companii mari, importante, care spun că online-ul nu e pentru ei. Deci 2025, față de 2007, 18 ani mai târziu – e ceva fabulos. Doar că adopția unei tehnologii și adopția lucrurilor noi, în cadrul mediului privat, nici nu vorbim despre mediul public, se face incremental, se face cu mici victorii. Nu poți să înghiți toată broasca dintr-odată, nu poți să înghiți elefantul.

• Am mai încercat. Facem strategii care rămân în sertare sau în subsolul Parlamentului. Doar că adoptând și făcând ceva mic, ceva incremental, avem o victorie – a persoanelor care fac și care au implementat ceva și avem și o victorie a beneficiarului. Vede că se întâmplă ceva. Orice picătură într-un ocean e mai mult decât nicio picătură.

• Toată lumea vrea AI și, la fel, acest lucru e destul de clar. Foarte multe companii vor, mediul privat și inclusiv mediul public. Doar că ne-am dat seama că nu prea sunt pregătiți. Nu avem cadru, nu avem competențele necesare, nu avem persoanele care să implementeze. Nici companiile nu au reușit să adopte diverse proiecte, dar suntem în drum spre.

• Se vorbea mai devreme despre Edge Institute. Este o inițiativă care e mai mult decât vitală, dar noi, prin prisma ARMO și la fel toate celelalte organizații care reprezintă mediul privat, au tras acest semnal de alarmă, că este o nevoie foarte clară și destul de concretă pentru digitalizarea României și pentru a stabili un mediu, iar un lucru de care ne-am dat seama în mediul public și privat și ascultam mai devreme intervenția dl. Mititelu și nu-mi venea să cred că nu există un catalog al contactelor pentru instituții – deci un fel de Paginile Aurii. Și în mediul e cam același lucru: foarte multe companii nu au datele puse cap la cap. O problemă reală despre care noi tot povestim este legată de date și despre a trage aceste date inteligență. Asta este foarte important pentru că motorul acesta tehnologic, sau tehnologia, nu funcționează fără date. Fără energie, asta e clar, nici nu trebuie menționat, dar la fel, fără date nu funcționează.

• Noi, în cadrul Asociației Magazinelor Online, am făcut un studiu. În luna mai, pe peste 500 de companii din România, care au tras un semnal de alarmă: peste 75% dintre ele sunt impactate de către alte companii care folosesc date și energie. Deci, pe de o parte, noi nu atragem investiții străine și nu avem un mediu suficient de competitiv astfel încât să se investească mai mult în România, să atragem mai mulți bani. Iar pe de altă parte, sunt foarte multe companii străine care, ajutate de tehnologie și de investițiile din țările lor, cu precădere din Asia din păcate, care vin și fac o concurență de foarte multe ori neloială – pentru că nu jucăm cu aceleași arme – mediului privat din România. Asta, la fel, are un impact economic, palpabil, concret, asupra companiilor și noastră ca indivizi.

• Un lucru foarte important aici: peste 65% din companiile respective se așteaptă – și au un strigăt de ajutor – să existe un ajutor din partea statului pentru a face față acestui avans, a acestui val tehnologic și acestui mediu care se schimbă în permanență. Lucru foarte rar întâlnit, ca într-un glas toate companiile din România, dintr-un sector, să spună: ok, avem nevoie de ceva, ajutați-ne, nu mai putem să trăim pentru că peste 75% au raportat scăderea profitului. Probabil foarte multe din ele vor dispărea și vedem asta în sectorul comerțului electronic: forate multe companii dispar pentru că există companii mult mai mari, mamut, care investesc și care au un plan de investiții, de cheltuieli, asumat pe un interval mai mare de 10 ani și atunci concurența pe care o fac companiile respective mediului economic din România e una neloială.

• Ca să închei: s-au întâlnit mările. Tot vorbesc despre asta de ceva timp, că s-au întâlnit mările. Avem tehnologie, chiar dacă vorbim de anul trecut sau de ieri, avem date, avem putere de calcul suficient de ieftină ca să adoptăm anumite proiecte, să implementăm (AI și tehnologie), avem specialiști care spun: vă ajutăm, suntem aici, putem să implementăm, să facem ceva. În principiu trebuie doar să începem. Acesta e mesajul pe care vreau să îl las: e nevoie să începem cu niște pași mici, cu niște victorii. Nu cred că nimeni, din postura de.. cealaltă parte a mesei, nu cred că se simte confortabil când noi venim din mediul privat și spunem: băi, lăsați-ne cu trebuie, că nu mai putem. Literalmente nu mai putem.

• Atunci nu e confortabil nici pentru cealaltă parte să aibă o discuție în contradictoriu, în permanență. Ce aș recomanda eu, un mesaj foarte important: să începem să facem ceva. Orice, cât de mic, pe fiecare verticală, pentru ca aceste schimbări incrementale și aceste lucruri pe care le putem face pot să aducă un mare-mare beneficiu și pot să conducă la a schimba (lucrurile). E o chestiune de perspectivă: dacă schimbăm unghiul din care ne uităm, să zicem că din ok, nu s-a făcut nimic, trecem la se mai face ceva, am mai făcut ceva… E o schimbare atât de benefică pentru toate părțile… Am experimentat-o în mediul privat și vă spun că funcționează.

Întrebare de la cititorii și ascultătorii CDG: Care e impactul tehnologiei asiatice asupra comerțului online european? Ei respectă aceleași reguli?

Răspuns:

• Nici gând, din păcate. Pentru că, pe de o parte, nu luptă cu aceleași arme. Adică dacă ne uităm la investițiile în tehnologie, în a înțelege datele, comportamentele… Și dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în alegeri: se poate să analizăm niște date și comportamentul unor oameni și să tragem niște concluzii foarte corecte și foarte bune pentru bugetul companiei, foarte eficiente pentru modul în care mă poziționez. Iar companiile astea, făcând lucrul ăsta… Ce spuneam: studiul pe care l-am făcut, reprezentativ de departe la nivel național – peste 500 de companii – arată că peste 75% au profitul micșorat din cauza lor (a companiilor chineze – n.r.). Peste 65% din ele cer ajutorul (statului) și spun că nu știu ce să facă, efectiv.

• Pentru că sunt IMM-uri, care nu au bugete atât de mari să concureze cu un guvern – nu concurăm deci cu o companie, ci cu un guvern, un stat, a doua putere a lumii. Nu vorbim despre o companie când vorbim despre ele.

Întrebare moderator: Din ce știți, la nivel european, se reglementează pe această zonă de e-commerce?

Răspuns:

• E o discuție cu ”trebuie” la care asistăm și noi de vreo 4-5 ani. Sunt președintele ARMO de 3 ani și de 3 ani suntem parte din Ecommerce Europe, asociația care înglobează toate asociațiile de ecommerce din fiecare țară și avem tot felul de inițiative noi: facem studii, analizăm, vedem impactul, aducem foarte multe companii la masă care să spună, care să strige, să urle… Nu prea știm ce să mai facem.

• La nivel european se spune: ok, trebuie să reglementăm, o să facem, o să… Un exemplu super simplu: pragul sub care nu taxează în Europa, nu se plătesc taxe vamale – 150 de euro. În România se pierd… în fiecare zi ajung 400.000 de colete, minim. Pe zi. Care nu trec de acest prag. Ori, luați cât vreți voi: 20 de euro zicem noi, o medie decentă a coletului, la 10% din această sumă se pierd 1 milion de euro pe zi. Din taxe vamale. Asta e.

• Dacă eu import ceva din Asia și vreau să revând, plătesc taxe vamale. Dacă am un magazin online. Ei, companiile (chineze) respective nu plătesc mai nimic. Dincolo de faptul că nu pot să returnez produse, nu se supun Digital Services Act, adică nu respect prețul, modalități de afișare, de promovare și așa mai departe.

Tudor COSĂCEANU, Regional VP – România & Moldova UiPath

• Voi aborda 3 teme. Una din perspectiva de cetățean care trăiește aici, a fost educat aici, muncește, produce, aduce valoare, crește o familie. Cealaltă perspectivă va fi din poziția de reprezentant UiPath pentru România și Moldova și a treia perspectivă va fi experiența din ultimul an și jumătate în care UiPath și-a concentrate eforturile pentru a susține și a dezvolta business cu ajutorul administrației publice locale.

• Ca cetățean, trebuie să mă leg de tema educație. Am și eu copii (…) și vreau ca aceștia să aibă oportunitatea să poată să aleagă instituții de învățământ liceal și superior aici, locale, care să fie suficiente ca ei să poată să fie competitivi la nivel global. Am vizitat în ultimele săptămâni Clujul, Timișoara, Iașiul săptămâna trecută, urmează alte orașe, Galați, Craiova și așa mai departe și am fost impresionat de nivelul de trai ridicat, comparând asta ca cetățean care a locuit într-un oraș de provincie 19 ani și 21 de ani i-am trăit la București. Și tot compar cu orașul copilăriei mele, cu Craiova. Îl compar cu celelalte orașe pe care le vizitez. Craiova s-a dezvoltat destul de mult, dar faptul că volumul de investiții nu a fost la fel de mare precum cel din Timișoara, din Cluj, din Iași, asta se vede. Am fost impresionat și de nivelul de trai și calitatea vieții din aceste orașe și am vizitat și universități din orașele respective și se văd acele investiții în educație – bineînțeles (obligatorii) să poți să atragi studenții, să îi faci să își aloce timpul și energia pentru a studiu – asta e o provocare de când lumea. Să îi convingi și să le atragi interesul să studieze tehnologia este o extra-provocare. Nu am eu soluțiile la asta, dar cred că de fiecare dată când mediul privat vine și contribuie, prin susținerea diferitelor inițiative de educație, prin investiții, dotare de laboratoare, etc., asta contribuie și ajută. Cel mai frumos lucru vizitat au fost secțiile din respectivele universități care au astfel de laboratoare, dotate de companiile private.

• Unul din elementele pe care UiPath are un impact în această zonă este programul UiPath Academical Alliance, prin care sunt semnate colaborări cu peste 250 de universități la nivel global. Avem astfel de exemple de succes și în România: în București, Timișoara, Cluj, Sibiu, dar aș zice că sunt insuficiente și ne dorim să creștem aceste parteneriate cu mediul universitar din România, cu toate universitățile din România. Și vom face un efort în a atinge acest obiectiv.

• Ca reprezentant UiPath pot spune că, din top 100 de companii din sectorul privat, o mare parte din ele utilizează soluțiile noastre – unele din ele de mai bine de 8 ani, la nivel local. Asta îi ajută să fie competitivi, să aibă creșteri mai mari decât nivelul pieței și avem în momentul de față procese automatizate cu roboții software UiPath și alte soluții bazate pe Inteligență Artificială care ajută acele zeci de mii de angajați din aceste companii. Asistați de această tehnologie și efectiv acești asistenți digitali, ca să fie mai productivi.

• Dacă în România avem mii de roboți care ajută și asistă angajații din sectorul privat, în sectorul public cred că pot să-i număr pe degete – acei roboți care ajută instituțiile publice locale. Este un lucru extrem de trist, având în vedere că UiPath este o companie românească, este disponibilă aici și are peste 1.000 de specialiști și angajați prezenți doar aici la București, dar și cu sedii în Timișoara, în Iași, în Sibiu, și se tot extinde. Și având acești 1.100 de specialiști de top global, care pot să ofere suport și să ajute, ne dorim și avem tot interesul să sprijinim administrația publică să adopte tehnologiile noastre. La fel cum multe alte guverne și instituții publice, la nivel european și global, au adoptat deja tehnologiile noastre. Un exemplu de succes pe care îl pot spune, recent: Ministerul Muncii din Franța. La fel și NHS, sistemul național de sănătate din Marea Britanie.
• În ultimele 18 luni am avut resurse dedicate care au interacționat cu administrația publică și încet-încet vedem cum există deschidere și au început și primii pași de implementare a tehnologiilor noastre. Aș spune totuși că rezultatul e insuficient și am putea să avem mult mai mult aport în acest sens. Iar diferența o văd interacționând cu colegii mei: după ce vin de la o întâlnire cu un minister sau o instituție și mă întreabă ce au cumpărat, ce au implementat, câți roboți și câte procese vor implementa – iar eu le răspund că am uitat toți roboții și agenții software în mașină și nu au luat niciunul. Dar peste un an și jumătate, estimăm noi, poate că vom ajunge la momentul când să se și implementeze. Cam ăsta este ciclul de la momentul în care începem interacțiunea până când se ajunge să se implementeze.

• O mică paranteză: deși anul 2024 este anul cu cel mai mare număr de salariați din ultimii 10 ani – s-a ajuns la peste 5,7 milioane de salariați – declinul demografic și al forței de muncă este estimat clar. Practic populația României, până în 2100 va scădea cu 43% – implicit va scădea și forța de muncă. Nicio țară și nicio economie nu poate să prospere și să crească dacă nu îi crește forța de muncă. Pentru a ajuta creșterea forței de muncă cred că este necesar să o sprijinim cu tehnologie. Tehnologia care vedem că face deja treabă în mediul privat cred că poate să asiste și mai mult ca administrația publică să facă un salt tehnologic și un salt de productivitate, asistând forța de muncă existentă din sectorul privat cu roboți software și agenți software care să asiste și să poată să facă sarcinile pe care le au de făcut în acest sistem – cel extraordinar de complex și birocratic, în care peste o treime din angajați lucrează cu documente și procese încărcate cu documente. Acele lucruri pot fi eficientizate extrem de mult.

• În concluzie, guvernul și administrația publică din viitor, a României, nu ar trebui să fie doar un guvern digital, ci un guvern agentic. Care să fie asistat de sute de mii sau milioane de agenți care să își poată face această treabă. Noi suntem aici ca să susținem această adopție.

Întrebare: Care au fost cele mai mari bariere, blocaje, în relația, în a convinge Executivul că au nevoie pentru eficientizare de astfel de soluții software?

Răspuns:

• Există un proces extrem de complicat pentru ca instituțiile publice să achiziționeze tehnologie software de ultimă generație – care nu este statică și care se transformă constant. Ăsta este un lucru bun. Dacă se investesc sume considerabile în tehnologie, hardware sau software, care se învechește și care nu poate să țină pasul, în contextul revoluției AI și agenților AI, nu putem să ne blocăm în modele de consum rigide. Agenții AI au apărut de curând, de anul trecut au început să își simtă prezența – vor apărea și noi dezvoltări. Dacă cumpărăm ceva acum și îl lăsăm fără să poată să aibă posibilitatea de a se transforma, de a evolua, va rămâne ceva învechit, la fel ca un produs anti-virus, unde dacă nu se plătesc subscripțiile de reînnoire devine absolut inutil. La fel și cu această tehnologie.

• Momentan, practic, administrația publică încă nu cred că a definit terminologia pentru a cumpăra tehnologia bazată pe inteligență artificială și agenți AI. Adică nu există unitatea de măsură, când se cumpără o licență per user, per utilizator sau per dispozitiv. În momentul de față, tehnologia pe bază de inteligență artificială se consumă în funcție de utilizare, în funcție de interogare, în funcție de procesare. N-am văzut termenul în română. S-a încercat transpunerea unităților de AI pe care furnizorii de astfel de soluții le oferă, s-a încercat să îl transpună în cantitate de pagini – dar este un termen care nu este suficient de precis și care nu ajută.

• Și dacă vedem că tehnologia românească nu este consumată (în România), acesta este un lucru dureros. Președintele Franței cred că se plimbă cu o mașină franceză. În ce privește tehnologia românească disponibilă, care poate să ajute administrația publică pentru a oferi mai multe către cetățeni, mai repede, mai eficient, în momentul de față se pune întrebarea dar de ce să folosim, poate luăm altă tehnologie. Pe când guvernele străine folosesc tehnologia românească UiPath și alte tehnologii românești în eficientizarea propriilor administrații.

• Noi încercăm să colaborăm cu cât mai mulți parteneri locali care să împacheteze tehnologiile noastre în soluții mult mai robuste pentru IMM-uri, ca să poată să ajungă la ei această tehnologie, care poate este mult mai ușor de implementat și adoptat în instituții mari. Dar care poate să ajungă și către IMM-uri și avem câteva exemple de succes.

Întrebare de la cititorii și ascultătorii CDG: Cu câte guverne lucrează UiPath?

Răspuns:

• Din câte îmi aduc aminte și din ce îmi vine acum în minte știu că se lucrează atât peste Ocean, cu guvernul american, cât și în Regatul Unit și în Europa în Franța, Germania, Israel, Polonia, doar ca să dau câteva exemple.

• Iar la nivel local avem câteva instituții publice cu care colaborăm, un exemplu de succes este AFIR, Agenția de Finanțare în Investiții Rurale și alte câteva instituții guvernamentale din domeniul securității (naționale).

Octavian BUIU, Director științific, Institutul Național de cercetare-dezvoltare pentru Microtehnologie

• Aș vrea să punctez câteva lucruri despre semiconductori și despre timp. Ca să dau o perspectivă care leagă timpul de domeniul semiconductorilor, am să spun că primul tranzistor a apărut în 1967. Am avut un produs comercial care a apărut în 1970. România făcea același produs 10 ani mai târziu, pe platforma de semiconductori. Evident, cercetarea și transmiterea cercetării către industrie ia timp, timp care va deveni din ce în ce mai scurt și datorită beneficiilor Inteligenței Artificiale.

• Din perspectiva timpului aș vrea să punctez câteva lucruri extrem de importante legate de ce poate să facă cercetarea pentru industrializarea României și pentru toți cei care sunt interesați de tehnologie. În primul rând, educația. E un subiect atât de complex, pe care România trebuia să-l rezolve cu mulți ani în urmă, dar, din păcate, n-am văzut decât o degradare a sistemului.

• Din perspectiva cercetării, eu nu pot să fac cercetare performantă fără să am oameni dedicați cercetării. Acei oameni vin din universități. În măsura în care universitățile produc specialiști, care își pot asuma și doresc să facă cercetare, pentru că nu e un lucru simplu.

• Foarte mulți dintre colegii mei care fac cercetare în momentul de față au avantajul de a avea un soț sau soție care îi ajută să rămână în cercetare, pentru că salariile din cercetare sunt cum sunt. Trebuie acționat pe întreg lanțul de valoare din educație, pentru că altfel nu putem avea cercetare.

• Vom încerca să aducem cercetători din străinătate? Este destul de dificil. Ca să vă dau un exemplu – un postdoc. pe un program Marie Curie ia undeva la 3.000 – 3.200 de euro, având separat o alocație pentru participare la conferințe și tehnică de calcul. Un cercetător care abia a luat doctoratul, în România, dacă ajunge la 1.500 de euro e bine.

• Formarea unui specialist care să vină în cercetare – a terminat facultatea, merge la un master și doctorat – durează undeva la 7 – 8 ani, ca să fie pregătit pentru a face cercetare, dacă vrea să facă cercetare.

• Alt element important este integrarea cercetării în industrie. Două lumi oarecum paralele, dar care în mod real au nevoie una de cealaltă, pentru că altfel industria nu poate să meargă înainte. Pe de altă parte, cercetarea de dragul cercetării trebuie făcută, pentru că are repercusiuni unde nu te aștepți, după cum ilustrează cazul mecanicii cuantice și faptul că vorbim azi de cuantum computing. Pe de altă parte, majoritatea lucrurilor se întâmplă, în momentul de față, în cercetarea aplicativă.

• Dar, avem nevoie de o interfață clară, la nivelul României, între cercetare și zona economică. Această interfață nu există. Există cazuri punctuale și fericite care duc la rezultate frumoase. Această interfață trebuie formalizată, însă, cumva, și ambele părți – economia și cercetarea – să fie ajutate. Eu nu pot să iau un cercetător și să-l fac specialist în marketing. Nu pot, ca institut de cercetare, să angajez specialiști în marketing sau comunicare. Un secretar de stat la Ministerul cercetării vorbea de IT. Nu putem, așa ușor angaja niște funcțiuni într-un institut care nu este bugetar, ci trăiește din contracte, și nu poate să ofere lucrurile pe care mediul privat le oferă.

• Știm cu toții că România este constant pe ultimul loc la finanțarea cercetării. S-a spus că bugetul va fi trecut în programul de guvernare și va fi respectat, chestiune pe care am mai auzit-o, dar nu s-a ținut seama de ea. E foarte important ca România să ia o hotărâre, în ceasul al doisprezecelea, dacă vrea sau nu facă cercetare și unde să-și pună resursele. Toată lumea înțelege că resursele sunt limitate și, tocmai de aceea, nu cred că trebuie să le risipim. Sunt strategii peste strategii, puțin foarte puține programe de operaționale și programe care sunt efectiv puse în practică. Dacă vrem să fim onești și să ne gândim la viitorul copiilor, trebuie să hotărâm încotro vrem să mergem.

• Cooperarea internațională. Revenind la partea de semiconductori, Institutul Național de cercetare-dezvoltare pentru Microtehnologie implementează un program care se numește Platforma națională de tehnologii semiconductoare, un proiect finanțat din fonduri europene, în valoare de 127 de milioane de euro, finanțare pe o durată de cinci ani, în care avem parteneri 21 de IMM-uri care au fost selecționate printr-o procedură competitivă. Acestea lucrează cu noi, Institutul, și alte câteva institute mari din țară, împreună cu Politehnica București, pentru dezvoltarea unor produse și servicii științifice în domeniul semiconductorilor și cel al digitalizării. Fiecare IMM are proiectul său, iar institutele le oferă sprijin și pe partea teoretică, și pe partea practică. Obiectivul strategic este ca acest proiect să pună o mică piatră la retehnologizarea și reindustrializarea în domeniul tehnologiilor semiconductoare.

• România nu poate în momentul de față să accepte o investiție în domeniul semiconductorilor, indiferent ce companie străină ar veni, pentru că România nu are specialiștii care să facă funcțională acea investiție. De aceea vrem cu acest mic proiect – 127 de milioane de euro este un fir de nisip pentru o investiție minimă de 5 – 6 miliarde de euro, cât ar însemna o fabrică – să facem trei linii pilot care să fie un model și un sprijin pentru IMM-urile care vor să vină să-și dezvolte prototipuri, să testeze niște lucruri și pe care, cu ajutorul nostru (pe lângă partea de hardware există o intensă investiție pe partea de software, de design, de testare, de simulare), să poată să meargă eventual la fabricile mari din lume, cu procese compatibile și să poată apoi să obțină produse pe care să le vândă peste tot în lume.

• Institutul Național de cercetare-dezvoltare pentru Microtehnologie are 14 proiecte europene la care participă în momentul de față și, dacă nu existau acestea, probabil că jumătate sau 25% din timp am fi fost șomeri. Suntem foarte activi. Trei dintre aceste proiecte sunt cu Fondul European de Apărare și semnalele care vin de la Bruxelles spun că va exista o din ce în ce mai mare corelare și focusare pe produsele cu utilizare dublă. Institutul se pregătește și e conștient de acest nou challenge care apare în fața noastră.

• Mai avem un proiect pe care vreau să-l prezint, un proiect care se referă la microprocesoarele de ultimă generație, la microprocesoarele de tip RISC. E un mare proiect la nivel european, se numește ISOLDE, și România este foarte bine reprezentată în acest proiect – cred că sunt 10 entități din țară care participă pe diverse teme la el. În cadrul Institutului lucrăm la partea de dezvoltare de algoritm și de implementare hardware algoritm, inclusiv algoritm de Inteligență Artificială.

• Ultimul lucru pe care vreau să vi-l spun este un soi de neîmplinire: România a participat și a semnat pentru proiectul de importanță europeană în domeniul microelectronicii. O bâlbâială cumplită – cele trei firme mari din România au reușit abia acum jumătate de an să semneze contractul (este vorba despre Continental, NXP Seminconductors și de Bosch, însă aceste firme trebuie să ducă la îndeplinire proiectele cu ajutorul universităților și al institutelor de cercetare și al firmelor care sunt incluse. De doi ani nu există un call lansat pentru atragerea și înscrierea acestor firme și universități în proiect. Probabil că nu va mai exista, având în vedere că proiectul era finanțat prin PNRR și, după cum știm, PNRR se închide pe 31 iulie anul viitor. România și ecosistemul vor pierde. Poate se întâmplă o minune și lucrurile se pun la punct, dar ținând cont de cât de lent se mișcă lucrurile și de bâlbâielile care au existat la nivelul pachetelor de informații, timpul a trecut, lucrurile s-au consumat și o să vedem când o să mai vină oportunitatea asta.

Întrebare: Care sunt sectoarele în care-și pot găsi aplicabilitate imediată aceste cercetări din proiect? Din IMM-urile pe care le aveți, cred că aveți o idee formată.

Răspuns: Sunt din zona de sănătate și medicină personalizată, aici incluzând zona de teste biomedicale care se pot face, și vorbim de hardware, senzori și detectori pentru anumite echipamente medicale. În general, focusul a fost pe produse și servicii cu valoare de întrebuințare mare, pentru că nu putem asigura un volum mare și, de aceea, valoarea de întrebuințare trebuie să fie suficient de mare, astfel încât să existe un profit și un impact la nivel tehnologic și social.

Alexandru PETRE, CEE Sales Director Druid AI

• România este cu adevărat un loc unde întâlnim competență, dar în același timp întâlnim și lipsă de materializare a ceea ce avem. Deși vorbeam despre analfabetism mai devreme, 94% din populație, adică 17,8 milioane, folosesc internetul în 2025, astăzi.

• Zece ani am lucrat în bancă, de la retail, large corporate, zona de petrol și energie. În zona de petrol și energie foloseam zilnic 12 aplicații.

• Noi (Druid, n.r.) oferim ocazia companiilor precum bănci, sănătate, sectorul public să putem folosi sisteme vechi, să putem folosi sisteme care sunt necesare. Avem sentimentul că știm ce avem de făcut, dar din diverse motive nu putem ajunge unde ne propunem. Asta ne poate aduce tehnologia. Să ne creeze contextul concret pentru a realiza lucruri.

• Intrăm într-o eră a competitivității și a competenței. Dacă foarte mulți ani lucrurile au funcționat cum au funcționat, dinamica cu care lumea se mișcă ne impactează activ pe fiecare dintre noi. Suntem în 2025 și cineva ne spunea acum doi anii că un asistent AI va putea să raționeze întregul proces și să poată să răspundă și să finalizeze o acțiune cu zero impact uman de sute de mii de ori pentru o companie am fi spus că este imposibil.

Ce tip de clienți aveți?

• Druid este agnostic. Nu există o industrie în care să poți spune că Druid nu poate activa. Sigur că fiecare industrie va avea un anumit return-on-investment (rentabilitatea investiției, n.r.). Industriile pe care noi le impactăm sunt sănătate, banking, sectorul public – aș zice top trei -, dar avem clienți din zona de imobiliare, construcții, legal.

• În sectorul public, spre exemplu, suntem onorați că US Air Force este clientul nostru. Acolo este un proiect interesant. Acolo avem o bază de cunoștințe securizate offline și complet on premise. Ne mândrim a fi una dintre cele mai bune platforme din punct de vedere al securității. Motivele pentru care acest lucru s-a întâmplat este acest client, pe care noi îl avem de aproape patru ani. Ne-au sunat pe fix.

• Un client recent este Ministerul Finanțelor din Polonia. Acolo noi am construit un asistent vocal care răspunde contribuabililor. Una dintre diferențele pe care le putem vedea între România și Polonia este că poate ei au înțeles un pic mai devreme decât noi că ce îți dă cu adevărat drive să poți avansa ca țară este să-ți asculți cetățeanul, să-i răspunzi la întrebare, să nu se frustreze că vrea să depună actele pentru casă, să înțeleagă că are o soluție digitală, dar ca să o poată accesa trebuie să își deschidă contul fizic.

IMM-urile pot folosi această soluție? Este rentabilă?

• Druid este construit în principal ca o platformă în general pentru companii mari și foarte mari. Pe zona de IMM-uri și mici, în septembrie vom lansa un marketplace. Noi am realizat că tehnologia noastră poate fi replicată și utilizată înt-o formă structurată și de companii mici și medii. Diferența întotdeauna va fi de preț. Este întotdeauna o presiune pe preț și presiunea pe preț în zona AI va fi tot mai mare. Noi ca și companie, începând din trimestrul al treilea al acestui an vom avea un focus dedicat pentru zona aceasta.

Cum abordați problema cu etica AI?

• Pe zona de etică este compliant cu legea AI Act.

• Piața AI se modifică foarte mult, inclusiv în UE, unde cadrul legislativ și birocrația ne limitează din punct de vedere al avansării tehnologiei. Vedem că DeepSeek poate face de zece ori mai ieftin ceea ce noi știam deja era status quo. SUA sunt dedicate să investească tot mai mult în AI. În cinci ani de acum AI va fi în tot. Suntem de multe ori într-o situație de adapt or die (adaptează-te sau mori, n.r.), să înțelegem că tehnologia trebuie să o folosim în interesul nostru.

• Părerea mea e că AI Act va deveni pentru Europa bifa de la Twitter. O companie mare va dori să o aibă.

Diana SIPOS, Vicepreședinte, Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii (ANIS)

• Avem viziuni diferite asupra modului în care trebuie să abordăm lucrurile – mă refer la principalii actori din domeniu, care influențează capacitatea României de a-și întări sectorul IT, inovația, industria, care poate să aducă valoare adăugată mai mare în economia națională. Aceste viziuni diferite, integrate, cred că ne pot aduce într-un loc de unde să putem vorbi despre măsuri concrete prin care să implementăm strategiile pe care ni le dorim.

• Diferența de filosofie între mediul privat și cel guvernamental este capacitatea de a pune în practică strategia. Pentru o companie privată, succesul este definit de felul în care facem ca această strategie să se transforme în acțiuni concrete. În felul acesta, suntem ori competitivi pe piață, ori ieșim de pe piață. Această filosofie și această mentalitate ar trebui transpusă și în modul în care abordăm teme la nivel guvernamental.

• O viziune pozitivă pentru sectorul IT din România au avut-o în anii 1990 și începutul anilor 2000 diverși antreprenori care s-au asociat, au dat naștere într-un final Asociației patronale a industriei de software și servicii – ANIS –, care susținuți de politici publice favorabile și mă refer aici la acea facilitate sectorială introdusă în 2004 și care a fost eliminată de curând. Practic viziunea acestor oameni a făcut ca sectorul IT din România să ajungă unde este astăzi.

• Și aș dori să marchez câteva borne pe care le-am atins și care sunt reprezentative: în România, sectorul IT&C în România are o contribuție directă de 8% din PIB, conform studiului de industrie publicat de ANIS și lansat la finalul anului trecut. Prin efectul direct, indirect și indus, contribuția în formarea PIB este de peste 14% din PIB, contribuim la peste 15% din totalul forței de muncă angajate în România, forța de muncă din sector dar și contribuția prin efectele indirecte în întreaga economie. Suntem un exportator net semnificativ, contribuind la balansarea, recuperarea deficitelor de cont curent și de balanță comercială, avem o contribuție semnificativă la buget – al doilea sector din economie în privința taxelor și impozitelor plătite și suntem singurul sector economic în care productivitatea muncii a depășit media UE în 2023.

• Avem niște fundamente solide, dar măsuri nefaste luate în perioada recentă ne-au dus într-un moment în care ne uităm și iarăși este o cifră pe care statistica a făcut-o publică de curând: ne uităm la scăderea forței de muncă din sector în 2024 și 2025 – primul trimestru față de primul trimestru din 2024, aproximativ 30.000 de persoane (în minus), ceea ce dovedește un trend descrescător, cu probleme la nivel de sector cauzate preponderent de eliminarea facilităților fiscale, dar și, sigur, într-un context pe piața internațională extrem de dificil.

• În acest moment, singura șansă pe care o avem este să ne uităm la digitalizare și la susținerea sectorului IT într-un format care prioritizează transformarea digitală la nivel de Guvern, la nivel de economie națională, pentru a reversa acest trend negativ pe care îl vedem recent în privința angajării și a contribuției sectorului IT în economia națională.

• Direcțiile strategice pe care noi la ANIS ne concentrăm se referă la transformarea digitală ca o prioritate strategică, asumată politic la cel mai înalt nivel și care necesită o anvelopă bugetară susținută, consistentă, pentru a putea implementa concret măsurile propuse. Desigur, ceea ce vedem ca o necesitate este coordonarea între ministere și existența unei guvernanțe care să faciliteze implementarea politiciilor într-un mod coordonat și susținut.

•  Ce ne dorim, de asemenea, este un climat economic stabil, o politică fiscală sustenabilă, consistentă, coerentă și corelată cu realitatea economiei digitale în care ne aflăm. Nimeni nu investește sau sunt foarte puțini care investesc într-un haos fiscal, sunt foarte puțini care mai au resursele necesare să se concentreze pe inovație în condițiile în care trebuie să se uite la ce măsuri va lua Guvernul mâine și felul în care, peste noapte, planul lor de afaceri și business-ul pe care îl conduc vor fi influențate. Aici facem un apel la implementarea unor măsuri (fiscale) care să perturbe cât mai puțin mediul economic și care să fie corelate, pe de altă parte, cu o redirecționare către inovație și adoptarea unui pachet de măsuri care să susțină conversia sectorului IT, din ce în ce mai mult, din zona de servicii cu valoare adăugată mică (outsourcing) către produs, către servicii de valoare adăugată mare, astfel încât România să poată să materializeze avantajele competitive pe care le are în privința capitalului uman, care e flexibil, creativ, cu un nivel de experiență în proiecte naționale și internaționale deja de peste 20 de ani – o expertiză care poate deveni, împreună cu un cadru fiscal clar, un nou avantaj competitiv al României.

• Dacă am pornit de la forță de muncă ieftină, acum un număr de ani, acum vorbim despre servicii, soluții, produse informatice cu valoare adăugată mare, care pot transforma România într-un hub tehnologic regional. Este una dintre ambițiile ANIS, de a contribui prin propunerea de politici, prin dialog cu toți stakeholderii necesari, pentru a atinge acest deziderat.

• Dacă intrăm mai în concret, trebuie să menționez că am făcut deja propuneri diverșilor stakeholderi la nivel Executiv, Legislativ, pentru implementarea unui cadru de reglementare funcțional și agil pentru proiectele și tehnologiile inovative, implementarea unui regim de tip pattern-box, dezvoltarea a ceea ce se înseamnă ”regulatory sandboxes”, pentru pilotarea unor proiecte în regim de parteneriat public-privat pentru testarea și dezvoltarea soluțiilor inovative.

• Susținem de asemenea și accelerarea adopției de tehnologie la nivelul economiei. Sunt zone unde am rămas în urmă în privința adopției dezvoltării digitale și adopției tehnologiilor inovative. S-a vorbit mult despre necesitatea oferirii unor soluții cât mai facile și a înrolării IMM-urilor în diverse platforme care să faciliteze dezvoltarea modelelor de afaceri pe care le au, pentru că astfel de măsuri pot avea un beneficiu la nivel economic foarte mare.  

• S-a vorbit foarte mult astăzi despre necesitatea dezvoltării capitalului uman. Este o prioritate și pentru noi și aș dori să menționez că necesitatea creșterii accelerate a nivelului de competențe digitale este una foarte mare și dorim să discutăm în continuare și să fie cât mai sus pe agenda publică promovarea învățării continue și a reconversiei profesionale în diverse sectoare economice. Numai așa putem susține adopția unor tehnologii inovative în companii.

Întrebare de la moderator: Măsurile fiscale care s-au luat, renunțarea la facilitatea respectivă, au venit când e și fondul AI-ului și codării cu AI, și voiam să știu dacă ați făcut ceva studiu la nivelul membrilor ANIS să vedeți cât din această scădere de salariați în domeniu se datorează acestor măsuri fiscale sau faptului că nu mai e nevoie de atâția oameni.

Răspuns:

• Într-adevăr, există un impact la nivelul companiilor care creează soft, tendință de a-și automatiza procesele, procesul de producție folosind AI. Există un impact dar aici diferă de la o companie la alta și depinde de modul în care sunt organizate companiile. Nu avem date structurate la nivel de sector, dar din chestionarele pe care le-am rulat în rândul membrilor, impredictibilitatea fiscală și creșterea efectivă a taxării pe muncă, a cotei efective de taxare pe muncă prin măsura respectivă, au constituit cele mai importante cauze ale punerii unor proiecte pe lista de așteptare, a reducerii activității pe anumite zone sau efectiv pierderii de competitivitate pe piața internațională. Vorbim despre o afectare la nivel de costuri semnificativă. Asta a fost, din ce ne spun membrii, principalul motiv care a influențat negativ sectorul în perioada aceasta. La nivel structural, de sector.

• Sigur, există componenta de piață. Sunt anumite industrii, clienți ai companiilor noastre, care au suferit poate un declin sau o încetinire, cum este zona de automotive – cine a fost expus doar pe un anumit sector poate a avut un efect negativ de acolo. Dar dacă vorbim de chestiuni structurale, care sunt în controlul nostru, ca stat, vin din politici publice și au avut darul de a afecta negativ competitivitatea, aspectul acesta al modificărilor fiscale imprevizibile, peste noapte și cu creștere de costuri, este cel mai important.

Alex LĂPUȘAN, CEO Zitec

• Am stat foarte mulți ani departe de ceea ce înseamnă achiziții publice. Pe de o parte poate pentru că nu înțelegeam acest domeniu foarte bine și era mult mai ușor să faci afaceri, să faci proiecte cu clienți din străinătate.

• Acest lucru este de ținut minte pentru că dacă modul în care noi ne organizăm ca stat și prin politicile noastre publice fricțiunea de a lucra și de a obține un produs foarte performant, n-o să-l obținem. O să plătim produse scumpe, livrate de aceleași firme care sunt prietene cu fugiți prin Serbia, ba cu băieți cu epoleți. Încă suntem aici. N-am scăpat. Însă am văzut o tendință de curățare a acestei zone și am văzut caiete de sarcini făcute corect și cu bune intenții, în care nu a stabilit autoritatea contractantă deja cine este câștigătorul și tehnologia.

• Nu am intrat din prima în contractele astea mari pe care le doresc cu toții, în primul rând pentru că sunt dificil de organizat. Trebuie să înveți, să începi cu proiecte mai mici și doi, trebuie să ai o echipă specializată pe ceea ce înseamnă contractele cu statul. După cum spuneam, e un cost, e o barieră de intrare în zona asta. E foarte greu pentru o firmă de servicii la început de drum să colaboreze cu statul pentru că este scump să lucrezi cu statul, este riscant și impredictibil. Și atunci preferăm să lucrăm cu clienți privați, din afara țării sau clienți educați din țară.

• Abordarea noastră a fost de a oferi produse simple, sub formă de licențe, software as a service. Aici a apărut ideea unui soft foarte simplu care nu intră să rezolve probleme foarte mari din instituții, ci adresează nevoile uzual din instituțiile mici și mijlocii. Și astfel Regista a ajuns să aibă un portofoliu de peste 1.200 de clienți instituții de stat, care au cumpărat unul sau mai multe module, că e vorba de registratură electronică, un program de întâlniri, cadastru electronic, plăți taxe și impozite, au preferat o soluție mai ieftină. Când am intrat vedeam licitații la școli și grădinițe de o sută de mii de euro pentru o soluție de registratură. Vă dați seama cât de bine folosiți erau banii publici acolo. A fost o reală satisfacție pentru mie să intrăm cu produse care poate costau 5.000 de euro pe an.

• Am produs o perturbare acolo. În continuare este un spațiu puternic politizat. Sunt județe în care nu putem să activăm pentru că influența politică directă din consiliile județene este tangibilă, poți pune mâna pe ea. Aș menționa aici zona Ilfov, zona Tulcea, există și articole în presă pe care le puteți citi. Dar Regista este în creștere, merge bine, avem clienți care rămân mult timp alături de noi și chiar dacă îi pierdem prin presiuni politice, îi recuperăm după un an, doi.

• Eu nu sunt un susținător atât de înfocat al direcției că trebuie ca firmele de IT din România trebuie să se apuce de făcut produse. ADN-ul unei companii de servicii este total diferit de ADN-ul unei companii de produs, iar să vrei să te transformi dintr-una într-alta nu e tocmai facil. Dorința asta de a transforma o industrie bună, performantă din zona de servicii, de consultanță, să o transformăm în zona de produs – nu cred că așa funcționează. Cred că mai degrabă alte companii se vor forma cu un ADN potrivit, o companie care crede într-o anumită direcție, își creează un produs pentru asta, mai degrabă decât să transformăm. Noi da, poate că suntem o excepție, mai sunt și altele. Noi avem trei produse. Regista a devenit o companie independentă.

• Problema la noi e că lumea vorbește despre IT și totul intră într-o găleată. Când spui IT înțelegi și un call-center. Aceste companii, fie că este vorba despre produs sau servicii va îngloba AI.

• Am înțeles că sub 4% din companiile din IT au susținut eliminarea facilităților fiscale. Fenomenul s-a suprapus și pe un trend descendent în piață, în care marile companii fie au fost afectate, precum cele din automotive, dar și în alte industrii au început să fie mult mai atente în zona de costuri, lucru care a afectat piața locală de IT care a scăzut cu un 5% estimat.

• Noi nu am scăzut numărul de colegi. Extindem echipa cu colegi care vin pe proiect. Output-ul per total a crescut, anul acesta sperăm să creștem cu 20% față de anul trecut când am crescut cu 13%.

• Am fost un susținător al forțelor pro-europene și pro-democratice. Din păcate asaltul forțelor care mai degrabă se opun acestor direcții este puternic și cred că la următorul rând de alegeri vom avea motive de stres chiar mai mari. Din păcate, modul în care partidele, chiar și cele interimar la guvernare, înțeleg să negocieze în aceste zile pe mine personal mă dezamăgește. În momentul în care partide precum PSD vin cu această taxă de solidaritate care lovește în 60.000 de români care aduc cea mai mare valoare în țara asta, iar impactul bugetar ar fi sub 0,07% (din PIB, n.r.) din câte am înțeles – adică vin să dea în cei care aduc valoare, în cei care cred în valorile democratice fără să existe un câștig. Nu se va acoperi de acolo acest deficit pe care, să nu uităm, ei l-au creat. Prin urmare, așteptăm să vedem formula, dacă partidele care ne-au lovit de acest perete fiscal își vor asuma, probabil că nu, această situație și își vor asuma un plan care în prima parte trebuie să ia niște măsuri care să rezolve deficitul rapid. Dar nu mai avem răbdare să așteptăm o reformă reală a statului român.

Prof. univ. dr. Ciprian DOBRE, Prorector Universitatea Politehnică București

• Sunt vremuri grele, dar eu sunt fericit să văd atât entuziasm în rândul dvs. Văd o implicare reală și cred că avem o șansă.

• Problemele sunt de toate părțile, atât în zona executivului, în ceea ce ține de partea de strategie. Și noi am ajuns în toate situațiile, nu pot să vă explic cât de ciudat este să printezi codul ca să prezinți softul, număr de inventar pe soft, dar asta e legislația.

• În zona executivului cred că principalele probleme sunt: avem nevoie de o profesionalizare a aparatului legislativ pentru că de multe ori poate nici nu înțelegem ce cerem. Am avut proiecte mari în care s-au cumpărat imprimante și calculatoare și soft deloc. Nu înțelegem diferența dintre aplicații și partea de software. Mai mult, de multe ori ajungem în situația în care facem achiziții de software și retehnologizăm și ni se spune, dar l-am achiziționat deja, îl avem pe inventar. Nu înțelegem diferența dintre mentenanța și dezvoltarea acestui soft pe mai departe.

• Alt sindrom este neîncrederea, ne acoperim întotdeauna în hârtii și ștampile. Mai nou, pe toate proiectele de cercetare, chiar dacă eu câștig proiectul cu CV-ul meu, sunt obligat să dau concurs, dacă există cineva mai bun care ar fi putut să câștige.

• După care aș putea să vă povestesc din partea de modele. Avem strategii, dar să vedem apoi ce se întâmplă cu toate fluxurile de documente, acte, proceduri. Încercăm să digitalizăm și ni se spune, stai puțin, nu poți să digitalizezi fluxul acela că își trebuie ștampila. Chiar dacă a fost băgată în semnătura digitală, un anumit minister a uitat să adauge în legislație actualizarea de rigoare.

• Principala soluție ar trebui să vină din zona de ofertă din partea industriei. Dacă executivul nu știe ce să ceară, industria trebuie să știe.

Intervenție Alexandru Lăpușan, Zitec: Încercăm să facem asta. Sunt convins că unii colegi au făcut oferte gratuite care nu s-au implementat. Problema e că e atât de viciat acest proces de achiziții, prin felul în care este legiferat cât și prin nivelul de competență al oamenilor care îl pun în practică. Noi avem de exemplu de jalon PNRR, tu ai un proiect care este estimat la implementare pentu 17 luni, ieși târziu cu licitația și tu ceri furnizorului să facă în șase luni și după aia îi spui că trebuie să facă și altceva față de ce e în caietul de sarcini și se întâmplă uzual asta, se va pierde calitatea. Și atunci achiziția aia se va transforma într-un blocaj. Cheltuim prost banul de multe ori și nu exist consecințe pentru personal.

• Noi în zona universitară încercăm să aducem lucrurile la zi, avem programe care au început pe noile direcții tehnologice: AI, cuantum computing, cybersecurity, încercăm să producem specialiștii zilei de mâine. Nu te poți uita prea departe pentru că tehnologia este foarte dinamică. Asta le spun și studenților, ce veți știi la finalul zilei este unde să căutați, cum să vă adaptați schimbărilor tehnologice. Din universitatea nu ieși programator, ieși inginer.

• Încercăm să lucrăm îndeaproape cu companiile. Nu putem să pretindem că le știm pe toate. Chiar nu le știm. Avem nevoie să lucrăm împreună, și noi avem nevoie să învățăm. Suntem totuși într-un proces avansat și se vede asta mai ales în zona de IT, România este extrem de competitivă.

• Viitorul va fi un pic diferit. Dacă ne uităm doar la zona de cuantum computing, ca să dau un exemplu, principalele provocări acolo nu țin de IT ci de vibrații, de zona de mecanică, de zona de fluctuație de tensiune. Trebuie să vorbim de multidisciplinaritate. Domeniile vor fi combinate și vor trebui să lucreze împreună.

***

SPEAKERI:

Moderator: Ana Maria STANCU, CEO Bucharest Robots și fondator RoboHub

AGENDA:

-, Sándor BENDE, Președintele Comisiei pentru Industrii și Servicii, Camera Deputaților – Parlamentul României

-, Bogdan GRUIA IVAN, Ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenorialului și Turismului

-, Eduard-Tatian MITITELU, Comisia pentru Tehologia Informației și Comunicațiilor, Camera Deputaților și vicepreședinte al Comisiei Pentru Industrii din Camera Deputaților

-, Laurențiu GÎDEI, secretar de stat în Ministerul Economiei, Digitalizării și Turismului

-, Elisabeta MORARU, Membră a bordului AmCham România, Country Director Google Bulgaria, Ungaria, Moldova și România

-, Tudor COSĂCEANU, Regional VP – România & Moldova UiPath

-, Octavian BUIU, Director științific, Insitutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microtehnologie

-, Alexandru PETRE, CEE Sales Director Druid AI

-, Diana SIPOS, Vicepreședinte, Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii (ANIS)

-, Alex LĂPUȘAN, CEO Zitec

-, Cristi MOVILĂ, Președinte al Asociației Române pentru Magazinele Online (ARMO) și Fondator OptiComm.AI

-, Prof. univ. dr. Ciprian DOBRE, Prorector Universitatea Politehnică București

Link înscriere: AICI

Partener instituțional:
Comisia pentru Industrii și Servicii – Camera Deputaților, Parlamentul României

Parteneri:

eMAG

AmCham România

Zitec

Essensys

Asociația Cronica Europeană