Investițiile în industria chimică europeană s-au prăbușit, și doar anul trecut s-au închis capacități de producție însumând 5 milioane de tone, iar investitorii se orientează spre locuri mai prietenoase, din cauză că în Uniunea Europeană industria este sufocată de suprareglementări. Costurile cu energia sunt de asemenea de câteva ori mai mari decât în SUA sau China. Ca rezultat, Europa devine tot mai dependentă de importul de substanțe chimice, relatează Financial Times.
În 2025, investițiile în industria chimică din Europa au scăzut cu 80%, conform Financial Times, care a citat un raport al Consiliului European al Industriei Chimice (Cefic). Reprezentanții industriei chimice avertizează că la nivelul UE capacitățile închise din 2022 s-au majorat de șase ori ajungând la 37 milioane de tone în 2025, ceea ce reprezintă 9% din capacitatea totală de producție. Aceasta s-a tradus prin desființarea a 20.000 de locuri de muncă însoțită de o nouă pierdere de noi investiții, ceea ce aduce industria chimică mai aproape de punctul de colaps.
„Nu mai este vorba dacă ne aflăm în ceasul al unsprezecelea sau al doisprezecelea”, a spus șeful șeful Cefic, Marco Mensink. „Sectorul este supus unor presiuni și dificultăți extreme. Rata închiderii de instalații s-a dublat într-un an și, chiar mai rău, investițiile se apropie de zero. Și declinul se accelerează, nu încetinește. Avem nevoie de acțiuni decisive în acest an, cu impact imediat la nivelul fabricilor.”
Industria chimică – furnizor cheie pentru automotive și industria de apărare
Industria chimică este una dintre principalele ramuri din Europa și un furnizor esențial de produse și materiale pentru o serie întreagă de alte ramuri industriale importante pentru regiune și pentru UE în special. Cifra de afaceri cumulată a companiilor din industria chimică a fost de 600 miliarde euro în 2024, conform datelor Cefic. Acest lucru pare a fi un aspect pozitiv, însă în ceea ce privește cota de piață, companiile chimice din UE s-au văzut ponderea lor piața globală contractându-se de la peste 27% în 2004 la doar 12,6% în 2024.
Desigur, contracția puternică a industriei chimice europene nu a coincis doar cu sancțiunile impuse Rusiei și pierderea aprovizionării cu gaze ieftine prin conducte din Est. Energia ieftină – și în special gazele – sunt esențiale pentru competitivitatea unei industrii care se bazează pe petrochimie pentru cea mai mare parte a producției sale, pe lângă necesarul mare de energie.
Costurile exorbitante ale energiei afectează pe toată lumea în Europa, însă industriile mari consumatoare de energie sunt afectate direct proporțional. Un alt factor îl reprezintă multitudinea de reglementări legate de climă pe care Comisia Europeană le-a impus întreprinderilor din blocul comunitar, semnalând în mod repetate că prioritatea sa numărul unu nu este competitivitatea ci reducerea emisiilor cu orice preț.
În ultimul timp însă costul politicilor climatice începe să fie recunoscut ca fiind mult prea mare, înalți oficiali ai UE declarând că vor prioritiza și competitivitatea industriei chimice alături de emisii.
Europa nu face față importurilor ieftine din China
În acest sens pentru a proteja competitivitatea, Comisia a conceput Mecanismul de ajustare la frontieră a taxei pe carbon – CBAM pentru a suprataxa importurile ieftine de mărfuri produse în șțări fără rfestricții legate de mediu și cu energie ieftină pe bază de cărbune și gaze. În primul este vizată China care acaparează rapid din cota de piață globală a producătorilor europeni de substanțe chimice.
Într-un articol, Wall Street Journal subliniază că în China, în unele cazuri se construiește o capacitate de producție mai mare decât cererea de pe piață, cum ar fi în cazul monoetilenglicolului, materie primă pentru fabricarea fibrelor de poliester. Aceste capacități excedentare, chiar dacă nu sunt folosite la 100%, adaugă presiune pe producătorii europeni mult mai scumpi, care acum se confruntă și cu concurența americană ieftină în urma acordului comercial semnat la finele anului trecut.
Viitorul industriei chimice europene este prezentată în lumini la fel de sumbre de WSJ ca și Financial Times. Compania saudită SABIC și-a cesionat deja toate activele pe care le deținea în Europa. Marea companie chimică Dow intenționează să închidă mai multe instalații din Germania, acuzând prețurile mari cu energia, costurile emisiilor de CO2 și a scăderii cererii. La fel ca SABIC, Exxon ar vrea să iasă complet din sectorul petrochimic european. Alți doi producători din industria chimică, menționează WSJ, au depus recent cereri de intrare în insolvență pentru mai multe dintre filialelor.
Condiție esențială – relaxarea reglementărilor de mediu
Industria chimică europeană se confruntă cu dificultăți insurmontabile. Aceasta ar fi o problemă deosebit de gravă chiar dacă nu ar face parte dintr-un ecosistem industrial al UE. Însă produsele industriei chimice sunt vitale pentru funcționarea altor sectoare, în special producția auto și noua industrie vedetă în UE, cea de apărare.
„Dacă se vrea construirea unei industrii de apărare europene, a unei industrii auto, acestea depind producția de substanțe chimice, din care se confecționează piese și subansamble. Aceasta este pur și simplu o amenințare a restului lumii asupra capacității industriale a Europei”, a declarat Marco Mensink de la Cefic, citat de FT. El a numit industria chimică ca „mama tuturor industriilor” și a avertizat că aceasta „se prăbușește chiar în acest moment”. Problemele par insurmontabile dacă nu există o inversare completă a priorităților politicilor promovate la Bruxelles. Nimic altceva decât eliminarea reducerii emisiilor ar oferi industriei chimice din Europa șansa de care are nevoie ca să supraviețuiască.
Cititi si: Paradox: Consumul de energie scade din cauza căderii industriei, dar importurile cresc, din cauza reducerii producției interne
***
Urmărește-ne pe Google News
