Încep cu o poveste care a debutat încă din 2016 și se continuă până azi: saga comercianților angro de motorină și lupta unora pentru eliminarea concurenței și crearea unui oligopol pe piață!
2016
La începutul lui iulie 2016, eram la Kyoto, reprezentând România la lansarea planului Anti-BEPS al OECD. Eram secretar de stat la Finanțe.
Mă sună un prieten vechi, foarte supărat și îmi zice: „băi, Gabi, ce naiba aveți cu noi de vreți să ne scoateți din business”? Prietenul lucrează împreună cu familia și o echipă mică de specialiști într-un business foarte specializat: comerț angro cu motorină.
îi răspund că nu știu despre ce vorbește, că sunt plecat din țară de aproape 2 săptămâni (înainte de Kyoto avusesem și o scurtă vacanță), dar că a doua zi mă întorc în birou și îl aștept să îmi explice.
A venit, mi-a explicat și am înțeles. Cât fusesem plecat, apăruse un ordin al președintelui ANAF („OPANAF”) care stabilea că doar comercianții angro care aveau depozite se mai puteau înregistra și continua activitatea. Or, modelul de business în acest sector (comerț angro cu motorină), nu implică depozitarea. Trimiți cisterna la rafinărie/importator, încarci motorina și apoi o descarci la client. Nu are niciun sens economic să încarci cisterna/descarci cisterna/încarci cisterna, ca mai apoi să livrezi.
Notă: vorbim aici de comercianți angro, neplătitori de accize. Acciza este plătită integral la scoaterea din antrepozit, când este livrată angrosistului. Deci, angrosistul cumpără motorina cu acciza plătită, iar furnizorul (rafinăria/importatorul) facturează și TVA. Practic, riscul statului în legătură cu angrosistul este limitat la plata TVA pe marja de preț a angrosistului, mică (sub 2%). Practic, angrosistul face un serviciu logistic (transport de la rafinărie la client) și unul financiar (credit financiar), marja angrosistului depinzând în principal de termenul de plată acordat clientului. Angrosiștii nu plătesc acciza la buget, ei comercializează de fapt un produs accizat, nu accizabil!
Atunci, în 2016 (în urma cu un deceniu), colegul care era președinte ANAF a înțeles și – nu fără ceva scandal cu colegii din ANAF – a modificat OPANAF-ul, evitând riscul unui blocaj în piață, inclusiv al blocării campaniei agricole de toamnă.
Exagerez? Nu, în piață sunt doar câțiva angrosiști (care sunt și importatori) care au depozite proprii…
Atunci am suspectat, pentru prima dată, că aveam de a face cu o operațiune de „curățare a pieței”, de eliminare a concurenței în favoarea unuia sau a unora dintre puținii cu depozite proprii!
La discuția cu cei din conducerea ANAF, am pus o întrebare: „de ce înregistrăm angrosiștii”? Un coleg mai în vârstă mi-a spus cu amărăciune ceva de genul „păi nu trebuia să dea și ei săru’ mâna”…
În fine, lucrurile s-au liniștit. O vreme…
După care, iarăși au revenit în forță.
2018
Pe la începutul lui 2018 (sper să nu mă înșele memoria) mă sună un prieten să îmi spună că dl. Vâlcov mă ataca la un post TV spunând că din cauza mea e evaziune la acciza cu motorină… Mi-am dat seama, la vreo 2 zile, ce l-a apucat, din senin, fără legătură cu subiectul pe care îl discutau, omul avea o agendă…
A apărut un alt OPANAF, ce conținea exact aceleași prevederi ca cele pe care le modificasem! Contribuabilii au atacat în instanță, iar instanțele au suspendat OPANAF-ul pe motiv de nelegalitate (adaugă la lege!).
Imediat după ce a apărut decizia Curții de Apel Pitești care l-a suspendat erga omnes (înainte mai fuseseră câteva decizii în acest sens de la alte curți de apel), am asistat la o adevărată golănie: OPANAF-ul suspendat a fost abrogat și înlocuit cu un altul, identic!
Evident, și acesta a fost suspendat de instanțe, rapid!
2019
Prim-ministrul din umbră, același super-onest domn Vâlcov, a încercat să promoveze o OUG prin care să introducă chiar în Codul fiscal obligația angrosiștilor de a avea propriile depozite.
Culmea, în nota de fundamentare chiar s-a scris, negru pe alb, că motivul urgenței este acela de a „evita situația în care contribuabilii cer instanțelor suspendarea actelor emise în aplicarea Codului fiscal”… A ieșit ceva scandal, au renunțat.
2020
În vremea când eram închiși în case din cauza pandemiei, „băieții” au reușit să treacă prin Parlament o modificare a Codului fiscal prin care au introdus ce își doreau: obligația comercianților angro de a avea propriile depozite! Au suplimentat ordinea de zi la Comisia de buget-finanțe din Cameră, exact în ziua în care știau ca principalul oponent lipsește, au aprobat-o în Comisie și apoi la plen în aceeași zi!
A urmat o excepție de neconstituționalitate, admisă de CCR.
Notă: nu am avut atunci mandat să-i reprezint pe niciunul din cei afectați. Luările mele de poziție au fost făcute exclusiv din cauză că nu pot admite că, în țara mea, unii își pot da legi prin care să-și elimine competiția!
După decizia CCR, focul s-a stins. Până acum!
2025: torpila se întoarce
Ordonanța de urgență nr. 89/23.12.2025 („Trenulețul” sau „OUG 89”), pe lângă alte câteva prevederi pe care îmi e greu – dacă nu imposibil – să le înțeleg (precum obligația tuturor deținătorilor de autorizații de antrepozit fiscal, în diversele lui forme, de a obține alte autorizații), a introdus noi prevederi care afectează din nou – e drept că, de data aceasta mai subtil, domeniul.
Comercianții angro au și ei obligația să facă noi înregistrări, să obțină noi atestate, obținere care este acum supusă la două noi condiționări:
- depunerea unei garanții de 2.500.000 lei (prin consemnarea sumei la Trezorerie, scrisoare de garanție bancară sau poliță de asigurare, produs care nu prea există în piață);
- să aibă mijloace fixe de cel puțin 2.500.000 lei.
În contextul în care, așa cum explicam mai sus, acest business implică marje mici (cu riscuri comerciale semnificative, mai ales în contextul unei legislații prea protectoare cu cei care nu își achită datoriile!), suma de 2.500.000 lei ce trebuie pur și simplu blocată de angrosiști poate fi un impediment insurmontabil pentru unii, deci va duce la eliminarea din piață a unui număr (posibil) semnificativ de companii.
Și cea de-a doua condiție poate fi un handicap, ținând cont de specificul comerțului angro.
În mod cert, cele două condiții vor duce la restrângerea concurentei, la pierderi de locuri de muncă. Dar, ce mai contează când scopul (oligopolul) scuză mijloacele…
Am văzut de asemenea și o nouă restricție, este interzisă revânzarea între angrosiști. O pot înțelege prin prisma „scurtării lanțului” și a intenției de a elimina posibilitatea „caruselului”, dar din nou – este o restricție care mai mult încurcă decât ajută. Scurtarea lanțului a fost oricum forțată prin ICAS, iar frauda carusel este oricum dificil de închipuit în acest caz, din cauza marjelor foarte mici în cazul comerțului angro. În plus, pentru combaterea „caruselului” există taxarea inversă, despre care pare că nimeni nu mai vrea să vorbească…
În plus, această restricție va afecta inclusiv importurile prin Oil Terminal sau alte depozite închiriate, domeniu insuficient reglementat în prezent. Nu este deloc clar dacă importatorul, care achită acciza la scoaterea motorinei din depozit poate sau nu poate să mai vândă la angrosiști. Dacă răspunsul e că nu mai poate, clienții finali (agricultori, firme de transport, firme de construcții) vor fi pur și simplu sugrumați, nu vor mai putea beneficia de creditul comercial pe care acum îl primesc de la angrosiști.
Vor fi probleme și cu angrosiștii care au și autorizație de importator. Vor mai putea vinde către alți angrosiști? Daca da, ce anume, doar motorina importată direct? Întrebări, neclarități, riscuri…
Ce se întâmplă când piața se restrânge și devine oligopol, știm: cresc prețurile, nu mai detaliez mecanismul…
Concluzie
Într-un context economic dificil, când Guvernul se luptă pentru scăderea cheltuielilor statului, avem o ordonanță de urgență care crește cheltuielile – atât ale statului (soluționarea noilor cereri de autorizare/înregistrare), cât și ale contribuabililor.
Deja termenul de 31 martie 2026, de la care contribuabilii ar trebui să depună noile cereri, a fost prelungit cu încă o lună, din cauza că OMF/OPANAF-urile ce trebuiau emise în aplicarea OUG 89 întârzie… Practic, întreaga piață a comerțului cu produse accizabile/accizate este acum bulversată!
Se mai întâmplă un fenomen: inspectorii de la Vamă sunt ocupați sa controleze comercianți angro, dau amenzi, uneori chiar confiscă contravaloarea mărfii unor contribuabili care nici măcar nu plătesc accize (că ei comercializează produse cu acciza plătită!), chiar dacă, în controalele pe care le efectuează, nu constată niciun fel de prejudiciu! Dau amenzi și confiscă contravaloarea mărfii doar pentru erori de formă…
Ce se poate face?
Nu mă aștept la o nouă ordonanță de guvern prin care să se corecteze aceste prevederi, deși recent am mai avut o ordonanță (OUG nr. 13/09.03.2026) prin care s-au corectat ceva „scăpări”.
Mi-as dori însă ca, în Parlament, OUG 89 să fie corectată, iar obligația de înregistrare a comercianților angro să fie pur și simplu eliminată.
În încheiere, nu pot să nu mă întreb și să întreb: care o fi scopul pentru care inspectorii de la Vamă sunt ținuți ocupați cu astfel de controale la contribuabili care nu pot fura acciza (că nu o plătesc ei, ci cei de la care cumpără ei)? Pentru ca, în timpul acesta, alții să poată fura? Hmm…
Sper ca Parlamentul să înțeleagă că nu așa luptam împotriva evaziunii și să corecteze această situație absurdă. Resursele de control – și așa puține – trebuie folosite cu sens, acolo unde există risc de evaziune, nu irosite în controale fără sens!
P.S. Că tot au explodat prețurile la motorină, poate Guvernul înțelege absurditatea ICAS (impozitul suplimentar de 0,5% pe cifra de afaceri la companiile ce vând benzină și motorină), impozit ce se aplică pe fiecare verigă din lanț (de la rafinărie la benzinărie), impozit ce trebuia să dispară din 2026, dar a fost prelungit încă 1 an. Nu acciza trebuie redusă, ci ICAS trebuie eliminat, rapid!
***
Urmărește-ne pe Google News
