România acordă o atenție prea mare producției de energie electrică, panourilor fotovoltaice și bateriilor de stocare, în timp ce modernizarea sistemelor de termoficare și dezvoltarea unor soluții centralizate de răcire sunt neglijate, avertizează președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.
Într-o analiză publicată marți, specialistul susține că valurile de caniculă schimbă profilul consumului de energie din România, mutând vârful de consum din sezonul rece în timpul verii, pe fondul utilizării tot mai intense a aparatelor de aer condiționat.
Canicula suprasolicită rețeaua electrică
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, într-o lună cu șapte zile de caniculă, un apartament de aproximativ 70 de metri pătrați poate consuma suplimentar între 50 și 130 kWh de energie electrică doar pentru aerul condiționat.
La nivelul unui oraș, acest lucru înseamnă sute de megawați-oră consumați în plus exact în perioadele în care rețelele electrice sunt deja suprasolicitate.
„Canicula nu crește doar disconfortul. Ea mută vârful de consum electric vara, mai ales prin inetremediul aparatele de aer condiționat”, avertizează expertul.
Sisteme centralizate duale: termoficare și răcire
Președintele AEI atrage atenția că România dispune încă de o infrastructură importantă de termoficare la nivel național, cu peste 4.380 de kilometri de rețele și aproximativ 1,05 milioane de clienți, însă sistemul este afectat de pierderi mari, investiții insuficiente și tehnologii învechite.
În opinia sa, viitorul aparține sistemelor moderne de încălzire și răcire centralizată, bazate pe termoficare de generația a IV-a și sisteme de generația a V-a, care permit atât încălzirea locuințelor iarna, cât și răcirea acestora în sezonul cald.
Chisăliță susține că utilizarea exclusivă a aparatelor individuale de aer condiționat nu reprezintă o soluție sustenabilă pentru marile orașe.
Potrivit acestuia, acestea cresc puternic consumul de energie în perioadele de vârf, evacuează căldură în exterior și contribuie la accentuarea fenomenului de „insulă de căldură urbană”, punând totodată presiune asupra rețelelor electrice.
Soluții adaptate fiecărui mare oraș
Expertul propune modernizarea sistemelor de termoficare în funcție de specificul fiecărui oraș.
În cazul Bucureștiului, recomandarea este păstrarea și transformarea actualului sistem de termoficare prin reducerea temperaturii din rețea, utilizarea pompelor de căldură de mare capacitate, dezvoltarea unor zone-pilot de răcire centralizată și introducerea unor sisteme de stocare a energiei termice.
Pentru Cluj-Napoca, soluția ar fi dezvoltarea unor rețele moderne de încălzire și răcire în noile cartiere, renunțând treptat la centralele individuale pe gaz.
La Timișoara, unde verile sunt foarte călduroase, specialistul recomandă investiții în sisteme de trigenerare și răcire centralizată pentru spitale, campusuri universitare și cartiere de blocuri.
În cazul Iașiului, prioritatea ar trebui să fie modernizarea actualului sistem de termoficare și extinderea răcirii centralizate pentru clădirile publice.
Oradea este considerată de Dumitru Chisăliță unul dintre cele mai bune exemple pentru dezvoltarea unui „oraș termic inteligent”, datorită resurselor geotermale de care dispune.
Pentru Constanța, acesta propune utilizarea pompelor de căldură care folosesc apa ca sursă de energie și dezvoltarea sistemelor centralizate de răcire pentru hoteluri și zone comerciale.
Concluzia analizei este că România nu ar trebui să repete, în domeniul răcirii clădirilor, modelul aplicat în cazul încălzirii, în care fiecare locuință își instalează propriul sistem.
Exemplul Parisului de răcire centralizată
Fraîcheur de Paris, subsidiară a Engie, în parteneriat cu autoritățile pariziene și cu operatorul RATP, a preluat în 2022 contractul pentru una dintre cele mai mari rețele de răcire centralizate din lume și urmărește să o extindă până în 2042 la peste 3.000 de clădiri în Paris, pentru a reduce dependența de aparatele de aer condiționat individual și a oferi o soluție de răcire urbană eficientă în contextul valurilor de căldură.
În Paris se construiește o rețea centralizată de răcire, care distribuie apa răcită către clădiri publice, muzee, birouri, unități medicale, școli și spații comerciale. Sistemul se întinde pe aproximativ 120 de kilometri de conducte subterane, iar apa rece este distribuită în condiții controlate către clădirile conectate; în același timp, apa încălzită din clădirile orașului este dirijată spre o conductă comună, în timp ce schimbătorul de căldură asigură transferul termic fără amestecul fluidelor cu temperaturi diferite. Este practic o răcire de tip utilitate publică, gestionată la scară urbană, nu prin mii de aparate individuale.
Planul vizează creșterea numărului de clădiri deservite spre nivelul de peste 3.000 până în 2042, incluzând spitale, centre de îngrijire de zi și alte spații conectate la rețea. Orașul rămâne proprietar, iar această infrastructură este operată de RATP și Engie printr-un contract de concesiune pe 20 de ani, renegociat în 2022. În această viziune, investițiile în infrastructură energetică urbană ar trebui să genereze economii la nivelul administrației locale și să reducă necesitatea utilizării aparatelor individuale de răcire, potrivit The Guardian.
Și alte orașe testează răcirea centralizată
Experții privesc cu interes imaginea acestei soluții în contextul urban al secolului XXI. „Este un fel de soluţie miracol în era încălzirii globale“, afirmă Thibauld Voita, expert în energie și climat și consultant la Institutul Jacques Delors.
El subliniază că un astfel de ansamblu poate reprezenta o alternativă semnificativă la consumul excesiv de electricitate asociat cu răcirea individuală, dacă performanța este menținută la scară mare. De asemenea, Parisul are în vedere ca zecile de milioane de metri cubi de apă de răcire să scadă presiunea asupra rețelelor electrice urbane, în timp ce revenirea apei în Sena cu o temperatură puțin mai ridicată este monitorizată cu rigurozitate. Până în prezent, nu există dovezi clare că această dinamică ar afecta în mod negativ mediul acvatic.
Stockholm a ales o variantă similară prin utilizarea apei de mare pentru a reduce cererea de energie în perioadele de valuri de căldură, în timp ce Toronto operează un sistem ce extrage apă din Lacul Ontario pentru răcire.
Experții avertizează că astfel de modele pot funcționa în orașe mari, dar nu pot fi reproduse în mod direct în alte contexte urbane, fiind necesare adaptări la infrastructură, reglementări și la impactul asupra ecosistemelor locale.
Cititi si: Codul roșu de caniculă: Comandament de urgență pe energie – Restricții de circulație pe calea ferată și în transportul rutier
***
Urmărește-ne pe Google News
