Pe măsură ce SUA și aliații occidentali ai Ucrainei au sancționat Rusia, în ultimii ani, pentru a-i slăbi eforturile de război, Moscova a devenit tot mai primitoare față de China în Arctica. Această evoluție readuce în atenție o inițiativă ruso-chineză anunțată inițial în 2017 – „Drumul Polar al Mătăsii” și indică o cooperare bilaterală mai strânsă în regiune, potrivit unei analize publicate pe blogul London School of Economics (LSE).
Pe fondul disputei între Administrația Trump și marile puteri europene privind Groenlanda, comandantul suprem al forțelor NATO din Europa, generalul american Alexus Grynkewich a avertizat, la începutul anului, asupra cooperării tot mai strânse dintre China și Rusia în zona arctică. „Am observat că, în ultimii ani, atât în domeniul maritim, cu intensificarea patrulelor comune, cât și în domeniul aerian, cu patrulele comune ale bombardierelor cu rază lungă de acțiune, s-au înregistrat progrese. Încercăm în permanență să ne îmbunătățim poziția și să găsim modalități prin care statele (membre NATO, n.r.) să ne consolideze poziția și zona arctică”, a spus Alexus Grynkewich.
O analiză atentă a dezvoltării cooperării sino-ruse în Arctica relevă că această tendință remarcată de generalul Grynkewich va continua. Dependența Rusiei de influența economică a Chinei este exacerbată de sancțiunile internaționale, iar Beijingul câștigă acces geografic la căi comerciale și zone bogate în resurse prin colaborarea cu Moscova.
Miza – reducerea timpilor de tranzit între Europa și Asia
„Drumul Polar al Mătăsii” se încadrează în inițiativa mai amplă „Belt and Road” (foto), o campanie de investiții axată pe proiecte de infrastructură care stimulează comerțul de-a lungul vechiului drum al mătăsii din China către Europa și o a doua rută care leagă China pe mare de Asia de Sud-Est și Africa de Est.
Odată cu topirea calotelor glaciare și creșterea navigabilității regiunii arctice, perspectiva reducerii timpilor de tranzit între Europa și Asia o transformă într-un punct focal de interes economic pentru marile puteri comerciale. Topirea calotelor glaciare arctice a eliberat așa-numita Rută Maritimă Nordică deasupra Rusiei, care oferă o rută mult mai rapidă decât cele 48 de zile necesare pentru a parcurge cel mai comun traseu din nordul Chinei până la Rotterdam, prin Canalul Suez.
Yu Yun, cercetător la Institutul de Proiectare și Cercetare Marină din Shanghai, a spus că deschiderea rutelor maritime arctice a dus la o reducere revoluționară a distanțelor de călătorie pe mare. „Ca un coridor maritim emergent care leagă Asia, Europa și America de Nord, rutele arctice pot reduce distanțele de călătorie cu 30 până la 40 la sută în comparație cu ruta tradițională a Canalului Suez, reducând semnificativ costurile de transport și timpul. Luând ca exemplu ruta din Asia de Est către Europa, distanța de călătorie este scurtată cu aproximativ 7.000 de kilometri, iar timpul de navigare este redus cu 10 până la 15 zile”, a spus Yu.
Deși China descrie interesele sale în regiune în termeni de comerț și cercetare, puțini analiști se îndoiesc de intenția duală civil-militară a programului arctic al Beijingului, de la înființarea de baze de cercetare până la cooperarea în domeniul petrolului și gazelor și patrulele militare comune cu Rusia în apropierea Alaskăi.
„China consideră Arctica ca o nouă frontieră esențială pentru competiția sa geopolitică și geostrategică cu SUA și, în general, cu Occidentul. Beijingul dorește să-și extindă influența, amprenta și accesul în Arctica”, a declarat Helena Legarda, șefa programului pentru echipa de relații externe la thik tank-ul german Merics.
Aceste ambiții au adâncit îngrijorările experților și ale factorilor de decizie din SUA și din alte capitale occidentale, care prevăd o luptă pentru asigurarea unor rute maritime mai rapide și mai ieftine și a resurselor naturale. Arctica oferă o multitudine de posibilități pentru operațiuni militare, de la războiul spațial și satelitar până la poziționarea strategică a submarinelor cu arme nucleare, crescând riscul ca tensiunile să degenereze în confruntări în cursa pentru controlul teritoriului emergent.
Spărgătoarele de gheață, esențiale pentru Drumul Polar al Mătăsii
Programul chinez de construcție a spărgătoarelor de gheață a sporit îngrijorarea occidentală cu privire la avansurile Chinei și Rusiei în Arctica, pe care Donald Trump le-a folosit pentru a justifica preluarea Groenlandei de către SUA, scrie Financial Times. Asta pentru că spărgătoarele de gheață sunt esențiale pentru proiectarea puterii în regiunile polare, permițând țărilor să pătrundă pe teritorii adesea înghețate și să-și mențină prezența.
Beijingul a cumpărat primul său spărgător de gheață de la Ucraina în 1993, înainte de a începe să-și dezvolte propria flotă autohtonă.
Acum, cel mai nou recent spărgător de gheață arctic al Chinei (foto) – capabil să spargă banchize de până la 2,5 metri grosime – este un simbol puternic al ambițiilor Beijingului în Nordul Îndepărtat. Nava cu propulsie nucleară, prezentată ca proiect conceptual în decembrie 2025, este destinată să servească drept prototip pentru flota polară emergentă.
Realizat de Institutul de Proiectare și Cercetare Marină din Shanghai, modelul spărgătorului de gheață va avea o lungime de aproximativ 165 de metri, o lățime de aproximativ 30 de metri și va deplasa aproape 30.000 de tone metrice de apă. Va naviga în orice mare din lume și va putea transporta aproximativ 150 de turiști, având o capacitate maximă de 250 de persoane.
În plus, spărgătorul de gheață va avea o capacitate de transport puternică, zona sa de încărcare putând găzdui 300 de containere standard de 20 de picioare. Datorită unui design modular flexibil, va fi, de asemenea, capabil să transporte încărcături foarte mari sau de formă neregulată.
China nutrește ambiții în Arctica de zeci de ani. Însă activitatea sa a cunoscut o accelerare rapidă în ultimii ani, în concordanță cu influența sa economică și geopolitică crescândă. În aceste condiții, „Drumul Polar al Mătăsii” se profilează ca un coridorul strategic care va influența balanța de putere globală.
Sancțiunile internaționale au exacerbat dependența Moscovei de Beijing și au netezit colaborarea anterior dificilă dintre China și Rusia în Arctica. Această tendință va persista probabil, întrucât factorii care stau la baza parteneriatului strategic sino-rus în regiune – presiunea internațională continuă asupra Rusiei, interesul tot mai profund al Chinei pentru această zonă și consolidarea poziției de securitate a Occidentului în regiune – rămân în vigoare.
(Citește și: ””Redesenarea Lumii” – au apărut CRONICILE Nr. 71. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)
(Citește și: „NYT: Primele detalii dintr-un prezumtiv acord SUA-UE pentru Groenlanda – Baze militare pe mici porțiuni de teritoriu care vor trece în proprietatea SUA”)
***
Urmărește-ne pe Google News
