factori care influenţează gradul de sensibilitate al cantităţii cerute la o schimbare a preţului bunului. Principalele determinante ale elasticităţii cererii sunt: ponderea pe care o deţin
factori care influenţează sensibilitatea cu care cantitatea oferită se modifică la o schimbare a preţului bunului, cum ar fi de exemplu: gradul de perisabilitate şi costul stocării, costul
acţiune coordonată, al cărei scop principal constă în evitarea grupării şi concentrării centrelor de decizie, atât în planul zonelor geografice, cât şi în cel al eşaloanelor de responsabilitate.
factori care determină modificarea cererii agregate şi deplasarea curbei cererii agregate: schimbări ale cheltuielilor pentru consum (avuţia consumatorilor, aşteptările acestora, creditele pentru consum, impozitele pe
diminuarea treptată a valorii capitalului fix, survenită în cursul perioadei de funcţionare, ca urmare a uzurii normale şi învechirii previzibile. Deprecierea se referă la consumul de capital fix care
diminuare a puterii de cumpărare a monedei naţionale în procesul schimbului, îndeosebi ca urmare a inflaţiei prelungite şi a dezechilibrului balanţei de plăţi. D.m. se manifestă în raport
dezechilibru monetar concretizat în restrângerea cererii de monedă, în condiţiile în care volumul producţiei naţionale rămâne acelaşi sau chiar creşte. Cauzele d.e. sunt multiple: restrângerea economiei de
fonduri plasate într-o instituţie de credit (bancă comercială, casă de economii, cooperativă de credit sau alte instituţii financiare cu drept de a primi depozite), care pot fi eliberate
indicele implicit al preţurilor produsului intern brut (P.I.B.). Dacă avem în vedere utilizarea finală, mărimea P.I.B. este egală cu diferenţa între valoarea bunurilor finale şi cea a bunurilor
proces monetar-material caracterizat prin scăderea durabilă pe termen lung a nivelului preţurilor, scădere rezultată dintr-un ansamblu de măsuri care vizează restrângerea cererii nominale pentru a reduce tensiunile asupra
(v. BALANŢA COMERCIALĂ) DEFICIT AL BALANŢEI DE PLĂŢI, sumă cu care plăţile (cheltuielile) din cadrul balanţei depăşesc încasările (veniturile), adică soldul negativ al balanţei. D.b. de p. este în general
soldul negativ al bugetului public între veniturile încasate şi cheltuielile efectuate până la încheierea execuţiei bugetare. El reflectă acea stare a bugetului public în care cheltuielile depăşesc veniturile.
proces prin care o sumă poate fi scăzută dintr-o sumă totală în anumite scopuri. De exemplu, în anumite sisteme fiscale, impozitarea venitului permite scăderea cheltuielile cu dobânzile pentru
soldul care arată insuficienţa resurselor în raport cu nevoile sau a veniturilor faţă de cheltuieli, la un moment dat (v. Deficit al balanţei de plăţi, Deficit bugetar).
perioada scursă până când rezultatele unui mix de politici macroeconomice devin vizibile. Orice politică macroeconomică are asociate patru tipuri de decalaje temporale: 1. decalajul de recunoaştere – perioada de
acţiune de comportament economic raţional care vizează alegerea unei soluţii din mai multe posibile, bazată pe considerente economice, dar şi psihologice, sociologice, politice ş.a. Se disting decizii la nivel
se determină ca diferenţă între P.I.B. actual (efectiv) şi P.I.B. potenţial. El este generat de şomajul ciclic, cauzat de insuficienţa cererii agregate (v. Şomaj).
> (v. DECALAJ ECONOMIC) DECALAJ TEHNOLOGIC, (1) diferenţa în nivelul de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, în gradul de înzestrare tehnică a muncii, de dotare a producţiei cu tehnica şi
piaţă sau segment de piaţă, în sens geografic (regiune, zonă, ţară străină), pe care se comercializează cantităţi mari de mărfuri în condiţii avantajoase. D. face obiectul strategiei de piaţă atunci când agenţii
GERARD (n. 1921), economist american de origine franceză. A studiat, mai întâi, la Şcoala Normală Superioară din Paris, apoi la Universitatea Sorbona, unde şi-a susţinut teza de doctor în economie
factori care influenţează gradul de sensibilitate al cantităţii cerute la o schimbare a preţului bunului. Principalele determinante ale elasticităţii cererii sunt: ponderea pe care o deţin
factori care influenţează sensibilitatea cu care cantitatea oferită se modifică la o schimbare a preţului bunului, cum ar fi de exemplu: gradul de perisabilitate şi costul stocării, costul
acţiune coordonată, al cărei scop principal constă în evitarea grupării şi concentrării centrelor de decizie, atât în planul zonelor geografice, cât şi în cel al eşaloanelor de responsabilitate.
factori care determină modificarea cererii agregate şi deplasarea curbei cererii agregate: schimbări ale cheltuielilor pentru consum (avuţia consumatorilor, aşteptările acestora, creditele pentru consum, impozitele pe
diminuarea treptată a valorii capitalului fix, survenită în cursul perioadei de funcţionare, ca urmare a uzurii normale şi învechirii previzibile. Deprecierea se referă la consumul de capital fix care
diminuare a puterii de cumpărare a monedei naţionale în procesul schimbului, îndeosebi ca urmare a inflaţiei prelungite şi a dezechilibrului balanţei de plăţi. D.m. se manifestă în raport
dezechilibru monetar concretizat în restrângerea cererii de monedă, în condiţiile în care volumul producţiei naţionale rămâne acelaşi sau chiar creşte. Cauzele d.e. sunt multiple: restrângerea economiei de
fonduri plasate într-o instituţie de credit (bancă comercială, casă de economii, cooperativă de credit sau alte instituţii financiare cu drept de a primi depozite), care pot fi eliberate
indicele implicit al preţurilor produsului intern brut (P.I.B.). Dacă avem în vedere utilizarea finală, mărimea P.I.B. este egală cu diferenţa între valoarea bunurilor finale şi cea a bunurilor
proces monetar-material caracterizat prin scăderea durabilă pe termen lung a nivelului preţurilor, scădere rezultată dintr-un ansamblu de măsuri care vizează restrângerea cererii nominale pentru a reduce tensiunile asupra
(v. BALANŢA COMERCIALĂ) DEFICIT AL BALANŢEI DE PLĂŢI, sumă cu care plăţile (cheltuielile) din cadrul balanţei depăşesc încasările (veniturile), adică soldul negativ al balanţei. D.b. de p. este în general
soldul negativ al bugetului public între veniturile încasate şi cheltuielile efectuate până la încheierea execuţiei bugetare. El reflectă acea stare a bugetului public în care cheltuielile depăşesc veniturile.
proces prin care o sumă poate fi scăzută dintr-o sumă totală în anumite scopuri. De exemplu, în anumite sisteme fiscale, impozitarea venitului permite scăderea cheltuielile cu dobânzile pentru
soldul care arată insuficienţa resurselor în raport cu nevoile sau a veniturilor faţă de cheltuieli, la un moment dat (v. Deficit al balanţei de plăţi, Deficit bugetar).
perioada scursă până când rezultatele unui mix de politici macroeconomice devin vizibile. Orice politică macroeconomică are asociate patru tipuri de decalaje temporale: 1. decalajul de recunoaştere – perioada de
acţiune de comportament economic raţional care vizează alegerea unei soluţii din mai multe posibile, bazată pe considerente economice, dar şi psihologice, sociologice, politice ş.a. Se disting decizii la nivel
se determină ca diferenţă între P.I.B. actual (efectiv) şi P.I.B. potenţial. El este generat de şomajul ciclic, cauzat de insuficienţa cererii agregate (v. Şomaj).
> (v. DECALAJ ECONOMIC) DECALAJ TEHNOLOGIC, (1) diferenţa în nivelul de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, în gradul de înzestrare tehnică a muncii, de dotare a producţiei cu tehnica şi
piaţă sau segment de piaţă, în sens geografic (regiune, zonă, ţară străină), pe care se comercializează cantităţi mari de mărfuri în condiţii avantajoase. D. face obiectul strategiei de piaţă atunci când agenţii
GERARD (n. 1921), economist american de origine franceză. A studiat, mai întâi, la Şcoala Normală Superioară din Paris, apoi la Universitatea Sorbona, unde şi-a susţinut teza de doctor în economie
