spe- cializarea economiilor naţionale ale diferitelor ţări în conformitate cu principiul avantajului comparativ. D.m. a m. reflectă relaţiile care se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului mondial,
(v. DISTRIBUŢIE A VENITURILOR) Distribuţie microeconomică a veniturilor (v. DISTRIBUŢIE A VENITURILOR) DIVERSIFICARE, (1) proces de lărgire a gamei de bunuri oferite de către o firmă şi (sau) de
>, premisă a combinării factorilor de producţie care reflectă posibilitatea unui factor de producţie de a se împărţi în unităţi simple, în subunităţi omogene fără a fi afectată calitatea
acele instru- mente monetare care formează (prin care se constituie) masa monetară în sens restrâns (banii propriu-zişi). D.m. constau din: moneda divizionară; biletele băncii de emisiune; depozitele la vedere
activităţile economice şi de altă natură prin care bunurile materiale şi serviciile sunt orientate prin intermediul pieţei spre destinaţiile lor, precum şi procesele de distribuire şi redistribuire prin care venitul
cotă-parte, procent din valoarea titlurilor de credit încasat de către bănci, ca urmare a cumpărării acestora înainte de scadenţă.
operaţiune prin care se determină valoarea actuală a unui venit viitor, luându-se în consideraţie raportul dintre cererea şi oferta de bunuri şi de active financiare, evoluţia costurilor,
expresie a evoluţiei, în timp, a fenomenelor şi proceselor economice dintr-o ţară, concretizată în creşteri sau diminuări ale producţiei, produsului intern brut etc. D.e. se exprimă în mărimi absolute şi relative,
pierdere generată de diferenţa de mărime dintre nivelul cel mai mic al cursului unei monede sau al unei hârtii de valoare, comparativ cu valoarea nominală a acestora. D. este
model dinamic de adaptare reciprocă a forţelor pieţei, în cadrul căruia modificările preţurilor şi a cantităţilor se realizează în funcţie de reacţia întârziată a ofertei. D.p. de p. este reprezentarea procesului de
în teoria jocurilor, în anii ’50, A. W. Tucker a atras atenţia asupra faptului că selectarea strategiilor dominante de către toţi jucătorii poate conduce la o situaţie
ansamblu de transformări cantitative, structurale şi calitative în instituţiile, mecanismele şi structurile organizaţionale de funcţionare a economiei. D.i. se referă la instituţiile care determină modul în care funcţionează economia şi societatea. De
concept elaborat şi vehiculat, în special în ultimele decenii, ca urmare a amplificării eforturilor de cercetare interdisciplinară a tot mai complexelor probleme care caracterizează evoluţia contemporană a
proces monetar-real, care se manifestă prin încetinirea durabilă şi autoîntreţinută a ratei de creştere a nivelului general al preţurilor. D. există într-o ţară unde rata creşterii preţurilor este mai mică într-un an,
tip sau formă de dezvoltare economică ce asigură satisfacerea cerinţelor prezente de consum fără a le compromite sau prejudicia pe cele ale generaţiilor viitoare. Concept relativ nou, conturat şi
evoluţie a economiei naţionale, în sensul reducerii ponderii industriei în favoarea creşterii ponderii sectorului serviciilor la crearea produsului intern brut şi la ocuparea forţei de muncă.
titluri de credit folosite ca instrumente internaţionale de plată şi exprimate în valută, respectiv, într-o monedă diferită de cea a ţării de referinţă (cambii, cecuri, bilete la ordin, obligaţiuni etc.). D.
>, reprezintă capaci- tatea unui sistem de a-şi menţine performanţa funcţională şi a finalităţii în condiţii de schimbare progresivă. DEZECONOMII DE SCARĂ, fenomen (situaţie) ce se caracterizează prin
factori care determină modificarea ofertei agregate şi deplasarea curbei ofertei agregate: schimbări ale costurilor de producţie, schimbări ale productivităţii şi ale mediului legal instituţional (taxele şi subvenţiile
reducere oficială a valorii unei monede naţionale faţă de etalonul în care este exprimată. În sens larg, devalorizarea defineşte orice scădere a cursului de schimb al unei
spe- cializarea economiilor naţionale ale diferitelor ţări în conformitate cu principiul avantajului comparativ. D.m. a m. reflectă relaţiile care se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului mondial,
(v. DISTRIBUŢIE A VENITURILOR) Distribuţie microeconomică a veniturilor (v. DISTRIBUŢIE A VENITURILOR) DIVERSIFICARE, (1) proces de lărgire a gamei de bunuri oferite de către o firmă şi (sau) de
>, premisă a combinării factorilor de producţie care reflectă posibilitatea unui factor de producţie de a se împărţi în unităţi simple, în subunităţi omogene fără a fi afectată calitatea
acele instru- mente monetare care formează (prin care se constituie) masa monetară în sens restrâns (banii propriu-zişi). D.m. constau din: moneda divizionară; biletele băncii de emisiune; depozitele la vedere
activităţile economice şi de altă natură prin care bunurile materiale şi serviciile sunt orientate prin intermediul pieţei spre destinaţiile lor, precum şi procesele de distribuire şi redistribuire prin care venitul
cotă-parte, procent din valoarea titlurilor de credit încasat de către bănci, ca urmare a cumpărării acestora înainte de scadenţă.
operaţiune prin care se determină valoarea actuală a unui venit viitor, luându-se în consideraţie raportul dintre cererea şi oferta de bunuri şi de active financiare, evoluţia costurilor,
expresie a evoluţiei, în timp, a fenomenelor şi proceselor economice dintr-o ţară, concretizată în creşteri sau diminuări ale producţiei, produsului intern brut etc. D.e. se exprimă în mărimi absolute şi relative,
pierdere generată de diferenţa de mărime dintre nivelul cel mai mic al cursului unei monede sau al unei hârtii de valoare, comparativ cu valoarea nominală a acestora. D. este
model dinamic de adaptare reciprocă a forţelor pieţei, în cadrul căruia modificările preţurilor şi a cantităţilor se realizează în funcţie de reacţia întârziată a ofertei. D.p. de p. este reprezentarea procesului de
în teoria jocurilor, în anii ’50, A. W. Tucker a atras atenţia asupra faptului că selectarea strategiilor dominante de către toţi jucătorii poate conduce la o situaţie
ansamblu de transformări cantitative, structurale şi calitative în instituţiile, mecanismele şi structurile organizaţionale de funcţionare a economiei. D.i. se referă la instituţiile care determină modul în care funcţionează economia şi societatea. De
concept elaborat şi vehiculat, în special în ultimele decenii, ca urmare a amplificării eforturilor de cercetare interdisciplinară a tot mai complexelor probleme care caracterizează evoluţia contemporană a
proces monetar-real, care se manifestă prin încetinirea durabilă şi autoîntreţinută a ratei de creştere a nivelului general al preţurilor. D. există într-o ţară unde rata creşterii preţurilor este mai mică într-un an,
tip sau formă de dezvoltare economică ce asigură satisfacerea cerinţelor prezente de consum fără a le compromite sau prejudicia pe cele ale generaţiilor viitoare. Concept relativ nou, conturat şi
evoluţie a economiei naţionale, în sensul reducerii ponderii industriei în favoarea creşterii ponderii sectorului serviciilor la crearea produsului intern brut şi la ocuparea forţei de muncă.
titluri de credit folosite ca instrumente internaţionale de plată şi exprimate în valută, respectiv, într-o monedă diferită de cea a ţării de referinţă (cambii, cecuri, bilete la ordin, obligaţiuni etc.). D.
>, reprezintă capaci- tatea unui sistem de a-şi menţine performanţa funcţională şi a finalităţii în condiţii de schimbare progresivă. DEZECONOMII DE SCARĂ, fenomen (situaţie) ce se caracterizează prin
factori care determină modificarea ofertei agregate şi deplasarea curbei ofertei agregate: schimbări ale costurilor de producţie, schimbări ale productivităţii şi ale mediului legal instituţional (taxele şi subvenţiile
reducere oficială a valorii unei monede naţionale faţă de etalonul în care este exprimată. În sens larg, devalorizarea defineşte orice scădere a cursului de schimb al unei
