activităţile economice şi de altă natură prin care bunurile materiale şi serviciile sunt orientate prin intermediul pieţei spre destinaţiile lor, precum şi procesele de distribuire şi redistribuire prin care venitul
pierdere generată de diferenţa de mărime dintre nivelul cel mai mic al cursului unei monede sau al unei hârtii de valoare, comparativ cu valoarea nominală a acestora. D. este
cotă-parte, procent din valoarea titlurilor de credit încasat de către bănci, ca urmare a cumpărării acestora înainte de scadenţă.
model dinamic de adaptare reciprocă a forţelor pieţei, în cadrul căruia modificările preţurilor şi a cantităţilor se realizează în funcţie de reacţia întârziată a ofertei. D.p. de p. este reprezentarea procesului de
în teoria jocurilor, în anii ’50, A. W. Tucker a atras atenţia asupra faptului că selectarea strategiilor dominante de către toţi jucătorii poate conduce la o situaţie
expresie a evoluţiei, în timp, a fenomenelor şi proceselor economice dintr-o ţară, concretizată în creşteri sau diminuări ale producţiei, produsului intern brut etc. D.e. se exprimă în mărimi absolute şi relative,
ansamblu de transformări cantitative, structurale şi calitative în instituţiile, mecanismele şi structurile organizaţionale de funcţionare a economiei. D.i. se referă la instituţiile care determină modul în care funcţionează economia şi societatea. De
concept elaborat şi vehiculat, în special în ultimele decenii, ca urmare a amplificării eforturilor de cercetare interdisciplinară a tot mai complexelor probleme care caracterizează evoluţia contemporană a
evoluţie a economiei naţionale, în sensul reducerii ponderii industriei în favoarea creşterii ponderii sectorului serviciilor la crearea produsului intern brut şi la ocuparea forţei de muncă.
proces monetar-real, care se manifestă prin încetinirea durabilă şi autoîntreţinută a ratei de creştere a nivelului general al preţurilor. D. există într-o ţară unde rata creşterii preţurilor este mai mică într-un an,
tip sau formă de dezvoltare economică ce asigură satisfacerea cerinţelor prezente de consum fără a le compromite sau prejudicia pe cele ale generaţiilor viitoare. Concept relativ nou, conturat şi
reducere oficială a valorii unei monede naţionale faţă de etalonul în care este exprimată. În sens larg, devalorizarea defineşte orice scădere a cursului de schimb al unei
titluri de credit folosite ca instrumente internaţionale de plată şi exprimate în valută, respectiv, într-o monedă diferită de cea a ţării de referinţă (cambii, cecuri, bilete la ordin, obligaţiuni etc.). D.
>, reprezintă capaci- tatea unui sistem de a-şi menţine performanţa funcţională şi a finalităţii în condiţii de schimbare progresivă. DEZECONOMII DE SCARĂ, fenomen (situaţie) ce se caracterizează prin
factori care influenţează gradul de sensibilitate al cantităţii cerute la o schimbare a preţului bunului. Principalele determinante ale elasticităţii cererii sunt: ponderea pe care o deţin
factori care influenţează sensibilitatea cu care cantitatea oferită se modifică la o schimbare a preţului bunului, cum ar fi de exemplu: gradul de perisabilitate şi costul stocării, costul
factori care determină modificarea ofertei agregate şi deplasarea curbei ofertei agregate: schimbări ale costurilor de producţie, schimbări ale productivităţii şi ale mediului legal instituţional (taxele şi subvenţiile
acţiune coordonată, al cărei scop principal constă în evitarea grupării şi concentrării centrelor de decizie, atât în planul zonelor geografice, cât şi în cel al eşaloanelor de responsabilitate.
factori care determină modificarea cererii agregate şi deplasarea curbei cererii agregate: schimbări ale cheltuielilor pentru consum (avuţia consumatorilor, aşteptările acestora, creditele pentru consum, impozitele pe
diminuarea treptată a valorii capitalului fix, survenită în cursul perioadei de funcţionare, ca urmare a uzurii normale şi învechirii previzibile. Deprecierea se referă la consumul de capital fix care
activităţile economice şi de altă natură prin care bunurile materiale şi serviciile sunt orientate prin intermediul pieţei spre destinaţiile lor, precum şi procesele de distribuire şi redistribuire prin care venitul
pierdere generată de diferenţa de mărime dintre nivelul cel mai mic al cursului unei monede sau al unei hârtii de valoare, comparativ cu valoarea nominală a acestora. D. este
cotă-parte, procent din valoarea titlurilor de credit încasat de către bănci, ca urmare a cumpărării acestora înainte de scadenţă.
model dinamic de adaptare reciprocă a forţelor pieţei, în cadrul căruia modificările preţurilor şi a cantităţilor se realizează în funcţie de reacţia întârziată a ofertei. D.p. de p. este reprezentarea procesului de
în teoria jocurilor, în anii ’50, A. W. Tucker a atras atenţia asupra faptului că selectarea strategiilor dominante de către toţi jucătorii poate conduce la o situaţie
expresie a evoluţiei, în timp, a fenomenelor şi proceselor economice dintr-o ţară, concretizată în creşteri sau diminuări ale producţiei, produsului intern brut etc. D.e. se exprimă în mărimi absolute şi relative,
ansamblu de transformări cantitative, structurale şi calitative în instituţiile, mecanismele şi structurile organizaţionale de funcţionare a economiei. D.i. se referă la instituţiile care determină modul în care funcţionează economia şi societatea. De
concept elaborat şi vehiculat, în special în ultimele decenii, ca urmare a amplificării eforturilor de cercetare interdisciplinară a tot mai complexelor probleme care caracterizează evoluţia contemporană a
evoluţie a economiei naţionale, în sensul reducerii ponderii industriei în favoarea creşterii ponderii sectorului serviciilor la crearea produsului intern brut şi la ocuparea forţei de muncă.
proces monetar-real, care se manifestă prin încetinirea durabilă şi autoîntreţinută a ratei de creştere a nivelului general al preţurilor. D. există într-o ţară unde rata creşterii preţurilor este mai mică într-un an,
tip sau formă de dezvoltare economică ce asigură satisfacerea cerinţelor prezente de consum fără a le compromite sau prejudicia pe cele ale generaţiilor viitoare. Concept relativ nou, conturat şi
reducere oficială a valorii unei monede naţionale faţă de etalonul în care este exprimată. În sens larg, devalorizarea defineşte orice scădere a cursului de schimb al unei
titluri de credit folosite ca instrumente internaţionale de plată şi exprimate în valută, respectiv, într-o monedă diferită de cea a ţării de referinţă (cambii, cecuri, bilete la ordin, obligaţiuni etc.). D.
>, reprezintă capaci- tatea unui sistem de a-şi menţine performanţa funcţională şi a finalităţii în condiţii de schimbare progresivă. DEZECONOMII DE SCARĂ, fenomen (situaţie) ce se caracterizează prin
factori care influenţează gradul de sensibilitate al cantităţii cerute la o schimbare a preţului bunului. Principalele determinante ale elasticităţii cererii sunt: ponderea pe care o deţin
factori care influenţează sensibilitatea cu care cantitatea oferită se modifică la o schimbare a preţului bunului, cum ar fi de exemplu: gradul de perisabilitate şi costul stocării, costul
factori care determină modificarea ofertei agregate şi deplasarea curbei ofertei agregate: schimbări ale costurilor de producţie, schimbări ale productivităţii şi ale mediului legal instituţional (taxele şi subvenţiile
acţiune coordonată, al cărei scop principal constă în evitarea grupării şi concentrării centrelor de decizie, atât în planul zonelor geografice, cât şi în cel al eşaloanelor de responsabilitate.
factori care determină modificarea cererii agregate şi deplasarea curbei cererii agregate: schimbări ale cheltuielilor pentru consum (avuţia consumatorilor, aşteptările acestora, creditele pentru consum, impozitele pe
diminuarea treptată a valorii capitalului fix, survenită în cursul perioadei de funcţionare, ca urmare a uzurii normale şi învechirii previzibile. Deprecierea se referă la consumul de capital fix care
