(v. MANAGEMENTUL CA- LITĂŢII TOTALE) CALITATEA VIEŢII, totalitatea condiţiilor de ordin economic, social, ecologic, spiritual etc., care asigură integritatea şi echilibrul vieţii biologice, dezvoltarea continuă şi durabilă a
titlu (bilet) de credit, folosit ca instrument de plată pe termen scurt, prin care o persoană, numită trăgător, dă dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească necondiţionat la ordinul
înscris prin care creditorul (trăgător) dă ordin debitorului său (trasul) să îi plătească (la prezentare) o sumă de bani sau să efectueze această plată către o terţă parte (beneficiarul). C. la v. este expresia creditului
>, asociaţie a comercianţilor şi industriaşilor având drept scop apărarea intereselor acestora şi promovarea actelor de comerţ pe plan local şi naţional. Este conti- nuatoarea Camerei de Comerţ din Bucureşti,
DIMITRIE (1673-1723), cel mai de seamă umanist român al epocii feudale, domnitor al Moldovei. Savant de renume mondial, cu preocupări enciclopedice; membru al Academiei din Berlin. El
(în Sistemul Conturilor Naţionale), soldul contului de capital, diferenţa dintre articolul “formarea brută de capital fix” şi cel constituit din “economiile brute”, evidenţiată pe sectoare instituţionale. Ca urmare,
ansamblul de însuşiri naturale sau dobândite prin educaţie ale unei organizaţii sau persoane care generează şi dezvoltă funcţia de a crea noul şi de a-l ataşa factorilor
producţia maximă, în expresie naturală, pe care o poate obţine o unitate economică într-o perioadă de timp dată, în condiţiile folosirii utilajelor la parametrii nominali, a unor
(1) (în sens larg) stoc de valori sau de active care, intrate în circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor. (2) Ca factor de producţie,
formă a capitalului avansat în afacerile unei firme, a cărui funcţie principală constă în cumpărarea sau achiziţionarea de către agentul producător a serviciilor factorilor de producţie necesare
parte a capitalului real formată din bunuri care participă la un singur ciclu de producţie, consumându-se în întregime în decursul acestuia şi care trebuie înlocuite cu fiecare nou
(în optică marxistă), termen ce desemnează acea parte a capitalului unei întreprinderi, rezultat al muncii trecute şi folosit pentru a produce noi bunuri economice. Sub aspect fizic, el
capitalul existent sub forma hârtiilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni şi alte active financiare). C.f. nu afectează economia reală; el constituie numai un titlu asupra unui venit viitor şi are o
parte a capitalului real formată din bunuri durabile care participă la mai multe cicluri de producţie, se consumă (depreciază) treptat şi se înlocuiesc după mai mulţi ani de utilizare. În
expresie a capitalului social al unei societăţi comerciale evaluat prin valoarea nominală a titlurilor de proprietate emise. În contabilitate, el se regăseşte evidenţiat pe acţionari (sau
formă materială natural- fizică a capitalului utilizat în afacerile unei firme, rezultat din transformarea capitalului bănesc în bunuri-capital. Ca parte a capitalului total utilizat în activitatea firmei, c.p. se regăseşte şi
volumul total emis de o societate comercială sub formă de acţiuni (în cazul societăţii pe acţiuni) sau de părţi sociale (în cazul societăţii de persoane); c.s. conţine valoarea nominală
aportul în bani şi în natură pe care asociaţii sau acţionarii s-au angajat să-l pună la dispoziţia societăţii comerciale, în calitatea lor de proprietari. Societatea comercială este
(1) stocul de cunoştinţe profesionale, deprinderi, abilităţi şi de sănătate, care pot conduce o persoană la sporirea capacităţilor sale creative şi, implicit, a veniturilor scontate a se obţine
(în optică marxistă), acea parte a capitalului productiv al unei firme, destinată cumpărării, pe termen determinat, a forţei de muncă, fiind sursă a valorii noi, inclusiv a
(v. MANAGEMENTUL CA- LITĂŢII TOTALE) CALITATEA VIEŢII, totalitatea condiţiilor de ordin economic, social, ecologic, spiritual etc., care asigură integritatea şi echilibrul vieţii biologice, dezvoltarea continuă şi durabilă a
titlu (bilet) de credit, folosit ca instrument de plată pe termen scurt, prin care o persoană, numită trăgător, dă dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească necondiţionat la ordinul
înscris prin care creditorul (trăgător) dă ordin debitorului său (trasul) să îi plătească (la prezentare) o sumă de bani sau să efectueze această plată către o terţă parte (beneficiarul). C. la v. este expresia creditului
>, asociaţie a comercianţilor şi industriaşilor având drept scop apărarea intereselor acestora şi promovarea actelor de comerţ pe plan local şi naţional. Este conti- nuatoarea Camerei de Comerţ din Bucureşti,
DIMITRIE (1673-1723), cel mai de seamă umanist român al epocii feudale, domnitor al Moldovei. Savant de renume mondial, cu preocupări enciclopedice; membru al Academiei din Berlin. El
(în Sistemul Conturilor Naţionale), soldul contului de capital, diferenţa dintre articolul “formarea brută de capital fix” şi cel constituit din “economiile brute”, evidenţiată pe sectoare instituţionale. Ca urmare,
ansamblul de însuşiri naturale sau dobândite prin educaţie ale unei organizaţii sau persoane care generează şi dezvoltă funcţia de a crea noul şi de a-l ataşa factorilor
producţia maximă, în expresie naturală, pe care o poate obţine o unitate economică într-o perioadă de timp dată, în condiţiile folosirii utilajelor la parametrii nominali, a unor
(1) (în sens larg) stoc de valori sau de active care, intrate în circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor. (2) Ca factor de producţie,
formă a capitalului avansat în afacerile unei firme, a cărui funcţie principală constă în cumpărarea sau achiziţionarea de către agentul producător a serviciilor factorilor de producţie necesare
parte a capitalului real formată din bunuri care participă la un singur ciclu de producţie, consumându-se în întregime în decursul acestuia şi care trebuie înlocuite cu fiecare nou
(în optică marxistă), termen ce desemnează acea parte a capitalului unei întreprinderi, rezultat al muncii trecute şi folosit pentru a produce noi bunuri economice. Sub aspect fizic, el
capitalul existent sub forma hârtiilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni şi alte active financiare). C.f. nu afectează economia reală; el constituie numai un titlu asupra unui venit viitor şi are o
parte a capitalului real formată din bunuri durabile care participă la mai multe cicluri de producţie, se consumă (depreciază) treptat şi se înlocuiesc după mai mulţi ani de utilizare. În
expresie a capitalului social al unei societăţi comerciale evaluat prin valoarea nominală a titlurilor de proprietate emise. În contabilitate, el se regăseşte evidenţiat pe acţionari (sau
formă materială natural- fizică a capitalului utilizat în afacerile unei firme, rezultat din transformarea capitalului bănesc în bunuri-capital. Ca parte a capitalului total utilizat în activitatea firmei, c.p. se regăseşte şi
volumul total emis de o societate comercială sub formă de acţiuni (în cazul societăţii pe acţiuni) sau de părţi sociale (în cazul societăţii de persoane); c.s. conţine valoarea nominală
aportul în bani şi în natură pe care asociaţii sau acţionarii s-au angajat să-l pună la dispoziţia societăţii comerciale, în calitatea lor de proprietari. Societatea comercială este
(1) stocul de cunoştinţe profesionale, deprinderi, abilităţi şi de sănătate, care pot conduce o persoană la sporirea capacităţilor sale creative şi, implicit, a veniturilor scontate a se obţine
(în optică marxistă), acea parte a capitalului productiv al unei firme, destinată cumpărării, pe termen determinat, a forţei de muncă, fiind sursă a valorii noi, inclusiv a
