prevedere cuprinsă într-un contract, tratat etc. care are drept consecinţă obligaţii speciale pentru o parte sau părţile menţionate. C. poate fi de mai multe feluri: clauza clientului cel mai favorizat,
(v. CLAUZĂ) Clauză contra riscului valutar (v. CLAUZĂ) Clauză de hardship (v. CLAUZĂ) Clauză de indexare (v. CLAUZĂ) CLEARING, tehnică de compensare a obligaţiilor reciproce între doi parteneri constând în compararea creanţelor
organizaţie inter- naţională, fără statut, buget sau sediu, care vizează înţelegerea interdependenţelor globale dintre domeniile economic, politic, social şi natural, caută să elucideze complexul de aspecte care îngrijorează
ansamblul dispoziţiilor preconizate de Fondul Monetar Internaţional pe care ţările membre se angajează să le respecte: convertibilitatea externă liberă a monedelor lor, înlăturarea controlului schimburilor valutare pentru operaţii curente
măsoară riscul sistematic al unui titlu financiar. Pentru titlul financiar j se calculează conform relaţiei: , σ COV β 2 m jm j = unde COVjm este covarianţa dintre
coeficient propus de Ronald Fisher pentru măsurarea asimetriei legii de repartiţie a unei variabile aleatorii: , 3 3 1 1 σ µ = β =
coeficient propus de Karl Pearson pentru măsurarea asimetriei legii de repartiţie a unei variabile aleatoare: , ) ( 2 3 4 2 µ µ =
măsoară gradul în care distribuţia venitului (sau, în alte situaţii, a cheltuielilor de consum) între indivizi sau gospodării în cadrul unei economii, se abate de la
este raportul dintre creşterea stocului de capital într-o anumită perioadă de timp ( ∆K) şi creşterea rezultatelor producţiei ( ∆Q) în acelaşi interval de timp
raportul între capital şi rezultatele obţinute. C. m. al c. ( ) K este raportul între stocul de capital utilizat (K) şi volumul producţiei obţinute (Q); arată câte unităţi de capital
starea de acceptare, la nivelul societăţii, a principiilor, obiectivelor şi metodelor de guvernare în condiţii de schimbare progresivă. Pentru ţările aflate în tranziţia postcomunistă, c.s. devine suportul real al
formă de participare la gestiunea unităţii economice. În sens larg, c. poate desemna asocierea la procesul decizional al unităţii economice a tuturor părţilor implicate: acţionari, patroni, cadre şi
ansamblul schimburilor economice sub formă de exporturi şi importuri, care se derulează între agenţii economici din două ţări diferite. Dimensiunea şi evoluţia c.b. este sintetizată în balanţa comercială (v) şi are o mare stabilitate
>, comerţ realizat prin reţele informatice, îndeosebi prin Internet.
>, ansamblul exporturilor şi importurilor de bunuri economice ale unei ţări. C.e. modifică structura materială a P.G.B., ritmul de creştere a P.I.B. şi volumul valoric al acestuia. În ultimele decenii, c.e. a devenit
comerţul desfăşurat între unităţile economice rezidente dintr-o ţară. Ca sector al economiei naţionale, c.i. arată amploarea schimburilor economice de tip vânzare-cumpărare dintre unităţile economice rezidente. Deşi toate unităţile economice
componentă a comerţului exterior constând din importul şi exportul de servicii privite în sens larg. Importul de servicii este cuprins în pasivul balanţei de plăţi, în timp
totalitatea tranzacţiilor, în special cele internaţionale, al căror obiect îl constituie bunuri considerate strategice. De regulă, c.s. este susţinut în numele interesului naţional (v. Bunuri strategice)
>, autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică având misiunea: de a favoriza buna funcţionare a pieţei valorilor mobiliare; de a asigura protecţia investitorilor contra practicilor neloiale, abuzive şi
sumă plătită unei persoane fizice sau juridice (mandatar) pentru intermedierea unor activităţi comerciale, bancare, bursiere etc. Acesta se realizează pe baza unui contract, prin care o persoană se obligă să îndeplinească – în
prevedere cuprinsă într-un contract, tratat etc. care are drept consecinţă obligaţii speciale pentru o parte sau părţile menţionate. C. poate fi de mai multe feluri: clauza clientului cel mai favorizat,
(v. CLAUZĂ) Clauză contra riscului valutar (v. CLAUZĂ) Clauză de hardship (v. CLAUZĂ) Clauză de indexare (v. CLAUZĂ) CLEARING, tehnică de compensare a obligaţiilor reciproce între doi parteneri constând în compararea creanţelor
organizaţie inter- naţională, fără statut, buget sau sediu, care vizează înţelegerea interdependenţelor globale dintre domeniile economic, politic, social şi natural, caută să elucideze complexul de aspecte care îngrijorează
ansamblul dispoziţiilor preconizate de Fondul Monetar Internaţional pe care ţările membre se angajează să le respecte: convertibilitatea externă liberă a monedelor lor, înlăturarea controlului schimburilor valutare pentru operaţii curente
măsoară riscul sistematic al unui titlu financiar. Pentru titlul financiar j se calculează conform relaţiei: , σ COV β 2 m jm j = unde COVjm este covarianţa dintre
coeficient propus de Ronald Fisher pentru măsurarea asimetriei legii de repartiţie a unei variabile aleatorii: , 3 3 1 1 σ µ = β =
coeficient propus de Karl Pearson pentru măsurarea asimetriei legii de repartiţie a unei variabile aleatoare: , ) ( 2 3 4 2 µ µ =
măsoară gradul în care distribuţia venitului (sau, în alte situaţii, a cheltuielilor de consum) între indivizi sau gospodării în cadrul unei economii, se abate de la
este raportul dintre creşterea stocului de capital într-o anumită perioadă de timp ( ∆K) şi creşterea rezultatelor producţiei ( ∆Q) în acelaşi interval de timp
raportul între capital şi rezultatele obţinute. C. m. al c. ( ) K este raportul între stocul de capital utilizat (K) şi volumul producţiei obţinute (Q); arată câte unităţi de capital
starea de acceptare, la nivelul societăţii, a principiilor, obiectivelor şi metodelor de guvernare în condiţii de schimbare progresivă. Pentru ţările aflate în tranziţia postcomunistă, c.s. devine suportul real al
formă de participare la gestiunea unităţii economice. În sens larg, c. poate desemna asocierea la procesul decizional al unităţii economice a tuturor părţilor implicate: acţionari, patroni, cadre şi
ansamblul schimburilor economice sub formă de exporturi şi importuri, care se derulează între agenţii economici din două ţări diferite. Dimensiunea şi evoluţia c.b. este sintetizată în balanţa comercială (v) şi are o mare stabilitate
>, comerţ realizat prin reţele informatice, îndeosebi prin Internet.
>, ansamblul exporturilor şi importurilor de bunuri economice ale unei ţări. C.e. modifică structura materială a P.G.B., ritmul de creştere a P.I.B. şi volumul valoric al acestuia. În ultimele decenii, c.e. a devenit
comerţul desfăşurat între unităţile economice rezidente dintr-o ţară. Ca sector al economiei naţionale, c.i. arată amploarea schimburilor economice de tip vânzare-cumpărare dintre unităţile economice rezidente. Deşi toate unităţile economice
componentă a comerţului exterior constând din importul şi exportul de servicii privite în sens larg. Importul de servicii este cuprins în pasivul balanţei de plăţi, în timp
totalitatea tranzacţiilor, în special cele internaţionale, al căror obiect îl constituie bunuri considerate strategice. De regulă, c.s. este susţinut în numele interesului naţional (v. Bunuri strategice)
>, autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică având misiunea: de a favoriza buna funcţionare a pieţei valorilor mobiliare; de a asigura protecţia investitorilor contra practicilor neloiale, abuzive şi
sumă plătită unei persoane fizice sau juridice (mandatar) pentru intermedierea unor activităţi comerciale, bancare, bursiere etc. Acesta se realizează pe baza unui contract, prin care o persoană se obligă să îndeplinească – în
