CERERE PENTRU BUNURI COMPLEMEN-TARE
ianuarie 13, 2023
c. de pe piaţa unui bun care poate fi consumat numai împreună cu un alt bun. De ex., automobil şi benzină. În acest caz, între modificarea preţului la
c. de pe piaţa unui bun care poate fi consumat numai împreună cu un alt bun. De ex., automobil şi benzină. În acest caz, între modificarea preţului la
c. pentru un anumit bun care, în procesul de consum, poate fi înlocuit cu un alt bun. De ex., zahăr şi miere. Între modificarea preţului la zahăr şi c. pentru
instrument financiar, de obicei nenegociabil, care certifică primirea unui depozit la termen, ce urmează a fi rambursat de către emitent într-un termen specificat şi care poartă, de regulă,
>, titlu de stat, emis de autoritatea fiscală (Ministerul Finanţelor, în România), destinat acoperirii deficitului bugetului de stat. Practica recentă a consacrat acest instrument în gestiunea deficitului
expresie latină însemnând “ceilalţi egali”, celelalte lucruri fiind egale. Ea a fost preluată de teoria economică şi folosită pe scară largă ca procedeu (tehnică) de analiză a relaţiilor de cauzalitate între
document semnat de majoritatea statelor lumii la 24 martie 1948, prin care se urmărea evitarea erorilor care au stat la baza relaţiilor economice internaţionale din
(1) partea din venitul naţional sau din venitul disponibil cheltuită de populaţie pentru achiziţionarea de bunuri finale. (2) Totalitatea cheltuielilor planificate de către populaţie pentru cumpărarea
(v. COST DE PRODUCŢIE) CHELTUIELI PUBLICE, ansamblul cheltuielilor anuale de natură publică ale ţării, ce se finanţează pe baza resurselor bugetului public. Ele reflectă efortul financiar public pe anul respectiv,
>, ştiinţă generală a conducerii şi reglării sistemelor de acţiuni interconectate. C. porneşte de la existenţa unor principii de funcţionare comune tuturor tipurilor de sisteme complexe din natură, tehnică, economie,
(v. CICLU JUGLAR) CICLU DE VIAŢĂ, teorie care dezvoltă abordările neoclasice şi keynesiene privind comportamentul manajelor ca economisitori. Formulată de R. Harrod şi dezvoltată de F. Modigliani, R. Brumberg, A.
evoluţie a vânzărilor unui produs şi, implicit, a profiturilor, ce se încadrează în patru faze: faza lansării produsului (în principal pe piaţa internă); faza creşterii forţei acestora, firma inovatoare fiind prima
formă particulară a ciclului economic scurt (Kitchin), cu o durată medie de cca. 30 de luni (în SUA); decurge din specificul pieţei produselor agricole în general. Oferta se
(Scurt, Minor, Hipociclu), miş- care ondulatorie care pe parcursul a circa 40 de luni afectează ansamblul ramurilor unei economii; se încadrează în interiorul ciclului mediu, între două
ciclu economic, caracteristic producţiei agricole, ce corespunde perioadei de timp în care se obţine produsul agricol. Durata c.a. depinde de particularităţile biologice ale fiecărei specii de plante şi
alternanţa fazelor de expansiune şi a celor de contracţie ale activităţilor economice de ansamblu, respectiv, ale industriei, comerţului etc., faze ce presupun o periodicitate şi succesiune relativ
indicator care măsoară rezultatele la nivel microeconomic, reprezentând volumul încasărilor din activitatea proprie într-o perioadă de timp, încasări efectuate la preţul pieţei. C. de a. însumează toate încasările rezultate din
ansamblul integrat, de formă circulară, al fluxurilor reale şi monetare, care concretizează interacţiunile de natură tranzacţională dintre agenţii economici componenţi ai unei economii naţionale. Funcţionarea c.e. asigură desfăşurarea neîntreruptă şi articulată a activităţilor
(în concepţia mar- xistă), mişcarea capitalului în funcţiune care parcurge trei stadii şi trece succesiv dintr-o formă funcţională în alta. Capitalul avansat în afacerile unei firme parcurge,
(v. PIAŢA MONETARĂ) CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR, schimb de mărfuri, mijlocit de bani, prin care se asigură trecerea bunurilor economice de la producător la consumator. Prin intermediul c.m. se
(1847-1938), economist şi profesor universitar american, creator al teoriei productivităţii marginale, teorie care este, în fapt, o continuare a conceptului de rentă diferenţială, aşa cum acesta
c. de pe piaţa unui bun care poate fi consumat numai împreună cu un alt bun. De ex., automobil şi benzină. În acest caz, între modificarea preţului la
c. pentru un anumit bun care, în procesul de consum, poate fi înlocuit cu un alt bun. De ex., zahăr şi miere. Între modificarea preţului la zahăr şi c. pentru
instrument financiar, de obicei nenegociabil, care certifică primirea unui depozit la termen, ce urmează a fi rambursat de către emitent într-un termen specificat şi care poartă, de regulă,
>, titlu de stat, emis de autoritatea fiscală (Ministerul Finanţelor, în România), destinat acoperirii deficitului bugetului de stat. Practica recentă a consacrat acest instrument în gestiunea deficitului
expresie latină însemnând “ceilalţi egali”, celelalte lucruri fiind egale. Ea a fost preluată de teoria economică şi folosită pe scară largă ca procedeu (tehnică) de analiză a relaţiilor de cauzalitate între
document semnat de majoritatea statelor lumii la 24 martie 1948, prin care se urmărea evitarea erorilor care au stat la baza relaţiilor economice internaţionale din
(1) partea din venitul naţional sau din venitul disponibil cheltuită de populaţie pentru achiziţionarea de bunuri finale. (2) Totalitatea cheltuielilor planificate de către populaţie pentru cumpărarea
(v. COST DE PRODUCŢIE) CHELTUIELI PUBLICE, ansamblul cheltuielilor anuale de natură publică ale ţării, ce se finanţează pe baza resurselor bugetului public. Ele reflectă efortul financiar public pe anul respectiv,
>, ştiinţă generală a conducerii şi reglării sistemelor de acţiuni interconectate. C. porneşte de la existenţa unor principii de funcţionare comune tuturor tipurilor de sisteme complexe din natură, tehnică, economie,
(v. CICLU JUGLAR) CICLU DE VIAŢĂ, teorie care dezvoltă abordările neoclasice şi keynesiene privind comportamentul manajelor ca economisitori. Formulată de R. Harrod şi dezvoltată de F. Modigliani, R. Brumberg, A.
evoluţie a vânzărilor unui produs şi, implicit, a profiturilor, ce se încadrează în patru faze: faza lansării produsului (în principal pe piaţa internă); faza creşterii forţei acestora, firma inovatoare fiind prima
formă particulară a ciclului economic scurt (Kitchin), cu o durată medie de cca. 30 de luni (în SUA); decurge din specificul pieţei produselor agricole în general. Oferta se
(Scurt, Minor, Hipociclu), miş- care ondulatorie care pe parcursul a circa 40 de luni afectează ansamblul ramurilor unei economii; se încadrează în interiorul ciclului mediu, între două
ciclu economic, caracteristic producţiei agricole, ce corespunde perioadei de timp în care se obţine produsul agricol. Durata c.a. depinde de particularităţile biologice ale fiecărei specii de plante şi
alternanţa fazelor de expansiune şi a celor de contracţie ale activităţilor economice de ansamblu, respectiv, ale industriei, comerţului etc., faze ce presupun o periodicitate şi succesiune relativ
indicator care măsoară rezultatele la nivel microeconomic, reprezentând volumul încasărilor din activitatea proprie într-o perioadă de timp, încasări efectuate la preţul pieţei. C. de a. însumează toate încasările rezultate din
ansamblul integrat, de formă circulară, al fluxurilor reale şi monetare, care concretizează interacţiunile de natură tranzacţională dintre agenţii economici componenţi ai unei economii naţionale. Funcţionarea c.e. asigură desfăşurarea neîntreruptă şi articulată a activităţilor
(în concepţia mar- xistă), mişcarea capitalului în funcţiune care parcurge trei stadii şi trece succesiv dintr-o formă funcţională în alta. Capitalul avansat în afacerile unei firme parcurge,
(v. PIAŢA MONETARĂ) CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR, schimb de mărfuri, mijlocit de bani, prin care se asigură trecerea bunurilor economice de la producător la consumator. Prin intermediul c.m. se
(1847-1938), economist şi profesor universitar american, creator al teoriei productivităţii marginale, teorie care este, în fapt, o continuare a conceptului de rentă diferenţială, aşa cum acesta
