COST MARGINAL PRIVAT
ianuarie 13, 2023
consumul supli- mentar de factori în expresie bănească ocazionat de creşterea cu o unitate (în cazul bunurilor imperfect divizibile), de o creştere extrem de mică (infinite- zimală)
consumul supli- mentar de factori în expresie bănească ocazionat de creşterea cu o unitate (în cazul bunurilor imperfect divizibile), de o creştere extrem de mică (infinite- zimală)
>, termen folosit în limitele metodei de analiză cost – beneficiu, atunci când aceasta se aplică externalităţilor (pozitive, negative). În cazul externalităţilor negative, de pildă, c.m.p.(s) este mai
>, costul administra- ţiei publice (de stat) care cumulează cheltuielile efectuate pentru funcţionarea aparatului de stat, central şi local în vederea exercitării funcţiilor atribuite prin lege. Fundamentarea
ansamblul cheltuielilor necesare obţinerii unui volum de producţie dat, dintr-un bun. El poate fi privit: structural, pe termen scurt, divizat în cost global fix şi cost
acele cheltuieli ale întreprinderii care, pe termen scurt, sunt relativ independente de volumul producţiei obţinute: amortizarea capitalului fix, chirii, salariile personalului administrativ, de conducere, cheltuielile
suma costurilor globale fix şi variabil. Variaţia c.g.t. este determinată, pe termen scurt, numai de evoluţia costurilor variabile. La un moment dat, c.g.t. este determinată de: consumul tehnologic de factori
(Cmg), exprimă sporul de cost total ( ∆CT) necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de producţie. Cmg măsoară variaţia costului total pentru o variaţie infinit de mică a
(UNITAR), exprimă costurile globale pe unitatea de produs (sau de rezultat). Corespunzător structurii şi nivelului de abordare ale costului global, se disting: cost mediu fix, cost mediu
sau costul variabil global pe unitatea de produs. La un nivel dat al preţurilor factorilor de producţie, c.m.v. se micşorează atunci când volumul producţiei creşte mai accentuat decât
(al alegerii), preţuirea, aprecierea (în expresie fizică şi/sau monetară) acordată celei mai bune dintre şansele sacrificate atunci când se face o alegere, când se adoptă o decizie de a
ansamblul eforturilor şi consecinţelor pe care le suportă economia naţională şi populaţia unei ţări pentru înfăptuirea tranziţiei la economia de piaţă. C.r. are o exteriorizare multiplă, concretizându-se în: cheltuieli materiale,
costul implicat de intervenţia statului pentru corectarea unei situaţii de eşec al pieţei. Aplicarea unei reglementări necesită alocarea de resurse de către stat, dar şi de
totalitatea cheltuielilor necesare pentru achiziţionarea de către menaje a bunurilor (alimentare şi nealimentare) şi a serviciilor necesare asigurării traiului într-o perioadă determinată. Este un indicator exprimat prin nivelul şi
renunţări, consecinţe negative sau pagube pe care populaţia le suportă şi care-i afectează nivelul de viaţă, costuri datorate îndeosebi dereglărilor din economie – recesiuni, inflaţie, şomaj. C.s. se concretizează în creşterea şomajului, diminuarea
totalitatea costurilor monetare şi nonmonetare provocate de ajustarea economică (v. ajustarea structurală).
un grup de valute selectate şi folosite pentru aprecierea, evaluarea altei valute. De exemplu, DST se evaluează pe baza unui coş, format din cinci valute (dolarul S.U.A.,
ANTOINE AUGUSTIN, economist, matematician şi filosof francez (1801-1877), unul dintre fondatorii importanţi ai teoriei economice matematice. A formulat pentru prima dată legea cererii, construind primele curbe ale cererii
prăbuşirea spontană şi dezorganizarea profundă a activităţii economico-financiare, pe fondul unei stări generalizate de panică a agenţilor economici, îndeosebi în sectorul financiar, financiar- bancar şi al comerţului. Este declanşat
prăbuşirea bruscă şi cumulativă a titlurilor cotate la bursă. Până la cel de-al doilea război mondial, c.b. şi cel bancar precedau declanşarea crizelor economice. În prezent, c.b. sunt rare şi sunt cauzate,
regim de curs valutar în care raportul de schimb al monedei naţionale este fixat faţă de o valută-ancoră, dar autorităţile monetare ce adoptă admit deprecierea sau aprecierea
consumul supli- mentar de factori în expresie bănească ocazionat de creşterea cu o unitate (în cazul bunurilor imperfect divizibile), de o creştere extrem de mică (infinite- zimală)
>, termen folosit în limitele metodei de analiză cost – beneficiu, atunci când aceasta se aplică externalităţilor (pozitive, negative). În cazul externalităţilor negative, de pildă, c.m.p.(s) este mai
>, costul administra- ţiei publice (de stat) care cumulează cheltuielile efectuate pentru funcţionarea aparatului de stat, central şi local în vederea exercitării funcţiilor atribuite prin lege. Fundamentarea
ansamblul cheltuielilor necesare obţinerii unui volum de producţie dat, dintr-un bun. El poate fi privit: structural, pe termen scurt, divizat în cost global fix şi cost
acele cheltuieli ale întreprinderii care, pe termen scurt, sunt relativ independente de volumul producţiei obţinute: amortizarea capitalului fix, chirii, salariile personalului administrativ, de conducere, cheltuielile
suma costurilor globale fix şi variabil. Variaţia c.g.t. este determinată, pe termen scurt, numai de evoluţia costurilor variabile. La un moment dat, c.g.t. este determinată de: consumul tehnologic de factori
(Cmg), exprimă sporul de cost total ( ∆CT) necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de producţie. Cmg măsoară variaţia costului total pentru o variaţie infinit de mică a
(UNITAR), exprimă costurile globale pe unitatea de produs (sau de rezultat). Corespunzător structurii şi nivelului de abordare ale costului global, se disting: cost mediu fix, cost mediu
sau costul variabil global pe unitatea de produs. La un nivel dat al preţurilor factorilor de producţie, c.m.v. se micşorează atunci când volumul producţiei creşte mai accentuat decât
(al alegerii), preţuirea, aprecierea (în expresie fizică şi/sau monetară) acordată celei mai bune dintre şansele sacrificate atunci când se face o alegere, când se adoptă o decizie de a
ansamblul eforturilor şi consecinţelor pe care le suportă economia naţională şi populaţia unei ţări pentru înfăptuirea tranziţiei la economia de piaţă. C.r. are o exteriorizare multiplă, concretizându-se în: cheltuieli materiale,
costul implicat de intervenţia statului pentru corectarea unei situaţii de eşec al pieţei. Aplicarea unei reglementări necesită alocarea de resurse de către stat, dar şi de
totalitatea cheltuielilor necesare pentru achiziţionarea de către menaje a bunurilor (alimentare şi nealimentare) şi a serviciilor necesare asigurării traiului într-o perioadă determinată. Este un indicator exprimat prin nivelul şi
renunţări, consecinţe negative sau pagube pe care populaţia le suportă şi care-i afectează nivelul de viaţă, costuri datorate îndeosebi dereglărilor din economie – recesiuni, inflaţie, şomaj. C.s. se concretizează în creşterea şomajului, diminuarea
totalitatea costurilor monetare şi nonmonetare provocate de ajustarea economică (v. ajustarea structurală).
un grup de valute selectate şi folosite pentru aprecierea, evaluarea altei valute. De exemplu, DST se evaluează pe baza unui coş, format din cinci valute (dolarul S.U.A.,
ANTOINE AUGUSTIN, economist, matematician şi filosof francez (1801-1877), unul dintre fondatorii importanţi ai teoriei economice matematice. A formulat pentru prima dată legea cererii, construind primele curbe ale cererii
prăbuşirea spontană şi dezorganizarea profundă a activităţii economico-financiare, pe fondul unei stări generalizate de panică a agenţilor economici, îndeosebi în sectorul financiar, financiar- bancar şi al comerţului. Este declanşat
prăbuşirea bruscă şi cumulativă a titlurilor cotate la bursă. Până la cel de-al doilea război mondial, c.b. şi cel bancar precedau declanşarea crizelor economice. În prezent, c.b. sunt rare şi sunt cauzate,
regim de curs valutar în care raportul de schimb al monedei naţionale este fixat faţă de o valută-ancoră, dar autorităţile monetare ce adoptă admit deprecierea sau aprecierea
