limitare a importurilor şi/sau exporturilor la un plafon maxim denumit contingent; măsură de politică comercială protecţionistă, utilizată de unele state ale lumii, pentru a asigura o protecţie sporită unor sectoare
(de muncă), acord de voinţă (convenţie) între patroni şi salariaţi prin care se stabilesc efecte juridice, în limitele prevăzute de lege, cu privire la condiţiile de muncă,
act juridic civil care constă în acordul de voinţe încheiat între doi sau mai mulţi agenţi economici, în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi
reducerea cantităţii cerute dintr-un anumit bun ca urmare a creşterii preţului unitar, ceilalţi factori rămânând neschimbaţi (v. Cerere, Curba cererii).
operaţiune comercială în cadrul căreia exportatorul acceptă ca plata pentru livrările de mărfuri şi prestările de servicii să se facă în întregime sau parţial prin produse sau servicii care
activitate prin care se verifică respectarea normelor şi reglementărilor legale privind tranzacţiile de schimb, calitatea bunurilor, condiţiile de igienă în care are loc desfacerea mărfurilor, comportamentul vânzătorilor. C.p. se exercită de
metodă de implicare a statului în economie, prin care se urmăreşte controlul inflaţiei, acţionân- du-se asupra nivelului şi corelaţiilor preţuri-salarii. C.p. şi s. se concretizează în măsuri prin care sunt autorizate
componentă a politicii bugetare prin care se asigură cunoaşterea realităţii privind încasările şi cheltuielile publice, se verifică modul în care se aplică legea bugetului şi alte reglementări, se descoperă noi rezerve
acţiune complexă prin care se verifică înregistrările în conturile contabile şi datele pe care acestea le conţin, modul în care documentele contabile reflectă faptele sau operaţiunile economice şi financiare,
(v. CONTURI ALE SECTOARELOR ECONOMICE) CONVERGENŢĂ, obiectiv al politicii economice şi monetare a Uniunii Europene stabilit în Tratatul privind Uniunea Europeană (Maastricht), o dată cu etapele realizării
schimbul monedelor naţionale între ele pe piaţă. În decursul timpului, procesul de c. a banilor a avut sensuri şi criterii de înfăptuire diferite. Iniţial, c. s-a realizat faţă de aur; aceasta
termen folosit pentru a desemna schimbul monedelor naţionale între ele. Monedele aflate în această stare sunt convertibile; situaţia lor este prevăzută în articolul VIII al Statutului F.M.I.
termen care desemnează schimbul monedei unei ţări pe alte monede, pentru asigurarea mijloacelor de plată externe necesare realizării anumitor categorii de operaţiuni.
formă de relaţii economice internaţionale, bi sau multilaterale, care se caracterizează prin complexitatea fluxurilor pe care le generează (de investiţii, de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, de produse etc.), ca şi prin
întreprindere, firmă formată prin asocierea unui grup de persoane (mici producători, meseriaşi, consumatori etc.) care concentrează resursele lor economice pentru producerea, aprovizionarea şi desfacerea în comun a unor
(1) formă specifică de organizare a activităţii economice. Iniţial, c. a apărut sub forma unor organizaţii ce uneau meşteşugarii din aceeaşi meserie sau de meserii înrudite. Se mai numea
(1) în limbaj curent, cheltuiala în bani, ce trebuie suportată pentru a putea beneficia de un bun sau serviciu; preţul ce trebuie plătit – pentru cumpărarea unei mărfi.
expresia în bani a consumului de factori de producţie necesar producerii şi vânzării de bunuri materiale şi servicii, concretizat în cheltuieli pentru materii prime, materiale, combustibil,
(C.I.F.), tip de condiţie de livrare prevăzută în uzanţele INCOTERNS, în conformitate cu care cheltuielile de transport şi asigurare sunt suportate de vânzător până în portul de destinaţie.
cost determi- nat pentru orice nivel al producţiei ca sumă a costului variabil mediu şi o marjă de profit brut. Acest concept a fost utilizat în cadrul unei
limitare a importurilor şi/sau exporturilor la un plafon maxim denumit contingent; măsură de politică comercială protecţionistă, utilizată de unele state ale lumii, pentru a asigura o protecţie sporită unor sectoare
(de muncă), acord de voinţă (convenţie) între patroni şi salariaţi prin care se stabilesc efecte juridice, în limitele prevăzute de lege, cu privire la condiţiile de muncă,
act juridic civil care constă în acordul de voinţe încheiat între doi sau mai mulţi agenţi economici, în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi
reducerea cantităţii cerute dintr-un anumit bun ca urmare a creşterii preţului unitar, ceilalţi factori rămânând neschimbaţi (v. Cerere, Curba cererii).
operaţiune comercială în cadrul căreia exportatorul acceptă ca plata pentru livrările de mărfuri şi prestările de servicii să se facă în întregime sau parţial prin produse sau servicii care
activitate prin care se verifică respectarea normelor şi reglementărilor legale privind tranzacţiile de schimb, calitatea bunurilor, condiţiile de igienă în care are loc desfacerea mărfurilor, comportamentul vânzătorilor. C.p. se exercită de
metodă de implicare a statului în economie, prin care se urmăreşte controlul inflaţiei, acţionân- du-se asupra nivelului şi corelaţiilor preţuri-salarii. C.p. şi s. se concretizează în măsuri prin care sunt autorizate
componentă a politicii bugetare prin care se asigură cunoaşterea realităţii privind încasările şi cheltuielile publice, se verifică modul în care se aplică legea bugetului şi alte reglementări, se descoperă noi rezerve
acţiune complexă prin care se verifică înregistrările în conturile contabile şi datele pe care acestea le conţin, modul în care documentele contabile reflectă faptele sau operaţiunile economice şi financiare,
(v. CONTURI ALE SECTOARELOR ECONOMICE) CONVERGENŢĂ, obiectiv al politicii economice şi monetare a Uniunii Europene stabilit în Tratatul privind Uniunea Europeană (Maastricht), o dată cu etapele realizării
schimbul monedelor naţionale între ele pe piaţă. În decursul timpului, procesul de c. a banilor a avut sensuri şi criterii de înfăptuire diferite. Iniţial, c. s-a realizat faţă de aur; aceasta
termen folosit pentru a desemna schimbul monedelor naţionale între ele. Monedele aflate în această stare sunt convertibile; situaţia lor este prevăzută în articolul VIII al Statutului F.M.I.
termen care desemnează schimbul monedei unei ţări pe alte monede, pentru asigurarea mijloacelor de plată externe necesare realizării anumitor categorii de operaţiuni.
formă de relaţii economice internaţionale, bi sau multilaterale, care se caracterizează prin complexitatea fluxurilor pe care le generează (de investiţii, de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, de produse etc.), ca şi prin
întreprindere, firmă formată prin asocierea unui grup de persoane (mici producători, meseriaşi, consumatori etc.) care concentrează resursele lor economice pentru producerea, aprovizionarea şi desfacerea în comun a unor
(1) formă specifică de organizare a activităţii economice. Iniţial, c. a apărut sub forma unor organizaţii ce uneau meşteşugarii din aceeaşi meserie sau de meserii înrudite. Se mai numea
(1) în limbaj curent, cheltuiala în bani, ce trebuie suportată pentru a putea beneficia de un bun sau serviciu; preţul ce trebuie plătit – pentru cumpărarea unei mărfi.
expresia în bani a consumului de factori de producţie necesar producerii şi vânzării de bunuri materiale şi servicii, concretizat în cheltuieli pentru materii prime, materiale, combustibil,
(C.I.F.), tip de condiţie de livrare prevăzută în uzanţele INCOTERNS, în conformitate cu care cheltuielile de transport şi asigurare sunt suportate de vânzător până în portul de destinaţie.
cost determi- nat pentru orice nivel al producţiei ca sumă a costului variabil mediu şi o marjă de profit brut. Acest concept a fost utilizat în cadrul unei
