FRIEDMAN
MILTON (n. 1912), economist american, profesor universitar. A urmat cursurile Universităţii Rutgers. După absolvirea cursurilor universitare, M. Friedman îşi continuă pregătirea la Universitatea Chicago, unde obţine titlul de
MILTON (n. 1912), economist american, profesor universitar. A urmat cursurile Universităţii Rutgers. După absolvirea cursurilor universitare, M. Friedman îşi continuă pregătirea la Universitatea Chicago, unde obţine titlul de
formă de reprezentare a relaţiei dintre cantitatea cerută dintr-un bun pe o anumită piaţă şi un număr de factori economici. În calitate de variabilă dependentă, cantitatea cerută se află în relaţie directă sau
relaţia care descrie legătura funcţională dintre venit şi cheltuielile de consum (exprimate ca variabile agregate), pe de o parte, şi consum şi alţi factori în afară de venit, pe de
funcţie complemen- tară celei a consumului, împreună cu care alcătuieşte totalul venitului. Astfel, în cazul unei funcţii a consumului simplă, definită C = a + bY (unde: a reprezintă consumul
formă de prezentare a relaţiei dintre cantitatea oferită pe o anumită piaţă (variabilă dependentă) şi o serie de factori economici care o influenţează (variabile independente. De exemplu, cantitatea oferită din bunul x
relaţie între producţie şi resurse (factorii de producţie) folosite pentru obţinerea acestei producţii, între output şi input, bazată pe o anumită stare a tehnicii şi tehnologiei. Generic f. de p. este de tipul
MILTON (n. 1912), economist american, profesor universitar. A urmat cursurile Universităţii Rutgers. După absolvirea cursurilor universitare, M. Friedman îşi continuă pregătirea la Universitatea Chicago, unde obţine titlul de
formă de reprezentare a relaţiei dintre cantitatea cerută dintr-un bun pe o anumită piaţă şi un număr de factori economici. În calitate de variabilă dependentă, cantitatea cerută se află în relaţie directă sau
relaţia care descrie legătura funcţională dintre venit şi cheltuielile de consum (exprimate ca variabile agregate), pe de o parte, şi consum şi alţi factori în afară de venit, pe de
funcţie complemen- tară celei a consumului, împreună cu care alcătuieşte totalul venitului. Astfel, în cazul unei funcţii a consumului simplă, definită C = a + bY (unde: a reprezintă consumul
formă de prezentare a relaţiei dintre cantitatea oferită pe o anumită piaţă (variabilă dependentă) şi o serie de factori economici care o influenţează (variabile independente. De exemplu, cantitatea oferită din bunul x
relaţie între producţie şi resurse (factorii de producţie) folosite pentru obţinerea acestei producţii, între output şi input, bazată pe o anumită stare a tehnicii şi tehnologiei. Generic f. de p. este de tipul