FUNCŢIE DE UTILITATE
relaţie de dependenţă funcţională între utilitatea totală scontată a se obţine şi consumul unor doze dintr-un bun material şi/sau serviciu. F. de u. este deci de tipul: UT, sc = U(Xi), unde: UT,
relaţie de dependenţă funcţională între utilitatea totală scontată a se obţine şi consumul unor doze dintr-un bun material şi/sau serviciu. F. de u. este deci de tipul: UT, sc = U(Xi), unde: UT,
(v. FLUXUL CIRCULAR AL VENITULUI) FLUXURI REALE, deplasarea sau mişcarea bunurilor şi serviciilor între unităţi economice sau instituţionale, sectoare instituţionale din aceeaşi ţară sau din ţări diferite (v.
(v. FREE ON BOARD) FOGEL, WILLIAM R. (n. 1926), economist american, specializat în istoria economiei S.U.A. A absolvit cursurile la Universitatea Columbia din New York, în 1960 şi,
(FEOGA – în franceză), fondul bugetar al Uniunii Europene pentru finanţarea Politicii Agricole Comunitare şi parţial al programelor structurale. Reprezintă cel mai mare capitol al Bugetului Uniunii (ex.,
(capital de lucru), volumul activelor circulante ale întreprinderii din care s-au scăzut pasivele curente ale acesteia. Activele circulante sau curente includ disponibilităţile băneşti (în numerar
orga- nism internaţional, creat în anul 1958, de către membrii Comunităţii Economice Europene şi destinat promovării şi dezvoltării economice şi sociale a ţărilor asociate şi teritoriilor de peste mări. Formele
relaţie de dependenţă funcţională între utilitatea totală scontată a se obţine şi consumul unor doze dintr-un bun material şi/sau serviciu. F. de u. este deci de tipul: UT, sc = U(Xi), unde: UT,
(v. FLUXUL CIRCULAR AL VENITULUI) FLUXURI REALE, deplasarea sau mişcarea bunurilor şi serviciilor între unităţi economice sau instituţionale, sectoare instituţionale din aceeaşi ţară sau din ţări diferite (v.
(v. FREE ON BOARD) FOGEL, WILLIAM R. (n. 1926), economist american, specializat în istoria economiei S.U.A. A absolvit cursurile la Universitatea Columbia din New York, în 1960 şi,
(FEOGA – în franceză), fondul bugetar al Uniunii Europene pentru finanţarea Politicii Agricole Comunitare şi parţial al programelor structurale. Reprezintă cel mai mare capitol al Bugetului Uniunii (ex.,
(capital de lucru), volumul activelor circulante ale întreprinderii din care s-au scăzut pasivele curente ale acesteia. Activele circulante sau curente includ disponibilităţile băneşti (în numerar
orga- nism internaţional, creat în anul 1958, de către membrii Comunităţii Economice Europene şi destinat promovării şi dezvoltării economice şi sociale a ţărilor asociate şi teritoriilor de peste mări. Formele