Definitii

latură a unităţii dintre istoric şi logic în cercetarea societăţii, care înseamnă reflectarea, descrierea şi aşezarea faptelor, actelor şi evenimentelor economice în timp şi spaţiu, în succesiunea lor dovedită pe bază de documente sau alte izvoare doveditoare.
16 ianuarie, 2014
componentă a ştiinţei eco- nomice care reprezintă un demers intermediar între microeconomie şi macroeconomie şi care are drept domeniu principal de analiză un sector de activitate al economiei (primar, secundar, terţiar), o ramură de activitate (siderurgie, chimie, transport, educaţie, sănătate etc.), o regiune administrativ-teritorială, ca...
16 ianuarie, 2014
(1) parte, nivel de structurare a activităţilor economice constând din procesele, faptele, actele şi comportamentele participanţilor individuali la fluxurile economice (societăţi comerciale, nefinanciare, bănci şi instituţii financiare, administraţii, menaje etc.). M. nu se limitează însă la comportamentele individuale separate, ci se referă şi...
16 ianuarie, 2014
ansamblul factorilor şi elementelor mediului economic exogen al entităţilor de bază din economie, care influenţează direct înfăptuirea obiectivelor şi funcţiilor acestora pe termen scurt, mediu şi lung. Componentele m.e. sunt: furnizorii de factori de producţie prestatorii de servicii, intermediarii, clienţii, concurenţii, instituţiile publice ş.a.
16 ianuarie, 2014
concepţie economică din ultima treime a secolului al XIX-lea, apărută ca reacţie faţă de liberalismul economic clasic, mişcare de înnoire a liberalismului, cunoscută  şi sub denumirea de neoliberalism sau revoluţia marginalistă din gândirea economică. Asemenea reacţiilor sociale şi naţionale ce au avut loc...
16 ianuarie, 2014
(n. 1927, la Chicago, S.U.A.), economist, profesor universitar. A studiat la Universitatea din Chicago, unde şi-a luat licenţa (1947), masteratul (1952) şi doctoratul (1954). În 1952-1963 lucrează în calitate de cercetător la Rand Corporation C.A., apoi continuă activitatea de cercetător la Centrul...
16 ianuarie, 2014

METODĂ ISTORICĂ

latură a unităţii dintre istoric şi logic în cercetarea societăţii, care înseamnă reflectarea, descrierea şi aşezarea faptelor, actelor şi evenimentelor economice în timp şi spaţiu, în succesiunea lor dovedită pe

MEZOECONOMIE

componentă a ştiinţei eco- nomice care reprezintă un demers intermediar între microeconomie şi macroeconomie şi care are drept domeniu principal de analiză un sector de activitate al economiei (primar, secundar, terţiar),

MICROECONOMIE

(1) parte, nivel de structurare a activităţilor economice constând din procesele, faptele, actele şi comportamentele participanţilor individuali la fluxurile economice (societăţi comerciale, nefinanciare, bănci şi instituţii financiare,

MICROMEDIUL ECONOMIC

ansamblul factorilor şi elementelor mediului economic exogen al entităţilor de bază din economie, care influenţează direct înfăptuirea obiectivelor şi funcţiilor acestora pe termen scurt, mediu şi lung. Componentele m.e. sunt:

MARGINALISM

concepţie economică din ultima treime a secolului al XIX-lea, apărută ca reacţie faţă de liberalismul economic clasic, mişcare de înnoire a liberalismului, cunoscută  şi sub denumirea de neoliberalism

MARKOWITZ, HARRY M. 

(n. 1927, la Chicago, S.U.A.), economist, profesor universitar. A studiat la Universitatea din Chicago, unde şi-a luat licenţa (1947), masteratul (1952) şi doctoratul (1954). În 1952-1963 lucrează în

METODĂ ISTORICĂ

latură a unităţii dintre istoric şi logic în cercetarea societăţii, care înseamnă reflectarea, descrierea şi aşezarea faptelor, actelor şi evenimentelor economice în timp şi spaţiu, în succesiunea lor dovedită pe

MEZOECONOMIE

componentă a ştiinţei eco- nomice care reprezintă un demers intermediar între microeconomie şi macroeconomie şi care are drept domeniu principal de analiză un sector de activitate al economiei (primar, secundar, terţiar),

MICROECONOMIE

(1) parte, nivel de structurare a activităţilor economice constând din procesele, faptele, actele şi comportamentele participanţilor individuali la fluxurile economice (societăţi comerciale, nefinanciare, bănci şi instituţii financiare,

MICROMEDIUL ECONOMIC

ansamblul factorilor şi elementelor mediului economic exogen al entităţilor de bază din economie, care influenţează direct înfăptuirea obiectivelor şi funcţiilor acestora pe termen scurt, mediu şi lung. Componentele m.e. sunt:

MARGINALISM

concepţie economică din ultima treime a secolului al XIX-lea, apărută ca reacţie faţă de liberalismul economic clasic, mişcare de înnoire a liberalismului, cunoscută  şi sub denumirea de neoliberalism

MARKOWITZ, HARRY M. 

(n. 1927, la Chicago, S.U.A.), economist, profesor universitar. A studiat la Universitatea din Chicago, unde şi-a luat licenţa (1947), masteratul (1952) şi doctoratul (1954). În 1952-1963 lucrează în

știri

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: