METODĂ ISTORICĂ
latură a unităţii dintre istoric şi logic în cercetarea societăţii, care înseamnă reflectarea, descrierea şi aşezarea faptelor, actelor şi evenimentelor economice în timp şi spaţiu, în succesiunea lor dovedită pe
latură a unităţii dintre istoric şi logic în cercetarea societăţii, care înseamnă reflectarea, descrierea şi aşezarea faptelor, actelor şi evenimentelor economice în timp şi spaţiu, în succesiunea lor dovedită pe
componentă a ştiinţei eco- nomice care reprezintă un demers intermediar între microeconomie şi macroeconomie şi care are drept domeniu principal de analiză un sector de activitate al economiei (primar, secundar, terţiar),
(1) parte, nivel de structurare a activităţilor economice constând din procesele, faptele, actele şi comportamentele participanţilor individuali la fluxurile economice (societăţi comerciale, nefinanciare, bănci şi instituţii financiare,
ansamblul factorilor şi elementelor mediului economic exogen al entităţilor de bază din economie, care influenţează direct înfăptuirea obiectivelor şi funcţiilor acestora pe termen scurt, mediu şi lung. Componentele m.e. sunt:
concepţie economică din ultima treime a secolului al XIX-lea, apărută ca reacţie faţă de liberalismul economic clasic, mişcare de înnoire a liberalismului, cunoscută şi sub denumirea de neoliberalism
(n. 1927, la Chicago, S.U.A.), economist, profesor universitar. A studiat la Universitatea din Chicago, unde şi-a luat licenţa (1947), masteratul (1952) şi doctoratul (1954). În 1952-1963 lucrează în
latură a unităţii dintre istoric şi logic în cercetarea societăţii, care înseamnă reflectarea, descrierea şi aşezarea faptelor, actelor şi evenimentelor economice în timp şi spaţiu, în succesiunea lor dovedită pe
componentă a ştiinţei eco- nomice care reprezintă un demers intermediar între microeconomie şi macroeconomie şi care are drept domeniu principal de analiză un sector de activitate al economiei (primar, secundar, terţiar),
(1) parte, nivel de structurare a activităţilor economice constând din procesele, faptele, actele şi comportamentele participanţilor individuali la fluxurile economice (societăţi comerciale, nefinanciare, bănci şi instituţii financiare,
ansamblul factorilor şi elementelor mediului economic exogen al entităţilor de bază din economie, care influenţează direct înfăptuirea obiectivelor şi funcţiilor acestora pe termen scurt, mediu şi lung. Componentele m.e. sunt:
concepţie economică din ultima treime a secolului al XIX-lea, apărută ca reacţie faţă de liberalismul economic clasic, mişcare de înnoire a liberalismului, cunoscută şi sub denumirea de neoliberalism
(n. 1927, la Chicago, S.U.A.), economist, profesor universitar. A studiat la Universitatea din Chicago, unde şi-a luat licenţa (1947), masteratul (1952) şi doctoratul (1954). În 1952-1963 lucrează în