MOBILITATE A MUNCII
ianuarie 16, 2014
tendinţa unei persoane de a se deplasa pe piaţa muncii. M.m. poate fi privită din punct de vedere geografic (mişcare între zone) şi ocupaţional (mişcare între ocupaţii).
tendinţa unei persoane de a se deplasa pe piaţa muncii. M.m. poate fi privită din punct de vedere geografic (mişcare între zone) şi ocupaţional (mişcare între ocupaţii).
concept ce reflectă proporţiile dintre venituri şi inegalităţile determinate de ele în consumul populaţiei. M. de c. ilustrează influenţa reciprocă dintre oferta de bunuri şi servicii şi eficienţa stimulării materiale prin forţa salariului real. Modifi-
concept în gândirea marxistă care exprimă modul istoriceşte determinat în care se produc bunurile necesare existenţei şi dezvoltării societăţii omeneşti; el constă din unitatea dialectică a celor două laturi ale sale
sector instituţional ce reprezintă ansamblul unităţilor economice-persoane fizice prezente pe teritoriul unei ţări, unde realizează operaţiuni economice care privesc viaţa lor casnică, menajul propriu. Se disting: m.(g.) rezidente şi
ansamblul repre- zentărilor economice cu grad variabil de coerenţă, determinat de nivelul cultural şi de capacitatea intelectuală a subiecţilor, de experienţa şi educaţia lor, de mediul social şi de
doctrină economică dominantă în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, conform căreia prosperitatea unei naţiuni este strâns legată de acumularea unei cantităţi cât mai mari de monedă şi metale preţioase.
tendinţa unei persoane de a se deplasa pe piaţa muncii. M.m. poate fi privită din punct de vedere geografic (mişcare între zone) şi ocupaţional (mişcare între ocupaţii).
concept ce reflectă proporţiile dintre venituri şi inegalităţile determinate de ele în consumul populaţiei. M. de c. ilustrează influenţa reciprocă dintre oferta de bunuri şi servicii şi eficienţa stimulării materiale prin forţa salariului real. Modifi-
concept în gândirea marxistă care exprimă modul istoriceşte determinat în care se produc bunurile necesare existenţei şi dezvoltării societăţii omeneşti; el constă din unitatea dialectică a celor două laturi ale sale
sector instituţional ce reprezintă ansamblul unităţilor economice-persoane fizice prezente pe teritoriul unei ţări, unde realizează operaţiuni economice care privesc viaţa lor casnică, menajul propriu. Se disting: m.(g.) rezidente şi
ansamblul repre- zentărilor economice cu grad variabil de coerenţă, determinat de nivelul cultural şi de capacitatea intelectuală a subiecţilor, de experienţa şi educaţia lor, de mediul social şi de
doctrină economică dominantă în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, conform căreia prosperitatea unei naţiuni este strâns legată de acumularea unei cantităţi cât mai mari de monedă şi metale preţioase.
