Am sa fac o mica pauza in postarile despre reforme si reformatori pentru a ma ocupa putin de evenimentele saptamanii legate de “Arena lui Oprescu.” In primul rand evenimentul nu putea sa decurga diferit decat a decurs. Desfasuratorul evenimentului a fost profund mioritic, caracterizat de faimoasa sintagma a “tiganului care se ineaca la mal”. Problema este ca cine s-a inecat nu a fost “tiganul”, ci noi toti prin neputinta sistemica de care administratia centrala sau locala ne-o dovedeste cu prisosinta dintotdeauna.
Lucrurile s-au petrecut la fel de sinistru cu aproape aceleasi personaje ca in 2003, la meciul cu Danemarca. Mafia FRF si baronii locali si nationali, fara “mama si fara tata”, dar cu toate partidele politice in spate. S-a dovedit inca o data ca nu are importanta cine castiga alegerile – noi toti le pierdem. Cand spun noi, ma refer bineinteles la cei care nu sunt afiliati la clientele de toate soiurile.
Trebuie sa va anunt de la inceput ca nu am nici un fetiş legat de obiecte laice de nici un fel. Am trait prea multi ani intr-o societate in care steagurile nationale au fost arse in fata Capitoliului, dar si venerate de persoane particulare si arborate in fiecare zi pe casa in care respectivii locuiau. Mai mult decat atat, copiii m-au obligat sa arborez si eu ca emigrant acelasi steag in zilele de sarbatoare nationala. Discret, de cate ori plecam pe mare, o mica panglica galbena a fost legata la intrarea din casa in care locuiam in speranta cantecului: Far away, far away / She laid them for her soldier/ Who was far, far away – Yellow Ribbon!
Adevarat, am lacrimat in ziua cand am vazut tricolorul cu gaura arborat pe acoperisul ambasadei Romaniei la Washington, am facut-o pentru ca tatal meu nu a avut sansa sa-l vada, murind un an inaintea minunatului eveniment. Mi-am revenit din extaz cand am aflat cine a devenit Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, omul care l-a exmatriculat pe varul meu de la facultatea de medicina cu “ocazia” demonstratiilor de adeziune cu Revolutia Ungara din 1956. Deci parcursul era stabilit deja atunci si rezultatele le-am vazut saptamana asta la “Arena lui Oprescu.”
Singurul lucru care a reusit sa ma surprinda a fost intonarea imnului, pocita de Marcel Pavel, obscur cantaret de nunti si paranghelii vanghelice. Mult mai grave au fost cele cunoscute cand scandalul a explodat. Pocirea imnului s-a facut cu acordul FRF si dupa ce s-a ajuns la o “intelegere” politica. Cine naiba ii permite lui Mircea Sandu sa ajunga la acest fel de “intelegeri” ?
Pentru cei care poate nu stiu: textul imnului Romaniei a fost scris de Andrei Mureşianu (asta este numele corect), ca parte din poemul sau “Un răsunet”, pe melodia unui stramosesc imn religios (Din sânul maicii mele). Ulterior autorul i-a schimbat numele in “Deşteaptă-te, române”. Cantec pe care revolutionarii din 1848 l-au numit Marseilleza românilor. Andrei Mureşianu, printre fruntaşii revoluţiei române din Transilvania, a murit in 1863 intr-o mizerie crunta, la varsta de numai 47 de ani.
Generatie vine, generatie pleaca, putine generatii au fost ca cea de la 1848, de fapt probabil singura din istoria romanilor care a insemnat ceva pentru viitoarea Romanie. De la generatia lui Mureşianu pana la generatia lui Pavel – de la patriotism la cabotinism josnic.
Traian Basescu nu a fost acolo, ma refer nu la stadion, ci la imnul national. A fost acolo Traian-romanul, partas la etnogeneza românilor si la trecutul melegurilor aistea. Romania nu este nici a lui Basescu si nici ai pigmeilor securisti care au mostenit-o! Din nefericire, este inca amanetata si despuiata de valorile minimale ale unei societati care isi traieste soarta cu o indiferenta aproape nesimtita.
Oprescu, Sandu si alde Oprisan, dupa ce ne-au facut la buzunare, ne fac acum si la suflet – Aferim!
P.S. Marelui crestin ortodox – campion al ortodoxiei romanesti caruia nu prea ii place “Deşteaptă-te, române”, dar ii place “Maseza” i-as reaminti ca originalul (Din sânul maicii mele) a fost scris probabil de Dimitrie Cantemir (ala cu strada), in secolul al XVII-lea si este unul dintre cele mai vechi imnuri religioase ale crestinismului ortodox.
Urmărește-ne pe Google News
6 răspunsuri
Era de asteptat ca mai marii acestei tari sa inceapa sa-si bata joc si de simboluri. Dupa ce si-au batut joc de concepte precum „dreptate”, „justitie”, „proprietate”, „libertate” faptul ca au pocit imnul national e deja insignifiant.
Ne plangem ca si-au gatut joc de imnul national cand ei si-au batut joc de intreaga natiune construind Arena Nationala in paralel cu inchiderea spitalelor? Ne enervam ca am ajuns bataie de joc in presa internationala cu „campul de cartofi” cand suntem de 20 de ani bataia de joc a politicienilor care fac parcuri in sate fara canalizare si pationare in sate din Baragan, politicieni care cica „sunt alesi”?
….te urmaresc,imi placi…..o simfonie pentru ochii mei.. sa te citesc..mi-ar place sa te cunosc,virtual ( n-as avea curaj live )nu sunt un erudit,dar recunosc unul si…mi-ar face placere sa primesc,ganduri,idei,confesiuni…orice,pe e-mail,de la un „mogul al istoriei” ( si nu numai )..probabil ca o sa spui:”exagerezi amice !” din politete ..totusi :Politeia lui Theophyle. Motto: „Numai pasiunile mari pot da nastere oamenilor mari.” Claude Adrien Helvetius ..pasiunea ta:filozofia,istoria,sociologia,dragostea pentru adevar…draga Theophyle,crede-ma..nu am intalnit-o la nimeni si sunt convins ca esti un om mare.
cu consideratie,
Alain
Alain Salut 🙂
Ma simt coplesit. Tu ma cunosti daca ma citesti si daca ma vei citi mai departe ma vei cunoaste si mai bine. Scriu cu capul dar si cu inima de multe ori – o fac si pentru tine, intotdeauna.
Multumesc!
Emotionant schimb de amabilitati intre doua pseudonime 🙂 . Lasand gluma la o parte, este regretabil totusi ca o persoana atat de instruita ca Theophyle ( am totusi o nedumerire – intr-un text foarte bun scris de acelasi autor am gasit uluit un cuvant obscen si n-am inteles de ce ) scrie numai sub pseudonim si evita arena publica acum cand este atata nevoie de astfel de personalitati care scriu onest. Ma rog, decizia este una individuala, dar cui foloseste ? Am mai gasit odata pe un forum din America o persoana de o inteligenta exceptionala care scria numai sub pseudonim , dar nu a reusit sa ofere o explicatie cat de cat plauzibila pentru aceasta atitudine . Am corespondat o perioada pe teme socio-politice dar pana la urma am obosit amandoi si am renuntat. Nu cred ca este comod pentru cineva sa discute cu un pseudonim ( cu atat mai mult pseudonimele intre ele ) , dar in mod evident parerile in aceasta chestiune sunt foarte diferite .