Experții Atlantic Council și jurnaliștii de la Axios apreciază că o intervenție militară a SUA în Iran este, zilele acestea, nerecomandată și puțin probabilă. Președintele american Donald Trump o ia totuși în calcul, dar vorbește și despre negocieri cu regimul de la Teheran privind dosarul nuclear iranian.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Iranului, Esmaeil Baghaei, a declarat luni că liniile de comunicare cu Statele Unite rămân deschise, iar Elveţia joacă rolul de intermediar.
Însă experții de la Atlantic Council recomandă abandonarea ideii: „Acum nu este momentul pentru reînceperea negocierilor nucleare sau pentru lovituri militare. Administrația Biden a suspendat negocierile privind reluarea acordului nuclear internațional, în timpul protestelor care au urmat morții tinerei Mahsa Amini (în 2022, n.r.). Acest lucru nu înseamnă că diplomația este moartă, dar orice discuții ipotetice privind programul nuclear între Washington și Teheran trebuie amânate pe termen nelimitat”.
„De asemenea, nu este momentul ca Israelul (sau Statele Unite) să reia atacurile militare. Poporul iranian merită timp și spațiu pentru a duce la bun sfârșit aceste proteste”, apreciază Nate Swanson și Abram Paley, implicați în negocierile cu Iranul duse de Administrațiile Trump și Biden.
Deși atacurile militare ale SUA împotriva țintelor regimului iranian se numără printre opțiunile discutate la Washington, mulți membri ai Administrației Trump consideră că „o acțiune cinetică majoră în acest stadiu ar submina protestele”, informează Axios.
Majoritatea opțiunilor care vor fi prezentate președintelui în acest stadiu „nu sunt cinetice”, au precizat oficialii, citați sub protecția anonimatului. Astfel de opțiuni includ măsuri de descurajare a regimului, cum ar fi atacuri cibernetice și anunțarea faptului că un grup de atac al unui portavion american se îndreaptă spre regiune.
Pe de altă parte, președintele Trump s-a arătat dispus să discute cu Elon Musk despre o posibilă restabilirea a accesului la internet în Iran prin serviciul său de sateliți, Starlink, după zile întregi de întreruperi.
Finanțarea protestelor, recomandată
Crearea unui mecanism flexibil de finanțare de urgență este una dintr măsurile propuse de cei de la Atlantic Council.
Statele Unite sau alte națiuni partenere ar trebui să ia în considerare înființarea unui fond sau a unui program care să faciliteze în mod explicit operațiunile de răspuns la crize. Dacă Statele Unite nu pot sau nu doresc să finanțeze acest fond, Departamentul Trezoreriei ar trebui, cel puțin, să emită (sau să reemită) instrucțiuni care să permită persoanelor fizice și organizațiilor private să trimită bani protestatarilor în mod rapid și legal.
De asemenea, Administrația Trump ar putea să desemneze imediat un emisar care să colaboreze cu diaspora iraniană și să se concentreze mai amplu asupra tuturor aspectelor politicii iraniene. Implicarea regulată în relațiile cu această comunitate și cu alte contacte guvernamentale și neguvernamentale axate pe Iran este importantă pentru a sublinia că Administrația ia în serios poporul iranian.
Emisarul pentru Iran nu l-ar înlocui pe trimisul special al SUA în Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, ci i-ar raporta acestuia și altor înalți funcționari care rămân concentrați pe probleme mai ample.
Ce trebuie să se întâmple ca regimul de la Teheran să cadă
Iranul s-a confruntat cu proteste de amploare în ultimii 17 ani. De fiecare dată reapar aceleași întrebări: Ce este necesar pentru a răsturna regimul? Cum vom ști dacă s-a atins un punct de cotitură crucial?
Pentru ca regimul să fie cu adevărat în pericol de prăbușire, ar fi nevoie ca un număr mare și semnificativ de membri ai forțelor de securitate să treacă de partea protestatarilor și acest lucru nu s-a întâmplat încă, apreciază Frank Gardner, corespondent pe probleme de securitate la BBC.
Republica Islamică are unul dintre cele mai profunde, omniprezente și eficiente aparate de securitate din lume. Are informatori, spioni, monitori de conținut online și o întreagă armată de agenți ai fortelor militare, a căror sarcină este să protejeze regimul și valorile sale represive.
Până în prezent, a reușit să înăbușe toate mișcările de protest – ucigând și arestând un număr mare de persoane, în multe cazuri torturându-le în închisoare și apoi eliberându-le, bătute și traumatizate, pentru ca acestea să poată avertiza pe alții despre ce se întâmplă dacă sunt prinși.
(Citește și: „Marea criză a Iranului – Cum se prăbușesc unul câte unul pilonii Republicii Islamice, într-un declin început în 2018. Rusia și China sunt pe cale să-și piardă marele aliat”)
***