Cristian Grosu / O nouă epocă: Capitalismul privat și Capitalismul prădător de stat

Stim acum că PSD va intra la guvernare, că se va face rotativă și că deficitul bugetar va fi scăzut prin creșterea fiscalității – iar asta înseamnă că chiar s-a negociat – adică s-a negociat până la rădăcini,

dar nu va mai fi așa cum ne-am obișnuit în ultimele cincinale: 

România a intrat într-o nouă etapă și într-un nou model de stat:

până acum, vreme de 30-35 de ani, a existat o mare corupție – specifică, obiectiv vorbind – prăbușirii regimurilor și nașterii altora din cenusa economică a celor vechi: 

pentru eficiență, corupții se orgnizau in tabere (la început rudimentar – fostul PCR și fosta Securitate, mai apoi în facțiuni și combinații mult mai sofisticate), se luptau, se santajau, se arestau, se scoteau astfel din jocul politic sau economic. Ca măciuci erau folosite instituțiile – de la informațiile serviciilor secrete la celelalte structuri de forță: mai vedeai o arestare, o haină în cap, niște cătuse la vedere, niște oameni coborâți din ecranul televizoarelor în arest – desigur, nu de dragul anticorupției, ci pentru reglarea de conturi din culisele statului – dar totuși, mai mișca câte ceva. 

Corupție – good old times!

Însă azi nu mai vorbim numai despre corupție – ea e doar formalitatea invocată atunci când se termină prost negocierile din culise pe o altă sursă de bani: evaziunea industrializată și administrată de către instituțiile statului. Vreo 100.000 de inși. De ”beneficiari” cum îi place dlui. Grindeanu să spună. Dar când spune, nu-ți dai seama că folosește cuvântul ”beneficiari” cu majuscule, în timp ce ne cere ”solidaritate” cu cei jecmăniți.

Credeți că se va alege ceva din raportul Curții de Conturi – potrivit căruia, sub ochii blânzi ai ANAF și ai Antifraudei, la 2400 de adrese s-a înregistrat o fraudă de 29 de miliarde?
Am fi naivi dacă nu am lua în considerare și scenariul că aia e o pisică arătată în cadrul negocierilor care, uite că nu se mai termină…  – dar e vorba de alte negocieri decât cele pe care le vedem la televizor. 

Paradigma de funcționare a statului prădător prin administratorii săi s-a schimbat: 

îninte de-a se colecta veniturile pentru Bugete, se stabilește cât Nu se va colecta (să ne uităm la prognozele cu care guvernul Ciolacu s-a dus în decembrie să ceară eșalonarea pe 7 ani a scăderii deficitului: TVA-ul de colectat anul ăsta e prognozat exact cât a fost anul trecut, ba chiar pe o crestere economică prognozată (prognozată gresit, că nu-i doare pixul) de 2,5%. Cam atât și-au pus deoparte numai din TVA. Și mai sunt și altele: contrabanda, vama, contrafacerile, acizele etc etc. 

Au început exact cu ce (le) trebuia: din 18 mai, ziua alegerilor, și până azi, 17 iunie, statul nu a produs încă un guvern: însă a produs Decizia CCR de secretizare a averilor emnitarilor (pe o speță din… 2019..), și undă verde la anularea dosarelor de corupție (prin decizia ICCJ) în care au fost folosiți procurori DGA….. De ce: pentru că astea sunt prioritățile noii epoci în care am intrat: demantelarea lucrurilor bune create în 35 de ani. 

Azi, odată cu înțelegerea de la Cotroceni, România intră într-un nou cincinal, cu un stat diferit de cele de la căderea lui Ceaușescu încoace: 

statul care a ajuns la limita de gestiune a evaziunii, a fraudei, a delapidării – în general a industriei în care s-a transformat economia negră – asta în timp ce mai are – nu-i așa – de făcut politici și pentru economia albă… . Grea misiune, să vezi de două economii tot mai sofisticate – asta e deja lucrate de Nobel. 

Astfel că viitorul premier Bolojan,
înainte de-a se lupta pentru politicile și măsurile sale cu deficitul, cu structura de oțel a PSD și cu vreo trei sferturi din PNL și cu singurătatea lui Nicușor Dan la Cotroceni, are de învins, mai întâi, capitalismul prădător de stat: 
zidul de granit al capitalismului de stat, care înconjoară – solidificat în 35 de ani – capitalismul de privat și statul însuși. 

Problema cea mare e cu cei câteva milioane de inși care s-au dus de la PSD la AUR-ul lui George Simion: 
dacă PSD crede că-i va cumpăra ca și anul trecut – când statul a aruncat circa 18 miliarde de euro exclusiv în campania lui Marcel Ciolacu și a mai și modificat și datele a două rânduri de alegeri, fără nici cel mai mic efect electoral – se înșală:
am intrat nu doar într-o altă paradigmă de stat capturat, ci și în epoca unui (înspăimântător de) alt fel de electorat. 

PS: Pun mai jos aceast foarte inspirată ”caterincă” – circula anul trecut pe rețelele sociale:

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Vai de maga noastră. Când prostia și perfidia zguduie balamalele societăților”)

***