Marea miză a Conferinței de Securitate de la München de anul acesta nu a fost pomenită de niciun analist, nici extern și cu atât mai puțin de la noi:
SUA vor ca Europa să o poată sprijini în Indo-Pacific, în cazul unui conflict cu China, așa cum ele sunt gata să sprijine Europa în cazul unui conflict cu Rusia. Iar pentru asta, UE nu mai poate rămâne în situația de întreținută a SUA pentru securitatea europeană, ci trebuie să mai poată, pe lângă propria apărare, să fie și un aliat în Indo-Pacific.
Un singur an i-a luat Americii să bage Europa în priza corectă, folosind stilistica lui Donald Trump cu biciul și zăhărelul, și cu băiatul cel rău și băiatul cel bun: Dacă la Münchenul de anul trecut a fost trimis JD Vance ca să răstoarne masa, acum e venit Marco Rubio, cu un plan și cu un discurs ca pentru un partener, nu pentru un întreținut.
Din nefericire, „analismul” european insistă să nu vadă asta.
SUA au obținut, în numai un an, ce era de bun-simț să obțină de la aliați autentici:
-, UE și-a luat în serios apărarea, s-a angajat la creșterea aportului la NATO, amintindu-și că simpla citare a articolului 5 înseamnă implicarea nu numai a SUA, ci și a statelor UE.
-, Cresc efectivele de prezumtivi combatanți, statele își numără recruții și rezerviștii, și gândesc scenarii de mobilizare în caz de război.
-, Industria de armament a UE a început să duduie.
-, Germania, prima economie a UE, s-a trezit la noua realitate militară.
-, Polonia a devenit o fortăreață între Europa de Vest și Rusia, avanpost al Occidentului în fața lumii asiatice.
-, Falia dintre Occidentul liber și Asia ruso-chineză se mută, sub ochii noștri, de pe aliniamentul Polonia-România-Turcia-Grecia spre Ucraina-Marea Neagră-Turcia-Asia Centrală.
-, Spinoasa problemă de securitate a Groenlandei e, în fine, luată în serios de europeni, odată cu punctul nevralgic al cercului polar, unde Rusia își țese poziția strategică de ani buni.
-, Asta, ca să vorbim numai de probleme de securitate, nu și de cele economice, care sunt o altă poveste de succes a SUA în ceea ce privește dezmeticirea europeană.
Ceea ce îi mai lipsește Europei în acest moment e să-și facă cetățenii conștienți de realitatea confruntării globale: establishmentul european ar trebui să-i explice cetățeanului filmul în care joacă, pentru că întreținerea confuziei, pe fondul războiului hibrid dus de Rusia și China, poate crea mase care reacționează politic într-un mod distructiv pentru UE.
Problema e că, în loc să facă asta, establishmentul european promovează – prin presă și prin experți ideologici de tot felul – una dintre cele mai periculoase idei pentru societatea occidentală:
anume, că „Trump vrea să schimbe ordinea mondială” sau, și mai rău, „SUA vor să schimbe ordinea mondială”.
În realitate, lucrurile stau exact invers, iar noi, europenii, ar trebui să fim conștienți de complicata ecuație în care intră paradigma de putere mondială – conștienți dincolo de ceea ce liderii și „analiștii” noștri încearcă să ne vândă la piața comunicării.
Ceea ce a șocat, în primul rând, la zilele care au premers conferința de la München a fost „analiza” europeană a situației: dușmanul nostru, al Europei occidentale și libere, nu sunt Rusia și China, ci… SUA, care „vor să schimbe ordinea mondială”. Iar argumentele liderilor și „analiștilor” noștri configurează ideea că ordinea mondială care trebuie să rămână neschimbată e ca europenii să nu fie în stare să decidă și să se mobilizeze împotriva unui agresor precum Rusia, și să se bazeze numai pe SUA în problema apărării – iar exemplul cel mai bun este al Germaniei, care și-a demantelat Bundeswehr-ul în timpul guvernărilor social-democrate și a Angelei Merkel, invitând Rusia (contra cost, adică contra gaze) să înainteze, prin Ucraina, spre Vest.
Iată însă cum stau lucrurile cu „noua ordine mondială”:
Vechea ordine mondială nu mai există de 20 de ani. Cea mai importantă declarație a lui Marco Rubio
Cea mai importantă declarație a lui Marco Rubio la München nu a fost „SUA sunt copilul Europei” (după care duioșii noștri „analiști” și-au dat ochii peste cap, pentru ca mai apoi să o conteste):
Cea mai importantă declarație a lui Rubio este că „greșelile postbelice” au slăbit atât SUA, cât și Europa, și „ele trebuie reparate împreună”.
Ca să înțelegem asta, trebuie să acceptăm ideea că vechea ordine mondială, postbelică, NU MAI EXISTĂ de 25 de ani.
Cum arăta vechea Ordine:
1, Lumea era bipolară: SUA și aliații lor, URSS și aliații lor.
2, SUA și URSS erau singurele puncte de raportare.
3, SUA și Europa Occidentală (adică lumea liberă) își protejau economiile (inclusiv prin măsuri bine gestionate de protecționism) în fața economiilor comuniste, excluzând orice dependență de acestea.
4, Esențial: instituțiile globale (ONU, OMS, OMC, AIE etc.) funcționau pentru că deciziile lor erau negociate între SUA și URSS, iar ceilalți nu aveau decât a le respecta.
5, Uniunea Europeană era preocupată de securitatea sa, cei 2% din PIB alocați apărării erau în afara oricărei discuții.
Vechea Ordine mondială s-a schimbat în ultimii 20 de ani și nimic din ea NU MAI FUNCȚIONEAZĂ AZI:
1, A apărut China, ca al doilea pol de putere, în timp ce Rusia, măcinată de corupție și de rămânerea în urmă a Economiei, încearcă să compenseze prin agresivitate militară ceea ce a pierdut ca putere geopolitică.
A apărut așa-numitul „triunghi revizionist” China-Rusia-Iran (toate cele trei țări, cu ieșire la lumea liberă), al cărui deziderat explicit și formulat oficial este demantelarea hegemoniei Occidentului în materie de sistem social și crearea unei noi ordini globale. Așadar, NU SUA vor o nouă ordine globală, ci Rusia și China – America încearcă doar să adapteze Occidentul la noua realitate asiatică.
2, Punctele de raportare nu mai sunt două (SUA și URSS), ci și China + marile economii emergente, ca India și Brazilia, ale căror piețe și forță productivă rescriu ecuația comercială globală.
3, Și aici, cel mai important avertisment al lui Rubio la München: SUA și UE nu și-au mai protejat economiile în fața adversarului sistemic. Ba, dimpotrivă:
-, au devenit dependente de China și Rusia în ceea ce privește resursele necesare pentru noua economie (pământuri rare, cipuri, energie etc.).
-, s-au trezit în fața unei Chine care, prin Belt and Road Initiative, și-a întins tentaculele pe 360 de grade în comerțul global: porturi, infrastructură, logistică, proprietate asupra marilor resurse naturale etc.
-, s-au trezit cu economiile penetrate de avântul chinez – piața auto din care trăia UE e pur și simplu spulberată de companiile și investițiile chinezești.
-, s-au trezit în furtuna unui război hibrid dus de China și Rusia (fiecare împărțindu-și geografia globală), în care cele două se bazează tocmai pe libertatea occidentală, căci ele aplică interdicții dure în peisajul comunicării în propriile state.
-, SUA și China au creat un sistem logistic cu dublă utilizare (civil și militar) în Oceanul Arctic, de unde pot proiecta putere în toată emisfera nordică.
3, Instituțiile globale nu mai funcționează, asta și din cauza „orbirii” occidentale la modificările cu pași mici ale acestora: ONU a ajuns la fel de ineficientă precum ajunsese Liga Națiunilor înainte de WWII, OMS e penetrată de China (de aia nici n-a putut nimeni protesta când China a respins inspecția la Laboratorul din Wuhan, de unde a scăpat virusul COVID), OMC (Comerțul global) nu mai funcționează de 20 de ani, de când China i-a încălcat prima oară regulile și a umplut piața globală cu prețuri de dumping și nimeni din Occident nu a pus atunci piciorul în prag.
4, Uniunea Europeană nu e în acest moment capabilă să se apere singură nici măcar de Rusia (140 de milioane de locuitori, față de 550 de milioane), și va mai dura mult până când se va pune pe picioare și militar, și industrial.
5, Pentru prima dată în istorie, China devansează, în anumite domenii tehnologice, chiar și SUA (nemaivorbind de Europa), iar ascensiunea AI în economii și în sectorul militar va face diferența în următoarele decenii.
6, Alături de Rusia extrem-orientală, China face jocurile în Indo-Pacific, prin înființarea de insule artificiale și folosirea Coreei de Nord ca proxi nuclear, inclusiv prin înarmarea la un nivel fără precedent în istorie.
7, Relația dintre SUA și UE trebuie întoarsă la PARTENERIAT între doi aliați puternici, inclusiv economic – noi, românii, avem zicala, aflată în ADN-ul de supraviețuire uman, „frate, frate, dar brânza e pe bani”.
Cum va arăta deci Noua Ordine Mondială, pe care leadershipul european refuză să o accepte și să se adapteze, și să lupte pentru a-și găsi sensul geopolitic, dincolo de tracțiunea pe care o asigură (încă) SUA pentru Occident?
Am mai spus-o: marea problemă dintre SUA și UE e NEÎNCREDEREA reciprocă: dacă mâine vine la putere AfD în Germania (cu înclinații filorusești – adusă de valul respingerii imigrației necontrolate) sau partidul lui Le Pen în Franța (cu aceleași caracteristici), sau chiar în pașnicele state nordice (partide de extremă dreapta, aduse de vânt din aceleași cauze): pe cine ar mai putea conta SUA în UE?
*
Vechea Ordine Mondială nu mai există de cel puțin 20 de ani, iar liderii noștri europeni și „analismul” geopoliticii europene insultă inteligența cetățenilor europeni și o țin, pe-a lor: Trump face și drege, MAGA face și drege etc – când, de fapt avem de-a face cu SUA care s-au trezit și ele în ceasul al 12-sprezecelea și dă alarma și pentru Europa.
Care să fie cauza acestei metode de a-ți trata popoarele – adică, la nivel concret, cetățenii – în fața noilor realități de care vor depinde, până la urmă, supraviețuirea democrațiilor noastre – capitalismul liberal de piață?
Eu, unul, încerc să găsesc o explicație din vara trecută încoace – iar concluzia la care am ajuns e foarte personală, adică subiectivă:
Mă uit, seară de seară – ca obligație profesională – la tot ce se discută în „analismul” geopolitic românesc, acolo unde sunt aduși de la părerologi de toată mâna la profesori universitari: te înspăimântă stupizenia ideilor și adânca neînțelegere a ecuației geopolitice actuale, de la inși de la care ar trebui să ai pretenții:
Unul (universitar trecut prin școli europene de top) zice că e iminent ca un stat precum Canada să intre în… UE. Altul vine cu ideea că șansa noastră e să găzduim arme nucleare în România… Altul încă plânge după dezastruoasele politici externe ale lui Obama și Biden (vorba vine, Biden – bătrânul nu mai știa de mult cine este și unde se află) – totul numai brobote și bazaconii care vădesc o profundă neînțelegere a modului cum funcționează lucrurile.
Părerea mea e că de vină pentru aceste fente după care sunt trimiși cetățenii europeni sunt fie incompetența și „lipsa de talent” în a înțelege lumea din jur, fie, mai degrabă, tot felul de „granturi”, „proiecte”, „studii” bine finanțate cu bani publici (europeni, desigur) pentru a cânta o melodie sau alta, sau orientări personale ideologice, apartenențe la grupuri ideologice ori, pur și simplu, comoditatea de-a adera la o tabără sau alta.
Dincolo de toate acestea, șansa noastră, a europenilor, e să ÎNȚELEGEM, dincolo de discursurile conjuncturale (uneori, ele însele parte din negocierile inclusiv transatlantice) ale liderilor și „analiștilor” noștri:
Trăim ani de istorie pură, iar abia înțelegerea ei ne situează, în mod obiectiv, în „tabăra” elitelor: nu politice, nu administrative, nu universitare: elita celor care, indiferent de poziția socială, înțeleg pe ce lume trăiesc și-și poziționează viața personală în funcție de acest înțeles.
(Citește și: ”Cristian Grosu / Optimistul, negurosul și periculosul an 2026 pentru România”)
***
Urmărește-ne pe Google News
12 răspunsuri
Voi fi scurt . EXCELENTĂ ANALIZĂ ! Felicitări .
„Organizația Națiunilor înainte de WWII” – nu a existat așa ceva, pe semne vă referiți la Liga Națiunilor tradusă uneori și ca Societatea Națiunilor. Știu, e o critică modestă care nu se ridică la ambiția planetară a articolului de a pune la punct toate problemele geopolitice ale momentului; dar aș aprecia că precizia și cunoașterea subiectului sunt, totuși, importante când vizezi asemenea obiective intelectuale grandioase.
Aveti dreptate – o grabă nu întotdeauna scuzabilă – multumesc!
Grosu, un analist mult mai răpciugos decât cei pe care domnia sa îi zeflemește condescendent. Pare că dl. Grosu simte nevoia unei îmbrățișări transatlantice de la Trump, pe o insulă privată, păzită bine cu rachete americane și duhnind suspect a votcă. Să-i dea cineva ce are nevoie că-i grav.
Un articol frumos si foarte pozitiv. L-as contrazice insa pe alocuri.
1. E bine dar e si rau ca Europa/UE au fost trezite de SUA care le-a fortat sa-si ia in serios propria aparare. Pacea de dupa cel de-al doilea razboi mondial a stat si in concordia europeana. Odata starnite vor fi greu de oprit. Germania are capacitatea sa se inarmeze rapid pana-n dinti, au industrie care statea in joc de glezne, construiesc intr-un an cat altii in 10. Franta si UK abia asteapta si ele sa isi expandeze capacitatile de productie militara. Problema e ca toata industria asta va castiga influenta politica datorita importantei crescute si dupa ce ne vom inarma pana-n dinti va dori sa continue in acelasi ritm. Asta inseamna ca armele produse vor trebui consumate ca sa poata fi inlocuite.
2. Cheltuieli crescute pentru armata vor insemna cheltuieli reduse in alte sectoare. Si o schimbare a politicii externe care se va alinia noilor reguli de forta. Puterea persuasiva a Europei bazata pe negociere, bani si politici de piata, mai putin evidenta dar cu impact in contextul regulilor internationale de pana acum, va dispare din lipsa de resurse si va incepe sa vorbeasca in termenii noi bazati pe forta militara. O fi bine sa intram intr-o era in care oricand poate izbucni un conflict si nimeni nu mai e interesat sa il evite?
3. Cheltuieli majorate pentru armata va insemna si reducerea politicilor sociale care pana acum au asigurat prosperitatea Europei in conditii de inechitati sociale cu mult mai reduse decat oriunde in lume. Romania e suparata acum pe ce face guvernul Bolojan, imaginati-va ca in cativa ani tarile europene trec pe model american si fiecare e pe cont propriu. Vor fi nemultumiri sociale cum nu am mai vazut pana acum. Asta va consolida convingerea ca „sistemul” nu e bun si partide nationaliste vor veni la putere, purtate pe val si de razboiul hibrid de pe platformele sociale in care suntem deja implicati insa deocamdata nu reactionam pe masura. Ca o paranteza, partidele nationaliste nu sunt sustinute doar de Rusia ci si de peste ocean. Vedeti numai pozitiile frecvente ale lui Musk, Bannon fata de AfD si partidul dnei Le Pen.
4. Deci sa recapitulam: tari mari europene precum Germania si Franta sunt conduse de partide nationaliste si au o industrie militara ce duduie. Unitatea europeana este rupta (de ce sa dau la UE ca sa dea banii mei Romaniei in loc sa-i tin pentru mine?), purtata si de tensiunile sociale mari generate de realocarea bugetelor pe domeniul militar.
Da, vom bate Rusia la fund (asta nu inseamna prea mult ca i-am bate si acum), vom avea o cooperare cinica cu americanii iar cu chinezii oricum nu aveam prea mari probleme. Ne vom intoarce la lupta militara pentru resurse naturale traditionale pe plan global pentru ca altfel asta nu mai se bazeaza pe cooperare si coert ci e mai mult subiect de santaj politic (n.b. UE nu are resursele americane sau rusesti, de ex pe energie este in foarte mare masura dependenta de importuri, respectiv: 100% pe petrol, 90% pe gaz natural, 66% pe carbune de calitate).
De asta as spune ca disparitia „vechii ordini mondiale” si intrarea intr-o noua era este subiect de mare ingrijorare. Daca ramanem pe noile coordonate, atunci in 5-10 ani viata noastra se va schimba aproape radical si nu in bine. Puneti in supa asta si evolutia accelerata a IAului si implicatiile aferente si aveti reteta unui butoi de pulbere intr-o lume altadata prospera in conditii de pace. Cred ca am inceput sa ne jucam din ce in ce mai mult cu focul.
Un text excelent, care desi satisface mai mult prin tonalitate decat prin argumente, impune o perspectivă corectă, până la un punct, si anume ce se întîmplă acum in SUA este fără precedent pt democrație in general nu doar pt sistemul american iar tendințele dictatoriale ale administrației Trump sunt doar simptomele unei boli mai urate: asaltul multimilionarilor tech asupra democrației, care cred ca doar o dictatură poate să înfrunte o altă dictatură si nu doar atât… Dacă lăsăm asta deoparte, tabloul zugrăvit e in mare parte corect. Din păcate acest detaliu complica destul de mult lucrurile.
In sfarsit, un text tonic, mulțumesc.
Revin .
1. Din cauza copacilor , unii , nu văd pădurea ! China și Rusia sunt adversarii SUA și ai Europei .
2. In poziția de lider al lumii libere SUA au nevoie de un partener pentru a face față Chinei și Rusiei.
3. Parteneriatul trans-atlantic trebuie redefinit și redimensionat .Mutarea centrului de greutate al intereselor americane în indo-pacific presupune asumarea Europei a unui rol mai mare față de Rusia și de sprijin pentru politicile americane la nivel global.
4. Dacă Europa nu înțelege acest imperativ , va deveni din ce în ce mai irelevanta politic , economic și militar .
5. Democrația in SUA este mult mai solidă decât în Europa în ciuda aparențelor. Ea este construită pornind de la drepturile cetățeanului , inclusiv cel de a fi fericit. În democrațiile europene drepturile cetățenilor au fost dobândite prin cedări succesive ale statului totalitar monarhic , schimbat în unele țări în republică . Cu o singură excepție , Elveția.
6. Ce se întâmplă acum în SUA este reacția cetățeanului la o lungă perioadă în care elitele au promovat o agendă străina de ce a omului de rând.
În rest , numai de bine.
P.S. Mulțumesc lui Dumnezeu că America s-a trezit la realitate . Trump este doar un exponent , vârful aisbergului . Multora nu le place stilul lui , dar lucrurile sunt mult mai profunde.
Stimate Dle Grosu
Va marturisesc ca aproape intotdeauna cind vad numele dvoastra sub un articol il citesc cu interes si aprope intotdeauna imi descopar opiniile in acele articole!
De aceasta data ma aflu in totala contradictie si pun urmatoarele intrebari!
Cum s-ar putea justifica o sustinere a Europei in zona atlantica cu retragerea aprope totala a Statelor Unite din sustinerea Ucrainei , care este de o imensa importanta strategica pentru Europa!
In aceeasi nota , cum se poate justifica evidenta apropiere dintre SU si Rusia si cum ar fi aceasta in avantajul Europei?
Cum ajuta imperialismul de secol XIX promovat de Trump , impotriva Canadei si Danemarcei de la revenirea la putere cu sustinerea strategica a Europei care ar urma , la rindul ei , sa sustina SU in zona Indo-Pacifica?
Cum ajuta politica comerciala a lui Trump fata de Japonia , Coreea de Sud si Australia , coagularea aliantei impotriva Chinei in zona Indo-Pacifica!
Care este motivatia atitudini sfidatoare fata de puteri in devenire cum sint India , Brazilia , Africa de Sud , etc vis a vis de incercarea de atragere a acestot tari , care in prezent balanseaza intre Vest si China – Rusia ,in sfera de interes a Occidentului?
Cum poate avea incredere UE intr-un regim american care isi subordoneaza justitia si presa , calca in picioare constitutia si afecteaza educatia si cercetarea?
Argumentele din articolul dvoastra contrazic opinia majoritara din UE , (cu exceptia , evident a lui Victor Orban) dar si a multor minti stralucite si lucide din SU ca aparitia lui Trump a destabilizat alianta occidentala bazata pe valori comune si va duce la disparitia prin sinucidere a puteri SU !
Un analist politic chinez , stabilit in China nu in SU ,spunea ca China poate egala puterea economica si militara a SU. Ceea ce nu va putea egala este reteaua globala de aliante a SU care este fundamentul pe care s-a bazat exercitarea puteri SU in ultimi 80 de ani. Iar in acest moment Trump exact asta face;submineaza aceasta retea de aliante!
Incercati sa introduceti o rationalitate in politica bezmetica a lui Trump , argumentind ca a condus la sprorirea cheltuielilor militare in Europa! Probabil ca acest lucru s-ar fi produs oricum sub presiunea razboiului din Ucraina si a frici ca acesta se va extinde in vest!
Dar nu este nimic rational in haosul pe care Trump il produce zi de zi!
Bravo autorului, cel mai bun comentariu al unui analist roman pana acum. Cu o singura exceptie: daca A fD vine la putere in Germania si partidul lui Le Pen in Franta, SUA vor gasi in ele aliati de nadejde, nu cum crede autorul. E gresit sa se creada ca cele doua partide sunt rusofile. Atunci si SUA sunt “cu rusii” nu-i asa? Iarasi o luam cu Rusia, Rusia, Rusia? Ce spune Trump e ca avea relatii economice si politice cu rusii e mai important decat sa-i crezi dusmanii tai ca in vremea comunismului. Lucrurile s-au schimbat. E vorba acum de intelegerea lumii in care traim. Pericolul cel mai mare e China, nu Rusia. Daca Rusia a ajuns la Berlin in WWII asta s-a datorat americanilor care aveau nevoie de ei si care au pompat miliarde de dolari in ajutor militar pentru infrangerea lui Hitler.
Ha! Analiza aparent pertinentă face abstracție de un lucru extrem de simplu și important: tonul face muzica.
Agresivitatea lui Trump, acțiunile haotice în domeniul economic și cel politic, faptul că a tratat Ucraina de parcă era vinovată de agresiune, în timp ce Rusia a fost tratată cu mănuși o bună parte din vreme, ipocrizia crasă – acuzațiile aduse UE cum că distruge civilizația vestică, că împiedică libertatea de exprimare – când dacă vii în SUA și ai postat pe FB ceva împotriva lui Trump, nu împotriva SUA! ți se refuză intrarea, de parcă Trump=SUA, toate acestea subminează nu doar relațiile internaționale, ci și încrederea aliaților unii în ceilalți.
Iar ordinea internațională a fost sabotată de Trump/SUA din momentul în care a adoptat poziția Rusiei în cadrul relațiilor internaționale și a respectării tratatelor. Apropo, ce a făcut în Venezuela este împotriva unei reguli adoptate încă din perioada post-Westfaliană, pe la 1650! Adică să ataci o țară că așa vrei tu – pentru că pretextele cu drogurile nu țin nici măcar cât o pânză de păianjen.
Stimate Domnule Grosu,
spuneți: “Am mai spus-o: marea problemă dintre SUA și UE e NEÎNCREDEREA reciprocă: dacă mâine vine la putere AfD în Germania (cu înclinații filorusești – adusă de valul respingerii imigrației necontrolate) sau partidul lui Le Pen în Franța (cu aceleași caracteristici), sau chiar în pașnicele state nordice (partide de extremă dreapta, aduse de vânt din aceleași cauze): pe cine ar mai putea conta SUA în UE?”
Insa sustinerea AfD din partea SUA ( sa nu imi spuneti ca Musk nu este SUA) este de notorietate. Observati va rog ca avem o fractura logica de proportii. Si, desi articolul pare articulat , aceasta contradictie ne face sa il citim de mai multe ori inainte de a ne declara ne-convinsi. Totusi, felicitari pentru stradanie.
Iti multumesc Cristian Grosu pentru acest articol. Inteleapta gandire, echilibrata exprimare. Cine reuseste sa il parcurga si inteleaga va fi cu siguranta mai prezent. Felicitari !