Cristian Grosu / Coaliția se joacă cu focul, cu focul, cu focul. Mimarea reformei ne afundă mai mult decât lipsa reformei

România se apropie de un zid, pentru că partidele politice ignoră total adevărurile pe care electoratul i le trimite de un an de zile – astfel că efortul pe care coaliție i-l cere economiei și societății s-ar putea dovedi zadarnic dacă reformele nu vor merge până la capăt:

A fost suficient să ni se păstreze ratingul de țară, astfel încât toată lumea s-a relaxat și a ridicat piciorul de pe accelerația reformelor și a lăsat guvernul Bolojan singur în fața acțiunilor necesare: toată lumea se îndreaptă acum din nou spre politică, de parcă ar urma alegeri luna viitoare.

Situația e mult mai gravă decât ni se arată la televizor din declarațiile politicienilor pe care, uneori, parcă simți nevoia să-i iei la palme pentru ușurința cu care se joacă cu focul, îngropând probleme esențiale ale reformei în mercantilismele unor mize penibil de mici:

Situația e gravă pentru că:
1, economia stă, ba chiar coboară;
2, măsurile fiscale nu sunt nici pe departe suficiente, ele vor rezolva problema anul acesta ajutate de inflație; când va scădea inflația, nu ne vom mai descurca;
3, pachetele 2 și 3 de reformă sunt improvizații ridicole – noi trăim încă în România desenată de Ceaușescu și improvizăm pe ici pe colo

Așadar:

1, Economia stă (oficial), în realitate ea coboară

O informație: oficialii noștri sunt pregătiți să scoată la vopsea creșterea eonomică pe 2025 a României, astfel că după încheierea acestui an vom afla că am crescut cu 0,3-0,4%.

Cifrele astea or să dea bine când se face (iarăși pe date Nerealiste) bugetul, dar când se vor aduna veniturile vom avea o problemă – pentru că orice combinație de indicatori ai folosi, toate rezultatele arată recesiune.

Știm că industria coboară de 6 ani încoace, că agricultura depinde strict de vreme, dar vedem acum nu numai scăderea serviciilor pentru populație (ceea ce inseamnă scădere de consum sau trecerea acestor servicii la negru), ci si scăderea serviciilor pentru companiile interne.

Mai adăugăm un lucru pe care nimeni nu vrea să-l vadă (deși au trecut alegerile – scuza supremă de-a nu spune adevărul): gradul de ocupare a scăzut dramatic de la un an la altul (v un link de alarmă AICI). Iar asta înseamnă scăderea consumului – și asta încă înainte ca cresterile de taxe să scadă puterea de cumpărare.

Această situație era valabilă acum 2 saptamani, înainte de intrarea în vigoare a reformei fiscale. Morții și răniții din economie o sa-i numărăm peste 2-3 luni.

Foarte important: mediul de afaceri găsește și va găsi soluții de mers înainte și a tracta economia în ansamblul ei – văd peste tot determinare, optimism, acțiune și mobilizare de-a identifica și fructifica oportunitățile:
problema e că coaliția politică irosește tot acest efort suplimentar, în loc să-l folosească pentru ieșirea din veritabila criză către care ne îndreptăm.

2, Măsurile fiscale nu sunt nici pe departe suficiente, și asta din cel puțin 3 considerente:

a, măsurile fiscale NU trebuie să fie valabile doar anul ăsta, ci măcar un deceniu:

în anul 2029 vor iesi la pensie primii ”decreței” (femeile), iar creșterea economică din următorii ani (aia reală, care înseamnă dezvoltare, nu cea datorată efectului de bază) și fiscalizarea acestei cresteri vor trebui să suporte nu doar ieșirea din economie, ci și intrarea la plata pensiei a 3-400.000 de oameni – asta admițând că România nu va avea alt deziderat de-a cheltui banii decât pe pensii.

b, ce am văzut în ultima lună în materie de reformă ficală e o improvizație:
nici nu avea cum să fie altfel, pentru că agențiile de rating atârnaseră sabia lui Damocles deasupra capetelor noastre și trebuia să ne mișcăm repede.

România are, însă, nevoie, de un nou cod fiscal – făcut profesionist, care să țină seama de modelul economic pe care ne decidem să-l adoptăm în locul rudimentarului model actual (creștere prin consumul de import finanțat cu credite scumpe): or, într-o economie capitalistă de piață, codul fiscal e singurul instrument ortodox prin care statul se poate implica în economie.

c, scopul modificării unui sistem fiscal nu e numai stângerea de bani la bugetul de care statul dispune discreționar: el e și o formă de-a implementa principiul potrivit căruia absolut orice serviciu public costă bani și orice beneficiar al acestui serviciu are ceva de plătit, într-o ecuație care, suprapusă peste ecuația economică, trebuie să genereze competitivitate și un cadru prietenos pentru investiții. Dar la aceste lucruri nu cred că s-a gândit cineva în disperarea ultimei luni de-a reduce deficitul.

3, Pachetele 2 și 3 de reformă sunt improvizații ridicole

Suntem anunțați că, potrivit reformei din administrația locală, dispar… 6000 (șase mii de posturi) din primării și celelalte structuri (prefecturi, cj-uri etc).

Asta să fie marea miză?

Trăim și ne organizăm după o Românie lăsată moștenire de Ceaușescu, valabilă acum 35 de ani și împărțită după logica comunistă:

E drept că avem nevoie de 2-3 ani pentru a face reforma administrativ-teritorială, dar dacă nu o clamăm acum și nu o începem acum (măcar respectând legea, care prevede 1500 de locuitori intr-o comună) nu o vom mai face niciodată și vom arunca miliarde în aceste găuri negre sub care așteaptă rețelele de clienți politici din economiile locale:

Pentru că în funcție de asta sunt organizate si sistemele de educație și de sănătate, care, la rândul lor, sunt păstrate ca găuri negre sub care așteaptă rețelele de clienți politici.

Am trecut, mai sus, doar 3 lucruril de strategie esențială, care anunță riscul uriaș de eșec al așa numitei reforme a statului român. Marea problemă a conceperii și implementării acestor măsuri e, însă, una strict politică:

O astfel de reformă se face între alegeri, însă în România alegerile NU s-au terminat:
alegerile se vor termina în România numai DUPĂ congresul PSD:

4, Sabotajul PSD la orice formă de reformă:

Da, PSD are o mare problemă: e partidul care a avut cel mai mult de pierdut din ascensiunea AUR, electoratul lor e acolo, la George Simion – scăderea partidului sub 18% (cel mult) nu e o diversiune a competitorilor politici:

Dar nu poți, de dragul recâștigării măcar unei părți din electorat, să ții România în loc și să blochezi cele mai simple și mai logice și mai oportune măsuri de-a redesena statul lăsat de Ceaușescu.
Și, în orice caz, nu te poți aștepta la revirimentul stângii în România (dacă ești partid de stânga, și nu avansezi pe turnanta populiștilor ca să concurezi cu AUR, că iar or să te bată la scor), blocand reformele – atunci când România stă cu ochii pe ceas – sub pretextul poziției USR față de înmormântarea lui Iliescu, el însuși izgonit din partid de cei plictisiți să-l audă vorbind de ”cei mulți”, ca să cârmească rapid spre ”stânga celor puțini”.

Dealtfel, lucru nemaiîntâlnit, la ultima analiză Fitch pe România, analiștii nu s-au sfiit să facă politică: au spus cu subiect și predicat că riscul privind reformele României constă în rotativa care va aduce PSD la putere. Iar sindicatele acționează politic și NU social (”avem un stat golan, cu 2 amante, Ucraina și Republica Moldova” – spune Dumitru Costin, lăsat, sau împins să facă geopolitică…).

*

Afară fierbe asfaltul. Putin se pregătește să se ridice puțin de la granițele României și să meargă în răcoarea Alaskăi, unde să discute și despre situația de la granița României. Rectificarea ne va arăta limitele pentru 2025 ale acestei reforme fiscale, iar pentru 2026 poate vom avea ”noroc” de aceași inflație.
Într-un moment în care toate statele UE se reorganizează și se pregătesc pentru ce e mai rău în materie de cheltuieli ale statului, coaliția noastră se joacă cu focul.

(Citiți și: ”Cristian Grosu / N-am avut timp de anestezie: România e în RECESIUNE, dar nimeni nu are curajul să semneze pe realitatea asta. Ajustarea fiscală Nu e doar contabilitate”)

***