Construcțiile contribuie cu aproape 9% la Produsul Intern Brut al României – cea mai mare pondere din Uniunea Europeană și aproape dublu față de media europeană. În primele zece luni din 2025, volumul lucrărilor a crescut cu aproximativ 10%, iar numărul proiectelor de construcții a depășit 38.700, cu o valoare estimată la aproape 760 miliarde de lei. Sectorul a ajuns și la un nivel record al forței de muncă, cu peste 462.000 de angajați.
Privind contribuția la PIB, ritmul lucrărilor și numărul proiectelor, concluzia ar fi că domeniul construcțiilor traversează încă o perioadă de expansiune.
În același timp însă, aproape 1.400 de firme din construcții au intrat în insolvență în 2025, iar în anumite segmente creșterea a depășit 90% comparativ cu anul anterior. Dincolo de contradicția aparentă, cele două realități descriu o schimbare care începe să se vadă tot mai clar: activitatea nu mai garantează automat stabilitate financiară.
Aceasta a fost una dintre temele recurente discutate în cadrul ediției dedicate domeniului construcțiilor a seriei Secretele Antreprenorului de Succes, proiect al IMM CLUB dezvoltat în mai multe orașe din țară, unde antreprenori și specialiști au analizat presiunile care schimbă sectorul.
„Construcțiile reprezintă 9% din PIB-ul României – cea mai mare pondere din Uniunea Europeană. Și totuși, marja se subțiază de la lună la lună, iar fluxul de numerar devine, treptat, principalul vostru job”, spune Liviu Sav, co-fondator BRIDGE-to-INFORMATION și SMARTreports, cu experiență în analiză financiară și banking.
Observația surprinde una dintre schimbările importante din ultimii ani. Pentru multe companii, problema nu mai pare să fie lipsa proiectelor, ci capacitatea de a susține financiar activitatea până la încasare.
Costurile apar imediat: materiale, mobilizare, salarii, transport, logistică. Încasările vin mai târziu, uneori după luni întregi, pe etape de lucrări, cu retenții și aprobări întârziate. Într-un context cu inflație ridicată, costuri mai mari de finanțare și presiune asupra investițiilor, diferența dintre cele două începe să decidă cine rezistă și cine intră în dificultate.
„Trei forțe apasă simultan asupra companiilor: costuri care se plătesc azi, încasări care vin târziu și oameni care lipsesc”, sintetizează Liviu Sav.
În acest context, insolvența începe să fie discutată mai puțin ca efect juridic și mai mult ca simptom economic.
„Insolvența nu este doar o stare juridică, este în primul rând o problemă gravă de flux de numerar”, afirmă Cristian Popa (Popa Restructurare & Insolvență).
Iar dificultățile apar, de cele mai multe ori, înainte ca firmele să le recunoască:
„Semnalele de dificultate sunt de obicei timpurii, doar că noi, antreprenorii, alegem de multe ori să le ignorăm.”
Pentru Laura Păun (Blacksys), lipsa informației în timp real amplifică problemele deja existente:
„60% dintre IMM-uri au probleme mari cu cashflow-ul pentru că nu există predictibilitate și claritate asupra banilor cheltuiți.”
În paralel, Mihaela Masaric (CESAL) atrage atenția asupra unei alte vulnerabilități:
„Volum fără profitabilitate într-o piață atât de volatilă este periculoasă.”
Afirmația descrie una dintre contradicțiile actuale ale sectorului: creșterea activității nu mai garantează automat rezultate mai bune, iar companiile încep să fie diferențiate mai degrabă prin disciplină financiară și capacitatea de adaptare decât prin dimensiunea portofoliului.
În panelul dedicat rezilienței în construcții, reprezentanți ai finanțării, producției și tehnologiei au revenit asupra aceleiași idei: accesul la capital, predictibilitatea și capacitatea companiilor de a absorbi șocuri încep să conteze mai mult decât ritmul de creștere.
În paralel, lipsa forței de muncă și presiunea asupra marjelor accelerează interesul pentru automatizare și monitorizare operațională, tratate tot mai des ca instrumente de supraviețuire, nu doar de eficiență.
Pentru un sector care contribuie aproape dublu față de media europeană la PIB, întrebarea pentru 2026 pare să fie mai puțin legată de existența proiectelor și mai mult de capacitatea companiilor de a le traversa fără să își consume resursele financiare și operaționale.
Iar răspunsul începe să conteze dincolo de construcții.
Poate spune ceva despre reziliența întregii economii românești.
***
Urmărește-ne pe Google News
