Parteneriatul dintre China și Rusia s-a consolidat de la invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022, cooperarea economică dintre cele două țări extinzându-se în mod constant într-o perioadă marcată de sancțiuni occidentale masive împotriva Moscovei. Spre deosebire de relațiile deteriorate ale Rusiei cu alte țări, alinierea strategică a acesteia cu Beijingul rămâne strânsă și se bazează pe mai mult de un deceniu de apropiere economică și geopolitică deliberată, se arată într-o analiză a Center for European Policy Analysis (CEPA).
Sinergia dintre cele două țări provine din sistemele economice complementare, obiectivele geoeconomice comune și neîncrederea față de Occident. Dependența economică și geopolitică a Rusiei față de China a crescut odată cu diminuarea alternativelor internaționale.
Beijingul deține în mod clar avantajul în relația tot mai strânsă, însă ambele națiuni obțin beneficii substanțiale din acest acord. Rusia a câștigat o piață pentru resursele sale energetice și o sursă vitală de bunuri de consum și tehnologie, în timp ce China își asigură accesul la prețuri reduse la materiile prime rusești și este un partener geopolitic în opoziția sa față de ordinea internațională condusă de SUA.
O potențială strategie a SUA de a crea o ruptură între Moscova și Beijing, prin încheierea războiului din Ucraina și ridicarea unor sancțiuni împotriva Rusiei, subestimează profunzimea și natura multidimensională a parteneriatului. Interdependența economică este doar unul dintre pilonii unei relații construite pe ani de aliniere strategică, modele comune de guvernare autoritară și neîncredere reciprocă față de Occident, iar aceste fundații nu se vor prăbuși ușor în fața negocierilor administrației Trump. Cele două puteri s-au angajat într-un parteneriat strategic pe termen lung care transcende circumstanțele geopolitice imediate.
Cooperarea economică și comercială dintre China și Rusia este în creștere de mai bine de un deceniu. Tensiunile dintre Beijing și Moscova cu Occidentul au creat contextul pentru această cooperare și au stimulat-o, dar ea s-a bazat și pe fundamentele mai profunde ale unei apropieri multidimensionale între cele două țări.
Criza care a schimbat jocul
Compatibilitatea economică dintre Rusia și China a devenit un element fundamental al relațiilor dintre cele două țări, consolidându-se treptat de la începutul anilor 2000, când apetitul crescând al Beijingului pentru hidrocarburi a încurajat cooperarea. Inițial, atenția Rusiei a rămas concentrată spre Vest, China reprezentând mai puțin de 10 % din comerțul Rusiei între 1997 și 2007, dar criza financiară mondială din 2008 a marcat o schimbare decisivă, economia Rusiei contractându-se cu 7,8 %, iar China revenind rapid la o creștere de două cifre până în 2010.
Această discrepanță economică a oferit Beijingului o pârghie fără precedent, care a fost evidențiată atunci când giganții energetici ruși Rosneft și Transneft, care se luptau să finanțeze conducta din Siberia de Est către Oceanul Pacific, au apelat la China pentru sprijin. Banca de Dezvoltare a Chinei a acordat un împrumut de 25 de miliarde de dolari, dar cu condiții, printre care o ramificație a conductei dedicată Chinei și un contract pe 20 de ani pentru furnizarea anuală a 15 milioane de tone de petrol. Beijingul a obținut ulterior reduceri suplimentare amenințând că va retrage finanțarea.
După impunerea sancțiunilor occidentale ca răspuns la anexarea Crimeii și a unor părți din estul Ucrainei de către Moscova în 2014, și în special după invadarea Ucrainei, în 2022, China a urmat același model, devenind un partener comercial de neînlocuit pentru Rusia, bogată în resurse, dar săracă în capital.
Anexarea Crimeei de către Rusia a declanșat cea mai gravă ruptură în relațiile dintre Rusia și Occident de la Războiul Rece, ducând la sancțiuni împotriva unor sectoare cheie ale economiei ruse. Acestea au scos la iveală vulnerabilitatea economică a Rusiei și dependența sa de piețele occidentale pentru exporturile de hidrocarburi, capital și tehnologie, determinând Kremlinul să caute un partener alternativ puternic. China era singurul candidat viabil, fiind cea mai mare economie din afara coaliției occidentale.
O reorientare strategică spre un partener dominant
Moscova a inițiat o reorientare strategică ambițioasă către China, anticipând că Beijingul va deveni un cumpărător important de hidrocarburi rusești, va înlocui sursele occidentale de finanțare accesibile, va investi în active și infrastructură rusești și va împărtăși tehnologii esențiale.
În 2014, la doar câteva luni după introducerea primelor sancțiuni occidentale, Rusia a încheiat un contract de furnizare a gazelor naturale în valoare de 400 de miliarde de dolari cu China. Putin a vizitat Shanghaiul, iar acordul dintre Gazprom și CNPC a părut a fi o victorie diplomatică pentru Moscova. Acesta prevedea construirea conductei „Puterea Siberiei” exclusiv pentru piețele chineze. Această situație reflecta experiența anterioară a Rusiei cu ramura orientată către China a conductei Siberia de Est-Oceanul Pacific. În ciuda eforturilor Gazprom, Beijingul a refuzat să acorde finanțare preferențială pentru construcție – un beneficiu pe care îl acordase anterior Turkmenistanului și Kazahstanului.
Acordul a demonstrat poziția dominantă a Chinei în relațiile economice, iar implicațiile sale au devenit evidente în 2021, când Gazprom a dezvăluit că vindea gaz către China la 150,20 dolari pe 1.000 de metri cubi, cel mai mic preț practicat de oricare dintre furnizorii Beijingului.
În ciuda asimetriei crescânde în relații, între 2014 și 2022 compatibilitatea economică naturală dintre Beijing și Moscova a evoluat către o cooperare diversificată. Volumul comerțului bilateral aproape s-a dublat, crescând de la 95,8 miliarde de dolari în 2014 la 190,2 miliarde de dolari în 2022. China a început să furnizeze Rusiei mai multe produse de înaltă calitate, inclusiv echipamente electronice și industriale avansate, în timp ce Moscova și-a consolidat cu succes poziția de principal furnizor de petrol, gaze naturale și GNL pentru Beijing, care se confrunta cu o tranziție complexă de la energia bazată pe cărbune.
Comerțul dintre Rusia și China a înregistrat o creștere anuală de aproape 30% atât în 2022, când a atins 190 miliarde de dolari, cât și în 2023, când a ajuns la 240,11 miliarde de dolari, dar această creștere a încetinit la doar 1,9% în 2024. A fost pentru prima dată în trei ani când sancțiunile occidentale au avut un impact semnificativ asupra relațiilor comerciale bilaterale.7 Totalul din 2024, de 244,8 miliarde de dolari, a fost alcătuit din 129,32 miliarde de dolari din exporturile din Rusia către China și 115,49 miliarde de dolari din exporturile din China către Rusia.
În ciuda izolării economice crescânde a Rusiei și a încetinirii creșterii economice în 2024, Moscova și Beijingul au stabilit noi recorduri comerciale în fiecare dintre cei trei ani care au urmat invaziei pe scară largă a Ucrainei. Această expansiune s-a aliniat la traiectoria relațiilor dintre Rusia și China din 2014, dar a reprezentat o accelerare dramatică a modelelor existente. China și-a consolidat poziția de partener comercial dominant al Rusiei, pentru care Moscova are puține alternative, iar dependența Moscovei a fost deosebit de evidentă în exporturile de energie și importurile de echipamente tehnologice avansate ale Rusiei.
Petrolul și gazele naturale au căpătat o importanță tot mai mare în exporturile Rusiei către China, reprezentând în prezent aproximativ 75 % din total, comparativ cu o medie de 60-65 % înainte de 2022, China demonstrându-și disponibilitatea de a cumpăra resurse energetice rusești atunci când acest lucru este avantajos din punct de vedere financiar, indiferent de eventualele mecanisme de plafonare a prețurilor.
Teren de testare pentru companiile din China
Cooperarea economică dintre Rusia și China din ultimul deceniu s-a dezvoltat sub presiunea dublă a sancțiunilor anti-ruse și a deteriorării relațiilor dintre SUA și China. În multe privințe, realitatea și constrângerile acestui parteneriat economic nu au îndeplinit așteptările Moscovei. Cu toate acestea, direcția generală a relației continuă să fie aceea a unei cooperări mai strânse, bazate pe obiective strategice comune. Rusia a devenit în mod clar partenerul junior, în principal din cauza alternativelor economice limitate.
În același timp, ea a devenit un important teren de testare pentru companiile industriale și tehnologice chineze. După primul val de sancțiuni anti-ruse, contractorii chinezi au preluat de la omologii lor europeni proiectul Yamal LNG, de exemplu, obținând astfel ocazia de a-și testa echipamentele în condițiile dure ale Arcticii ruse. Piața rusă devine, de asemenea, valoroasă pentru mulți producători chinezi de bunuri de consum. Având în vedere entuziasmul Moscovei pentru promovarea de-dolarizării plăților internaționale, Rusia se transformă, de asemenea, într-un important teren de experimentare pentru internaționalizarea yuanului, care este obiectivul Beijingului de mai bine de un deceniu.
Strategia Administrației Trump de a separa China și Rusia riscă să subestimeze profunzimea și beneficiile reciproce ale parteneriatului economic dintre Beijing și Moscova. Eforturile încununate de succes ale lui Nixon de a îndepărta China de Uniunea Sovietică în anii 1970 au funcționat deoarece ruptura sino-sovietică, provocată de disputele teritoriale și tensiunile privind conducerea lumii comuniste, era deja în curs. Acum, Moscova și Beijingul traversează cea mai strânsă perioadă din istoria lor bilaterală, pe care niciuna dintre părți nu ar dori să o abandoneze, indiferent de stimulentele sau măsurile punitive care vin dinspre Washington.
(Citește și: „Interviu / Oana Lungescu, purtător de cuvânt în mandatele a 2 șefi NATO: „Războiul din Ucraina este mult mai extins. O cedare a Occidentului în zona euroatlantică va încuraja avansarea puterilor autoritare în Indo-Pacific”. Axa Rusia-China-Coreea de Nord, un pericol major pe ambele fronturi”)
***
Urmărește-ne pe Google News
