Daca ar fi un articol academic si nu unul generalist, l-as fi putut intitula “de la Zollverein la Wirtschaftswunder”. Nu este, dar totusi voi explica semnificatiile pentru a intelege drumul parcurs de Germania spre hegemonia actuala. Sunt germanofon, fara a fi gemanofil, am o admiratie fara rezerve fata de cultura emblematica, fata de geniul si harnicia acestui popor – nu uit si nu voi uita niciodata ca cele doua mari catastrofe ale secolului 20 au fost declansate si sustinute de Germania imperiala si Germania nazista.
Istoria Germaniei este una care a fost in mare parte dictata de dusmanii ei si mult mai putin de aliatii si prietenii pe care i-a avut. Strivita intre doua mari puteri Europene, Rusia si Franta la est si la vest si alte doua Marea Britanie in nord si Imperiul Austro-Ungar la sud, istoria Germaniei nu putea fi diferita cu mult decat a fost. Singura posibilitate de supravietuire a fost nationalismul dus la extreme, care pana la urma a devenit motorul unificator si dezbinator al entitatii politice numite atunci Germania Imperiala si astazi Germania Federala.
Daca as povesti cititorului contemporan ca la mijlocul secolului al XIX-lea “marfa nemteasca” era considerata ca cea mai proasta si mai ieftina din Europa m-ar crede cu greu, dar asta este purul adevar. Germania si-a inceput industrializarea exact cum a facut-o Japonia in anii ’30 ai secolului XX, Coreea si Taiwan in anii ‘50-60 ai aceluiasi secol si cum a facut-o si China la sfarsitul secolului XX. Toti acestia au inceput prin C&D (copy and development), trecand treptat la R&D (research & development) .
(Citeşte mai mult pe cronicaeuropeana.ro)
Urmărește-ne pe Google News
