China și SUA reprezintă împreună aproape 30% din valoarea exporturilor UE, dar 70% din valoarea adăugată a exporturilor UE merge către alte piețe, potrivit unei analize a think-tank-ului Bruegel care recomandă factorilor europeni de decizie majorarea acestui procent la 74%, prin intensificarea parteneriatelor comerciale cu alte țări pentru a compensa scăderea cererii din SUA și China, în contextul ”furtunilor geopolitice” la care asistăm.
”Relația cu cei doi cei mai mari parteneri comerciali ai UE a devenit tot mai dificilă. În această analiză, susținem că atât SUA, cât și China sunt puțin probabil să mai joace în viitor același rol de destinație în creștere pentru exporturile UE, așa cum au avut în trecut. Nu există o înlocuire imediată pentru aceștia în economia globală, iar schimbarea modului lor de implicare în comerțul mondial riscă să devină o frână pentru creșterea globală. Aceasta este o problemă deosebit de gravă pentru sectoarele foarte expuse, cum ar fi industria farmaceutică, cu un nivel excepțional de ridicat de expunere la cererea din SUA. Provocările legate de exporturile către acești doi parteneri sunt puțin probabil să se rezolve de la sine și se află în afara controlului UE; prin urmare, susținem o reorientare a politicii comerciale și o integrare mai profundă cu alte țări partenere”, se arată în analiza citată.
Continuarea aprofundării relațiilor comerciale existente cu acest grup și extinderea rețelei cu parteneri-cheie precum Mercosur și India ar trebui să fie o prioritate esențială în viitor.
China: Decelerarea creșterii economice și impactul asupra exporturilor UE
China, al doilea cel mai mare motor economic global, a înregistrat o creștere medie anuală a PIB-ului de 9,8% între 1977 și 2001, cu o rată de aproximativ 10% în anii 2010, ceea ce a consolidat rolul său central în rețelele globale de producție. Totuși, în 2024, rata oficială de creștere a scăzut la aproximativ 5%, iar estimările independente indică o creștere reală chiar mai joasă, între 2,4 și 2,8%. Proiecțiile pentru 2025 indică o creștere posibilă între 3% și 4,5%.
Factorii demografici contribuie major la această decelerare. Potrivit ONU, forța de muncă a Chinei va scădea cu aproximativ 20% până în 2050, de la un maxim de 823,7 milioane în 2022 la 663,4 milioane, ceea ce limitează extinderea economică bazată pe forța de muncă. În plus, trecerea structurii economice de la industrie spre servicii, plus problemele legate de alocarea ineficientă a capitalului și forței de muncă, scad productivitatea totală a factorilor.
Prin urmare, cererea Chinei pentru bunuri de capital europene va crește mai lent, ceea ce afectează în mod structural exporturile UE către această piață.
Statele Unite: Politici comerciale restrictive și impact asupra UE
Statele Unite înregistrează un deficit comercial în bunuri ce a atins 1,2 trilioane de dolari în 2024. Politicile recente au luat o direcție mult mai protecționistă, inclusiv impunerea unor tarife reciproce pe scară largă: un tarif de bază de 10% la importuri, crescut la 20% pentru UE (și ulterior renegociat la 15%) și până la 125% în cazul conflictelor tarifare cu China. Aceste măsuri vin împreună cu susținerea prin subvenții masive a industriilor strategice (semiconductori și tehnologii curate) și cu restricții de export specifice către China.
Aceste politici au fost implementate în paralel cu o reevaluare a relației comerciale cu China și alte țări, urmărind reducerea deficitului comercial și creșterea autonomiei strategice. Aceste măsuri, deși discutabile din punct de vedere al conformității cu reglementările WTO, sunt susținute de consens bipartizan în SUA și vor continua să creeze obstacole pentru exporturile UE în viitorul apropiat.
Ponderea exporturilor UE și dinamica partenerilor comerciali
China și SUA reprezintă împreună aproape 30% din valoarea exporturilor UE, dar 70% din valoarea adăugată a exporturilor UE merge către alte piețe. UE deține 17,62% din valoarea adăugată consumată în străinătate global și absoarbe 14,71% din valoarea adăugată generată în alte țări, excluzând comerțul intra-UE.
În 2024, 3,51% din valoarea adăugată globală consumată în SUA provenea din UE, iar 1,88% din China. Aceasta înseamnă o expunere majoră, dar și o poziție solidă de diversificare față de alți parteneri importați pentru creșterea exporturilor UE. Alte țări cu venituri mari consumă 31% din valoarea adăugată a exporturilor UE, demonstrând potențialul compensator pentru posibile scăderi ale cererii din China și SUA.
Sectorial și regional: Expunerea la cerere din China și SUA
Regiuni europene și sectoare economice sunt distribuite inegal în expunerea lor la cererea din China și SUA. Italia și Germania sunt cele mai afectate, în special sectoarele mașinilor, echipamentelor și autovehiculelor în nordul Italiei și sectorul farmaceutic și chimic din Germania.
Sectorul farmaceutic este cel mai expus la cererea din SUA, reprezentând 58% din valoarea exporturilor sectorului sănătății UE către această țară. Alte sectoare expuse sunt cele din domeniul tehnologiei și echipamentelor medicale.
În ceea ce privește cererea chinezească, expunerea este mai redusă comparativ cu SUA, dominată în mod predominant de sectoarele metalurgice, produse din lemn, hârtie și autovehicule, cu regiuni precum Suedia, Irlanda, Germania și Slovacia fiind afectate.
În contextul tensiunilor geopolitice dintre SUA și China, există o posibilă redirecționare a exporturilor chinezești anterior destinate SUA către piața UE. Aceasta poate genera presiuni competitive pentru producătorii europeni în sectoarele afectate, în special în Germania (sectorul auto), dar și în Franța, Polonia și Italia (sectoare agroalimentare, metalurgice și chimice).
Construirea unor noi lanțuri de aprovizionare poate dura un deceniu
Pentru a răspunde acestor provocări, experții Bruegel recomandă UE să intensifice parteneriatele comerciale cu alte țări, valorificând rețeaua extinsă deja existentă cu acorduri acoperind 74% din comerțul cu țări diferite de SUA și China. Prioritățile includ aprofundarea relațiilor cu Mercosur, India și alte economii emergente.
O politică comercială stabilă, previzibilă și bazată pe reguli reprezintă un avantaj competitiv pentru UE, mai ales în condițiile unei politici americane volatile și protecționiste.
”Pe măsură ce politica comercială a SUA devine tot mai volatilă, o politică comercială previzibilă și stabilă va aduce oportunități economice care ar putea compensa unele dintre pierderile rezultate din scăderea integrării economice cu SUA și China. Construirea unor noi lanțuri de aprovizionare poate dura un deceniu sau mai mult, ceea ce face ca un regim de politică stabil să reprezinte un avantaj comparativ puternic”, potrivit analizei.
Instrumente economice precum agențiile de credit pentru export și sprijinul lanțurilor de aprovizionare pot contribui la adaptarea industriei europene la noul context geopolitic.
(Citește și: ”Cheltuielile AI ale Asiei majorează prognoza OMC privind comerțul global pentru 2025”)
***
Urmărește-ne pe Google News
