Nu: nişte inşi care câştigă nişte alegeri finanţate ilegal nu au dreptul să vorbească despre reforma statului – stat în care totul e ilicit, începând cu modul în care se face politică.
Așa-zisa reformă a statului va putea fi făcută doar de un partid puternic, având în fruntea lui un vizionar sprijinit de o garnitură de știutori de carte determinați și influenți. Dar uitați-vă ce fizionimii au liderii taberelor care tocmai se pregătesc de înfruntare, atunci când rostesc sintagma ”reforma statului”.
Coabitarea dintre liberalii lui Tăriceanu și PSD a fost funcțională doar datorită unui catalizator care în curând nu va mai exista: ura față de un președinte care, iată, se apropie deja de jumătatea ultimului său mandat.
Problema actualei opoziţii este, de fapt, suma problemelor individuale ale fiecăruia dintre liderii acestor partide. Si PSD, şi PNL, şi PC au ratat momentul în care puteau deveni nu doar vizibili, ci şi utili.
Un contract pentru securizarea frontierelor, cu o valoare totală de aproape un miliard de euro atribuit unei firme franco-germane, şi aproape şapte ani de negocieri, renegocieri, ajustări de preţuri şi controverse. Cu toate acestea, Franţa şi Germania cer amânarea intrării României în Schengen. Frustrarea politică: contractul cu EADS a stat mereu – alături de alte exemple, în genul contractelor Bechtel, sau „Afacerea fregatelor” – pe palierul afacerilor strategice din punct de vedere al politicii externe.
Ascultaţi ce bine sună: „Noi respectăm toate obligaţiile dreptului internaţional. Aţi stat 30 de ani în România şi nu v-am întrebat de ce”.
Hai să nu ne pierdem în eufemisme. Marţi, 4 ianuarie 2011, puleţii cu pulan la brâu şi caschetă pe cap, aflaţi în misiune la punerea în aplicare a unei hotărâri a Justiţiei, au asistat, fără să aplice legea, la insultarea şi agresarea nu unei plăpânde femei, ci a executorului judecătoresc Paula Daniela Somaldoc.
Uitaţi-vă în legi şi în organizarea societăţii: statul nostru de drept, atâta cât, cel puţin din punct de vedere formal, este astăzi, nu-i altceva decât produsul condiţionărilor şi presiunilor extene din anii 1998-2006. Iar din punct de vedere politic, criza i-a dat României europene o şansă.
Clar, frumos, adevărat, drept. Dar în fața ”cifrelor” Parlamentului acestea adevăruri evidente sunt nuanțe, finețuri, parfum – este exact ca și cum i-ai vorbi lui ”Ciocu mic!” despre valorile ideologice ale dreptei, și lui ”Slănină” despre bazele politicii sociale de stânga.
Suedia, Danemarca, Olanda, Germania, Luxebourg, Franța, Marea Britanie, Irlanda, Norvegia și Belgia au semnat vineri la Bruxelles un acord de cooperare pentru crearea unei uriașe
Pentru că toți ignoră un adevăr elementar: nici cu 100 de apariții televizate, glumițe despre guvern, invective și moțiuni, nu reușesc să critice guvernul pe cât o face o singura declarație a lui Mugur Isărescu
De la cursul valutar, la costul muncii. De la deficitul de cont curent, la modul cum Justiția sanționează fradulele cu cecuri fără acoperire. De la problema arieratelor, la birocrația pe care o înfruntă micile firme. De la echilibrul macroeconomic, la responsabilitatea discursului politic. Spune că nu vrea să fie prim-ministru, dar prin desele sale ieșiri la rampă, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, ne arată ce masuri ar lua dacă s-a afla la palatul Victoria.
Redactor-șef sper din toata inima sa nu le stiu vreodata, ca prostu’, pe toate. de fapt, nu sunt sigur ca știu nici macar in ce
O conditie aproape obligatorie ca să fii vizitat de fisc este sa ai o cifra de afaceri de până în 50.000 de euro pe an: numai așa te poate privi de sus fiscul. Pentru că la firmele în care chiar se învârt banii, fiscul privește de jos.
Numai astfel de oameni puteau crede că azi poti legifera la întâmplare, iar a doua zi poţi să schimbi legea dintr-un condei, fără ca într-o zi să plăteşti. De fapt, au crezut bine: ei nici nu plătesc.
Șase ani de procese în avalanșă și o notă de plată care crește de la un an la altul. În confruntarea juridică dintre salariații bugetari și guvern, pacea pare departe. O parte din bani au fost plătiți, o alta a fost reeșalonată pe trei ani, o alta se anunță a veni din procesele aflate pe rol, sau din cele care ar putea fi declanșate pentru nepunerea în executare a sentințelor de până acum. Suma se apropie de un miliard de euro, din care peste 500 de milioane câștigați numai de salariații din Justiție.
Nu: nişte inşi care câştigă nişte alegeri finanţate ilegal nu au dreptul să vorbească despre reforma statului – stat în care totul e ilicit, începând cu modul în care se face politică.
Așa-zisa reformă a statului va putea fi făcută doar de un partid puternic, având în fruntea lui un vizionar sprijinit de o garnitură de știutori de carte determinați și influenți. Dar uitați-vă ce fizionimii au liderii taberelor care tocmai se pregătesc de înfruntare, atunci când rostesc sintagma ”reforma statului”.
Coabitarea dintre liberalii lui Tăriceanu și PSD a fost funcțională doar datorită unui catalizator care în curând nu va mai exista: ura față de un președinte care, iată, se apropie deja de jumătatea ultimului său mandat.
Problema actualei opoziţii este, de fapt, suma problemelor individuale ale fiecăruia dintre liderii acestor partide. Si PSD, şi PNL, şi PC au ratat momentul în care puteau deveni nu doar vizibili, ci şi utili.
Un contract pentru securizarea frontierelor, cu o valoare totală de aproape un miliard de euro atribuit unei firme franco-germane, şi aproape şapte ani de negocieri, renegocieri, ajustări de preţuri şi controverse. Cu toate acestea, Franţa şi Germania cer amânarea intrării României în Schengen. Frustrarea politică: contractul cu EADS a stat mereu – alături de alte exemple, în genul contractelor Bechtel, sau „Afacerea fregatelor” – pe palierul afacerilor strategice din punct de vedere al politicii externe.
Ascultaţi ce bine sună: „Noi respectăm toate obligaţiile dreptului internaţional. Aţi stat 30 de ani în România şi nu v-am întrebat de ce”.
Hai să nu ne pierdem în eufemisme. Marţi, 4 ianuarie 2011, puleţii cu pulan la brâu şi caschetă pe cap, aflaţi în misiune la punerea în aplicare a unei hotărâri a Justiţiei, au asistat, fără să aplice legea, la insultarea şi agresarea nu unei plăpânde femei, ci a executorului judecătoresc Paula Daniela Somaldoc.
Uitaţi-vă în legi şi în organizarea societăţii: statul nostru de drept, atâta cât, cel puţin din punct de vedere formal, este astăzi, nu-i altceva decât produsul condiţionărilor şi presiunilor extene din anii 1998-2006. Iar din punct de vedere politic, criza i-a dat României europene o şansă.
Clar, frumos, adevărat, drept. Dar în fața ”cifrelor” Parlamentului acestea adevăruri evidente sunt nuanțe, finețuri, parfum – este exact ca și cum i-ai vorbi lui ”Ciocu mic!” despre valorile ideologice ale dreptei, și lui ”Slănină” despre bazele politicii sociale de stânga.
Suedia, Danemarca, Olanda, Germania, Luxebourg, Franța, Marea Britanie, Irlanda, Norvegia și Belgia au semnat vineri la Bruxelles un acord de cooperare pentru crearea unei uriașe
Pentru că toți ignoră un adevăr elementar: nici cu 100 de apariții televizate, glumițe despre guvern, invective și moțiuni, nu reușesc să critice guvernul pe cât o face o singura declarație a lui Mugur Isărescu
De la cursul valutar, la costul muncii. De la deficitul de cont curent, la modul cum Justiția sanționează fradulele cu cecuri fără acoperire. De la problema arieratelor, la birocrația pe care o înfruntă micile firme. De la echilibrul macroeconomic, la responsabilitatea discursului politic. Spune că nu vrea să fie prim-ministru, dar prin desele sale ieșiri la rampă, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, ne arată ce masuri ar lua dacă s-a afla la palatul Victoria.
Redactor-șef sper din toata inima sa nu le stiu vreodata, ca prostu’, pe toate. de fapt, nu sunt sigur ca știu nici macar in ce
O conditie aproape obligatorie ca să fii vizitat de fisc este sa ai o cifra de afaceri de până în 50.000 de euro pe an: numai așa te poate privi de sus fiscul. Pentru că la firmele în care chiar se învârt banii, fiscul privește de jos.
Numai astfel de oameni puteau crede că azi poti legifera la întâmplare, iar a doua zi poţi să schimbi legea dintr-un condei, fără ca într-o zi să plăteşti. De fapt, au crezut bine: ei nici nu plătesc.
Șase ani de procese în avalanșă și o notă de plată care crește de la un an la altul. În confruntarea juridică dintre salariații bugetari și guvern, pacea pare departe. O parte din bani au fost plătiți, o alta a fost reeșalonată pe trei ani, o alta se anunță a veni din procesele aflate pe rol, sau din cele care ar putea fi declanșate pentru nepunerea în executare a sentințelor de până acum. Suma se apropie de un miliard de euro, din care peste 500 de milioane câștigați numai de salariații din Justiție.
