Atacul care nu garantează schimbarea de regim: Limitele unei intervenții militare americane în Iran

Utilizarea forței împotriva regimului de la Teheran – luată serios în calcul de președintele american Donald Trump – este o opțiune care implică o serie de riscuri pe care SUA nu par dispuse, deocamdată, să și le asume.
În plus, mobilizarea resurelor necesare unei intervenții militare ar fi o sarcină destul de greu de îndeplinit contratimp, în condițiile în care niciun portavion american nu se mai află în Orientul Mijlociu.

În săptămânile care au precedat capturarea fostului președinte al Venezuelei, Nicolas Maduro, Pentagonul a dispus retragerea unor resurse importante din Orientul Mijlociu, inclusiv avioane, nave și personal militar, scrie Washington Post.

Publicația americană prezintă, pe scurt, și situația portavioanelor SUA. Portavionul USS Gerald R. Ford a părăsit portul său de origine Norfolk în iunie pentru a naviga în Marea Mediterană în sprijinul Israelului. Acesta a fost redirecționat de secretarul apărării Pete Hegseth către Caraibe în noiembrie, pe măsură ce Pentagonul și-a intensificat atacurile împotriva presupuselor nave de trafic de droguri, și rămâne acolo, a declarat luni Comandamentul Sud al SUA.

Celelalte două portavioane dislocate în acest moment se află în Indo-Pacific: luni, USS George Washington era în portul Yokosuka din Japonia, iar USS Abraham Lincoln – în Marea Chinei de Sud și nu existau indicii că ar urma să fie trimis în Orientul Mijlociu.

Administrația Trump „pur și simplu nu dispune de resursele necesare în regiune pentru a lansa un atac cinetic complet, fără a risca represalii. A trebuit să retragem o mare parte din resursele noastre din Centcom pentru a sprijini operațiunile din Venezuela”, a declarat, pentru Washington Post, o persoană familiarizată cu strategia Administrației SUA.

Totuși, unele opțiuni există. În apropierea Iranului se află mai multe distrugătoare capabile să lanseze rachete cu rază lungă de acțiune și, probabil, submarine cu rachete balistice.

Șeful Statului Major General al Armatei SUA,, generalul Dan Caine, a demonstrat că este dispus să utilizeze platforme de atac neașteptate, cum ar fi desfășurarea bombardierelor stealth B-2 cu baza în SUA, care au zburat 36 de ore fără oprire pentru a ataca Iranul în timpul operațiunii Midnight Hammer din vară.

40.000 de militari americani în bazele militare din Orientul Mijlociu

Statele Unite au aproximativ 40.000 de militari staționați în bazele din Orientul Mijlociu, potrivit The Guardian.

În cazul unui eventual atac asupra Iranului, Washingtonul va trebui să solicite permisiunea de a utiliza bazele din țări precum Qatar, Bahrain, Irak, Emiratele Arabe Unite, Oman și Arabia Saudită (poate chiar și baza britanică Akrotiri din Cipru) – și să le protejeze pe acestea și țările gazdă împotriva represaliilor.

Chiar dacă astfel de active nu ar fi utilizate de Statele Unite, liderii iranieni au amenințat că vor ataca bazele și navele americane în cazul în care țara lor va fi lovită.

Deși capacitățile militare ale Iranului au fost grav afectate în războiul de 12 zile din vară cu Israelul, principalele baze de lansare rămân ascunse în munți și au fost reconstruite. Iranul dispune de 2.000 de rachete balistice grele, capabile, dacă sunt lansate în număr mare, să evite apărarea aeriană a SUA și a Israelului, atrage atenția Dan Sabbagh, expert în probleme de apărare și securitate la The Guardian.

Identificarea țintelor – o problemă complicată

O întrebare mai importantă este: ce ar bombarda SUA în Iran? Ar fi posibil să se identifice obiective militare și civile utilizate de regimul iranian, dar atât protestele, cât și represiunea din ce în ce mai sângeroasă a regimului au loc în toată țara. Țintele nu sunt întotdeauna precise, obiectivele pot fi identificate greșit, iar victimele civile din zonele urbane ar fi un risc evident.

De asemenea, nu ar fi dificil pentru regimul iranian să încerce să utilizeze orice atac al SUA ca punct de mobilizare pentru ceea ce a mai rămas din sprijinul său, având în vedere lunga istorie a amestecului SUA, care datează din 1953, de la lovitura de stat a CIA. Și, oricât de nepopular ar fi în rândul oamenilor obișnuiți care protestează, regimul aflat la putere nu pare a fi fragil sau slab, având în vedere că a supraviețuit deja atacului susținut al Israelului din iunie.

SUA ar putea lua în considerare un atac direct asupra ayatollahului Khamenei. Încercarea de a-l ucide pe liderul iranian ar fi mai ușoară din punct de vedere militar decât o operațiune de capturare și extragere în stil Maduro.

Cu toate acestea, uciderea liderului unei alte țări ar fi o escaladare uluitoare, ar ridica o serie de probleme juridice și nu ar duce neapărat la o schimbare de regim. În timpul războiului de 12 zile, Khamenei a evitat detectarea de către Israel. Ca măsură de precauție, ayatollahul selectase trei clerici de rang înalt pe o listă scurtă pentru a-l înlocui – în cazul în care ar fi fost ucis – și ar asigura o tranziție rapidă.

Alți experți susțin că, de fapt, cel mai probabil rezultat ar fi o preluare a puterii de către Gardienii Revoluției.

În orice caz, regimul iranian a rămas intact după ce Israelul a ucis, în iunie, aproximativ 30 de lideri militari. Și în condițiile în care aliații Washingtonului, Congresul și chiar Trump însuși nu ar dori o campanie de lungă durată, este puțin probabil ca, acum, câteva lovituri punctuale ale SUA să ducă la o schimbare de regim.

Pe de altă parte, aliații SUA din Golful Persic au încurajat Administrația Trump să continue negocierile cu regimul de la Teheran, din cauza îngrijorării că provocarea prăbușirii guvernului iranian ar putea declanșa un război civil sau crea un stat eșuat, puternic înarmat, similar cu Libia sau Siria.

Ce alternative există

Într-un context atât de incert, nu este surprinzător că s-au luat în considerare alternative. Cea mai notabilă este un atac cibernetic țintit, care ridică o întrebare cu privire la scopul acestuia. După capturarea lui Maduro, Trump a afirmat că SUA au întrerupt alimentarea cu energie electrică în Caracas pentru a facilita capturarea acestuia, dar acest lucru ar fi eficient în Iran numai în combinație cu o operațiune militară.

Ciaran Martin, fost șef al Centrului Național de Securitate Cibernetică din Marea Britanie, susține că „este greu de prevăzut ce ar putea funcționa” și că „perturbarea serviciilor civile sau chiar guvernamentale”, cum ar fi electricitatea, ar afecta probabil mai mult civilii.

(Citește și: „MAE le recomandă românilor să părăsească imediat Iranul”)

***