Prețul din factură al gazelor naturale pentru clienții casnici, adică prețul gazelor plătit efectiv de gospodării, s-a situat în perioada septembrie-decembrie 2025 sub nivelul prețului plafonat prin mecanismul de plafonare-compensare al Guvernului, arată o analiză realizată de Asociația Energia Inteligentă (AEI) și publicată vineri.
Analiza este foarte utilă în contextul în care expirarea mecanismului de plafonare-compensare – practic liberalizarea pieței – este programată pentru 1 aprilie 2026, iar ea vine după ce, în urmă cu câteva zile, ministrul Energiei Bogdan Ivan a vorbit despre faptul că Ministerul Energiei (PSD) ia în calcul ”o reducere graduală a acestei plafonări”.
”Analizând ultima factură de gaze naturale, se poate constata un fapt esențial: prețul gazelor naturale plătit efectiv de consumatorul final în perioada septembrie–decembrie 2025 este sub nivelul prețului plafonat, cu o diferență cuprinsă între 3% și 8%. Această realitate ridică o întrebare legitimă și incomodă: care este, în mod real, problema pe care încercam să o rezolvăm prin continuarea plafonării? (…) Piața gazelor s-a stabilizat, cotațiile angro au scăzut, iar concurența și contractul pe termen mediu au dus la prețuri efective mai mici decât plafonul de stabilitate administrativ. Cu alte cuvinte, plafonul nu mai este un scut, ci a devenit un reper artificial, irelevant din punct de vedere economic”, arată Dumitru Chisăliță, expert în energie și președintele Asociației Energia Inteligentă.
Acesta punctează că afirmația că „nu vom avea o creștere a prețurilor” este plauzibilă și susținută de realitatea curentă, iar problema apare „în momentul în care Ministerul Energiei introduce ideea că piața ar avea nevoie de o «tranziție» controlată, ca și cum ar fi fost o piață închisă și urmează să fie redeschisă”.
Mecanisme clasice în perioade cu distorsiuni de piață: Furnizorii duc în general prețurile spre plafonul administrativ, indiferent de condițiile de piață – O măsură gândită pentru protecție ajunge obstacol în calea scăderii prețurilor
Potrivit lui Chisăliță, plafonarea prețului gazelor, în condițiile în care prețul efectiv plătit este deja sub plafon, nu mai este o măsură de protecție, ci o măsură de „autoamăgire administrativă”.
„Ea nu apără consumatorul, ci maschează lipsa de curaj în a lăsa piața să funcționeze și în a recunoaște că situația de criză a trecut”, arată Dumitru Chisăliță. Potrivit acestuia, cea mai bună dovadă a trecerii crizei este această scădere a prețului plătit sub plafon.
În plus, „este o aberație ca prețul gazelor (cu livrare în T2 2026 – n.r.) pe bursa din România să fie mai mare cu 14% decât pe bursa europeană”, conform expertului (vezi tabel mai jos).
Păstrarea plafonării va avea efect invers: Incertitudinea va produce creșterea prețurilor
Acesta adaugă, însă, că orice incertitudine suplimentare cu privire la liberalizare poate duce la creșterea prețurilor, pentru că „piața gazelor nu funcționează pe bune intenții, ci pe predictibilitate și contracte care se încheie în general pentru următorul an”.
„Și aici discutăm de contracte de achiziție gaze, contracte pentru rezervarea de capacitate de transport, contracte pentru rezervarea de capacitate de înmagazinare, contracte de vânzare, încheiate pe un termen de un an care nu pot să fie ulterior «anulate» și produc efecte bănești. Când statul sugerează că va schimba regulile în plin joc, producătorii, importatorii, traderii și furnizorii fac singurul lucru rațional: retrag oferte, amână emiterea de oferte, în fapt se apără. Ofertele dispar din piață, lichiditatea scade, iar prețurile cresc –nu din lipsă de gaze, ci din lipsă de oferte, din lipsă de încredere”, mai arată Chisăliță.
Acesta mai subliniază că această practică de a crea incertitudine față de ce se va întâmpla la 1 aprilie 2026 nu protejează consumatorul, „ci îl taxează pe ocolite” în condițiile în care „furnizorii introduc prime de risc, contractele se blochează, iar diferențele ajung, inevitabil, fie în factură, fie în bugetul de stat”.
„Costul nu dispare, se mută. Dar cu siguranță îl plătesc oamenii”, conchide specialistul.
(Citește și: ”Germania a depășit șocul energetic al ruperii de Rusia”)
(Citește și: ”România, primii pași spre aderarea la Agenția Internațională pentru Energie (IEA) – Avem ”susținere totală” / Fatih Birol: ”Din 2026 vom avea cantități mari de gaze pe piață – vor scădea prețurile””)
(Citește și: ”Ucraina va primi la iarnă LNG american, descărcat la terminalul din Grecia – Gazul va tranzita România prin Coridorul Vertical”)
***
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Buna Ziua,
Aici sunt niste mari MINCIUNARII, care sa pacaleasca pe acest Consumator Final, „tzatza Frosa”, care ce stie ea ?!… decat ca i se invarte contorul !!!
1. Se discuta doar despre un pret al gazului, stricto-senso, la care se adauga o gramada de alte costuri, despre care nimeni nu vorbeste.
2. In plus, consumatorul final este prostit cu un pret / Kwh, care nu este de fapt cel pe metrul cub consumat si care este marcat de aparatul de masura / contorul din gospodarie…pt. ca 1m.c. de gaz = 9,7 – 11,5 Kwh, functie de Puterea Calorifica superioara (PCS) a gazului, deci rezulta din calcule ca 1 mc de gaz costa aproape 4 Lei !!!
3. Ref. la Puterea Calorifica, aici e o alta „buba” !…Ni se livreaza un GAZ F. PROST, amestecat cu Hidrogen sau cu aer (se fac experimente pe Noi, consumatorii!), fapt care duce la fenomenul ca acel gaz prost invarte doar contorul, pt care Noi platim, iar in casa, centrala sau aragazul aproape palpaie ! Aparatele merg deci non-stop, mai ales pe ger din asta si „nu te mai vezi cald”, dar platesti de nu-ti ajunge chenzina in lunile de iarna ! Asa ca, sa ne mai lase Dl. Chisalita s.a., cu teoriile lor, pe care le tot propaga in mediul 0n-line si in Mass Media; Noi platim ca prostii, ca de aceea am ajuns si la gaz si la energie electrica sa platim aproape cel mai mult din Europa ! Mai trancanea si „Pinocchio”de Burduja minciunarii din astea, atunci cand era ministru !!!