Fără suveranitate națională nu poate exista succes economic. Plecând de la această idee, asupra căreia există un consens larg în societatea poloneză, ne putem explica – cu și mai multă claritate – de ce la Varșovia s-a înțeles mai repede decât în alte capitale est-europene că epoca dividendelor păcii sub „tutela americană” s-a încheiat. Polonia are un trecut pe care nu vrea să îl mai repete și un prezent marcat de ceea ce analistul politic Jarosław Kuisz numește „suveranitate posttraumatică”.
Iar un viitor mai sigur devine sinonim cu înarmarea și finanțarea acesteia nu doar de la buget, ci și printr-un ecosistem de fonduri de investiții.
Cu un PIB de peste 800 de miliarde de euro în 2024 – în creștere de aproape 3% față de anul precedent – Polonia și-a permis să își ia partea de povară bugetară în NATO.
„Are și o industrie militară destul de dezvoltată, cu capacități de creștere semnificative și de a atrage investiții prin mari proiecte de producție comună cu parteneri din Vest”, explică, pentru cursdeguvernare.ro, politologul Oktawian Milewski. Și Polonia mai are ceva: fonduri prin care statul atrage investiții în apărare, atât din sfera publică, cât și din cea privată.
„Asemenea fonduri există sub diferite forme de mai mulți ani, începând cu executivul precedent. E o idee susținută de toate partidele, indiferent de cât de acidă este lupta pentru puterea politică”, adaugă Milewski.
Recent, Guvernul polonez a anunțat că intenționează să redirecționeze 30 de miliarde de zloți (7,2 miliarde de euro) din PNRR către cheltuieli de apărare și securitate. Pentru asta, are nevoie de aprobarea Bruxelles-ului, dar, în contextul războiului din Ucraina, sunt șanse ca negocierile să meargă bine și UE să dea undă verde acestei ințiative. Banii vor ajunge în Fondul pentru Securitate și Apărare și vor fi folosiți pentru consolidarea infrastructurii de securitate a Poloniei, inclusiv pentru protecția civililor, pentru modernizarea întreprinderilor de apărare și finanțarea cercetării și dezvoltării.
Cum finanțezi contracte de zeci de miliarde de euro pe an
Modelul polonez de finanțare a investițiilor în domeniul apărării este remarcat și de publicația Nato Review. Deși Polonia poate că nu este cel mai mare cheltuitor în termeni strict financiari, dintre toți aliații NATO, ea cheltuiește cel mai mare procent din PIB său pentru cheltuielile de apărare, notează sursa citată.
O astfel de creștere abruptă a fondurilor a permis Poloniei să se lanseze în cel mai ambițios program de modernizare militară de la căderea Cortinei de Fier. Pentru a face față cerințelor financiare ale acestor planuri, a fost introdus un mecanism extrabugetar special pentru a completa bugetul anual al Varșoviei. Din cei 4,7% din PIB dedicați apărării, doar 3% provin efectiv din fondul Ministerului Apărării Naționale. Restul de 1,7 % provine din Fondul extrabugetar de sprijin al forțelor armate.
Fondul este gestionat de Banca Națională de Dezvoltare, deținută de stat, principala sursă de finanțare provenind din emiterea de obligațiuni. Acest tip de mecanism de finanțare are unele dezavantaje, cum ar fi lipsa unei supravegheri parlamentare directe și eventualele dificultăți în vânzarea obligațiunilor. Cu toate acestea, până în prezent s-a dovedit a fi un instrument eficient pentru creșterea rapidă a bugetului a sumelor pentru achiziții, prin simplificarea, printre altele, a contractării de împrumuturi de la băncile străine de investiții.
Datorită acestor fonduri, numai în 2024, Ministerul polonez al Apărării Naționale a putut semna peste 130 de contracte, în valoare totală de 35,2 miliarde EUR. Dacă ne uităm la lista extinsă de sisteme achiziționate în ultimii trei ani, vedem un model bine conturat: o abordare inteligentă, pe trei direcții, pentru a crește rapid capacitățile de apărare, dar și pentru a asigura reziliență pentru anii următori.
Cele 3 direcții: De la „achiziții de urgență” la reziliența lanțului de aprovizionare
Prima direcție: „achizițiile de urgență”. Acestea au fost achiziții efectuate pentru a înlocui rapid sistemele care au fost furnizate Ucrainei, lăsând astfel un gol în arsenalul Poloniei. Pentru acestea, termenele de livrare rapide au fost de cea mai mare importanță, transferul de tehnologie sau prețul fiind considerate criterii secundare. De exemplu, donațiile mari de tancuri de fabricație sovietică (T-72, PT-91) au fost compensate cu tancuri K2 Black Panthers și tancuri M1A1 Abrams recondiționate. În mod similar, pentru a umple golurile lăsate de transferul avioanelor de luptă MiG-29 și al obuzierelor AHS Krab de 155 mm, au fost achiziționate avioane coreene FA-50 și obuziere K9 Thunder.
O a doua direcție a fost reprezentată de „facilitatori tehnologici” sau de achiziții mari care, ca parte integrantă, au inclus un transfer semnificativ de tehnologie. Scopul achiziționării de tehnologii de producție și întreținere pentru industria poloneză de apărare a fost de a permite crearea de noi capacități la nivel intern, permițând astfel efectuarea de reparații, modificări și chiar modernizări limitate în Polonia, în loc să fie necesară trimiterea unui sistem în țara sa de origine.
În cazul anumitor contracte, achiziția acestor tehnologii inovatoare a mers până la a se asigura că producția de componente critice a fost transferată la întreprinderi de pe teritoriul polonez. Aceste contracte, deși costisitoare, au fost concepute pentru a aduce beneficii pe termen lung, cum ar fi autonomia strategică a sectorului de stat al apărării, mare parte din acesta fiind consolidat în jurul Grupului polonez de armament.
A treia direcție în achiziții s-a axat în întregime pe industria națională de apărare – atât de stat, cât și privată. Guvernul polonez s-a angajat să cheltuiască 50 % din fondurile pentru modernizarea tehnică pentru a cumpăra exclusiv echipamente fabricate în Polonia. Această abordare promovează reziliența lanțului de aprovizionare, dar, mai important, furnizează fondurile atât de necesare pentru cercetare și dezvoltare – un domeniu care a fost anterior subfinanțat în mod semnificativ.
Umbrelă nucleară sau ceva mai mult?
Președintele Andrzej Duda a propus luna trecută ca focoase nucleare americane să fie amplasate pe teritoriul polonez. „Fiecare tip de infrastructură strategică, infrastructură americană și a NATO, pe care o avem pe teritoriul nostru consolidează intenția SUA și a Alianței Nord-Atlantice de a apăra acest teritoriu”, a spus șeful statului polonez, la BBC.
Rolul descurajării nucleare în dezbaterea mai largă privind capacitățile de apărare autonome ale Europei a devenit un subiect fierbinte în mai multe capitale, în special după recenta răcire a relațiilor transatlantice. Liderii europeni și-au exprimat mai mult sau mai puțin deschis preocupările și îndoielile cu privire la fiabilitatea Statelor Unite ca aliat NATO.
În aceste condiții, Duda a fost suficient de subtil pentru a lăuda în același timp sugestia recentă a președintelui Emmanuel Macron de a extinde umbrela atomică franceză asupra altor membri europeni ai NATO.
Cu toate acestea, mesajul președintelui polonez a fost direct: în prezent, avem nevoie mai mult ca oricând de prezența militară americană pe flancul estic al NATO – chiar și sub forma extremă și aparent provocatoare a focoaselor nucleare. A fost un mesaj adresat și publicului intern și guvernului: Este posibil să nu vă placă politicile lui Trump și, în special, animozitatea sa față de UE, dar a întoarce spatele Statelor Unite acum ar fi absurd și sinucigaș. Pentru Duda și colegii săi polonezi de dreapta, „autonomia” europeană rămâne un miraj, o ambiție interesantă, dar evazivă, cel puțin pentru moment.
Experții Atlantic Council au tras concluzia: „Nu este o alegere între armele nucleare ale lui Trump și umbrela lui Macron. Polonezii ar fi mai fericiți dacă le-ar avea pe amândouă”.
Pe termen lung, nu putem exclude o dezbatere națională pe subiectul înarmării nucleare a Poloniei. Există deja multe voci la nivel înalt care sunt favorabile unui scenariu de acest fel, remarcă Oktawian Milewski.
Taxa pentru „vecinătatea toxică” a Rusiei
PIB-ul Poloniei ar urma să crească, anul acesta, cu 3%, dar sunt ceva probleme cu deficitul bugetar. Acesta a fost de la 5,8% din PIB anul trecut și ar trebui să fie similar în 2025.
În pofida veniturilor ridicate, cheltuielile mai mari cu politicile sociale, sănătatea, apărarea și ajutoarele legate de energie și alimente au mărit decalajul dintre venituri și cheltuieli, se arată într-un raport OCDE. Planul fiscal pe termen mediu al guvernului prevede o consolidare fiscală pe patru ani, cu o ajustare modestă în 2025 și o consolidare anuală de aproximativ 1% din PIB în 2026-28.
Este, însă de așteptat, ca măsurile pentru reducerea deficitului bugetar să nu afecteze cheltuielile pentru apărare. Dacă privim consolidarea fiscală prin lupa „suveranității posttraumatice”, lucurile devin clare: sănătatea, de exemplu, nu poate prima în raport cu pericolul reprezentat de poftele imperiale ale Kremlinului.
„Sigur, educația ar avea nevoie de mult mai multe investiții în Polonia, la fel și sistemul de sănătate. Sau, desigur, obiectivele climatice, care continuă a fi ignorate sau amânate. Este, dacă vreți, taxa pentru vecinătatea toxică a Rusiei. Există un larg consens în privința cheltuielii pentru apărare. Dacă, să presupunem, se va ajunge la concluzia că Polonia trebuie să cheltuiască 6% din PIB pentru apărare, începând cu 2026-2027, nu m-aș mira dacă va exista același consens ca în prezent pentru 5%. Este falimentar pentru orice forță politică din Polonia să opteze în acest moment pentru diminuarea cheltuielilor în apărare. Este o problemă existențială resimțită peste tot din cauza traumelor trăite în ultimele două secole și jumătate”, explică politologul Oktawian Milewski.
Lecția ucraineană
Principala provocare de anul acesta rămâne dezvoltarea propriei industrii de apărare.
De la invadarea Ucrainei de către Rusia, în 2022, Polonia a crescut cheltuielile pentru apărare de la 2,4% din produsul intern brut la 4,7% în 2025. Acești bani ar fi trebuit să conducă la o creștere a industriei poloneze de apărare, care este dominată de Polska Grupa Zbrojeniowa (PGZ), un conglomerat de 50 de companii care produce o gamă largă de materiale.
Însă o mare parte din cheltuielile Poloniei au mers în schimb către contractori străini, atrage atenția Bloomberg, demonstrând dificultatea cu care se confruntă țara și vecinii săi europeni de a-și transforma cheltuielile în creștere pentru securitate în industrii naționale de apărare rezistente.
Guvernul de coaliție dorește acum să dinamizeze PGZ. Compania a fost prea concentrată pe producția exclusivă pentru armata poloneză, ceea ce înseamnă că nu a investit în tipul de produse și capacități de producție care i-ar permite să concureze la nivel internațional.
Varșovia are un exemplu de succes chiar în vecini. În timp ce a beneficiat enorm de pe urma importului de arme, Ucraina a crescut rapid producția internă de drone și rachete pentru a putea să rămână în luptă împotriva unui adversar mult mai puternic – Rusia. Este o lecție pe care Polonia, dar și restul Europei trebuie să o învețe, adaugă Bloomberg.
(Citește și: „Donald Tusk: Re-polonizăm economia, piața, capitalul. Era globalizării naive se apropie de sfârșit”)
***
Urmărește-ne pe Google News
