Divergențele naționale privind etichetarea și ambalarea produselor, restricțiile teritoriale de aprovizionare și fragmentarea sectorului de transport continuă să reprezinte obstacole semnificative pentru comerțul intra-UE, potrivit unei analize semnate de Diego A. Cerdeiro și Lorenzo Rotunno, economiști la Fondul Monetar Internațional (FMI), publicată de think tank-ul CEPR.
Cerințele diferite privind etichetarea și ambalarea în statele membre obligă producătorii să creeze ambalaje specifice fiecărei țări. Spre exemplu, simbolul „Green Dot” este obligatoriu în unele state, dar penalizat în altele.
Restricțiile teritoriale de aprovizionare înseamnă că retailerii care doresc să cumpere anumite bunuri sunt obligați să apeleze la filiala națională a producătorului. Această practică împiedică achiziționarea de produse ieftine din alte state membre prin canale alternative.
Comerțul cu bunuri este încetinit de un sector de transport fragmentat. Distanțele rutiere care traversează o frontieră națională sunt cu aproximativ 22% mai mari decât conexiunile interne, iar investițiile deficitare în infrastructura transfrontalieră poate explica aproximativ 20% din efectul frontierei.
Achizițiile guvernamentale sunt părtinitoare, în ciuda Directivei UE 2014/14 care urmărește nediscriminarea și tratamentul egal. Bunurile străine reprezintă aproximativ un sfert din achizițiile firmelor și gospodăriilor în Franța și Spania, comparativ cu doar 2% pentru achizițiile guvernamentale.
Firmele europene, mai puțin productive decât cele americane
Studiile FMI arată că firmele europene tind să fie mai mici și mai puțin productive decât omoloagele lor americane, parțial din cauza barierelor care fragmentează Piața Unică a UE.
În SUA, o firmă matură medie (peste 25 de ani) angajează de opt ori mai mulți lucrători decât o firmă tânără (sub 3 ani), în timp ce în UE acest factor este doar de doi.
Cercetările identifică mai mulți factori care contribuie la aceste diferențe de productivitate: lacune structurale interne, bariere în mobilitatea transfrontalieră a muncii și capitalului și piețe de produse fragmentate la nivel național.
Ce dificultăți invocă firmele europene
Datele calitative și sondajele confirmă dificultățile firmelor. Conform Sondajului de Investiții EIB 2025, 62% dintre firmele europene se confruntă cu cerințe și standarde diferite pentru produsul principal în diverse state membre.
Pentru IMM-urile care exportă deja către alte state membre UE, sondajele Comisiei Europene raportează dificultăți legate de fiscalitate și TVA (30% dintre firme), permise și autorizații (28%) și detașarea lucrătorilor (17%).
Estimările indică faptul că barierele intra-UE sunt între două, chiar de trei ori mai mari decât cele dintre statele americane, cu variații în funcție de sector și tipul de date utilizate.
Cercetătorii susțin că găsirea unor modalități de a facilita comerțul între statele membre ale UE ar putea contribui la reducerea decalajului de productivitate al Uniunii. De exemplu, FMI estimează că reducerea costurilor comerțului intra-UE la nivelul estimat între statele americane ar putea crește productivitatea UE cu 5,7%.
„În cadrul unui pachet amplu de reforme, care ar reduce și barierele în mobilitatea forței de muncă și ar elimina complet lacunele structurale interne, productivitatea UE ar putea crește cu aproximativ 20%. Un pachet de reforme intermediar, încă ambițios, dar mai ușor de implementat, care ar reduce la jumătate aceste lacune structurale, ar putea genera totuși câștiguri substanțiale de aproximativ 9% în ansamblu.
Niciuna dintre aceste reforme nu ar fi ușor de realizat. Ele ar necesita, mai presus de toate, voință politică. Inclusiv – și poate mai ales – din partea statelor membre, astfel încât acestea să susțină un program ambițios de reforme atât la nivel național, cât și la nivelul UE”, conchid ei.
(Citește și: ”Retailerii europeni cer Comisiei Europene reducerea de urgență a barierelor comerciale interne”)
***
Urmărește-ne pe Google News
