Arhitectura globală de securitate din ultimii 80 de ani se află sub o presiune acută. De la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina până la agresivitatea Chinei în zona Strâmtorii Taiwan, ordinea geopolitică stabilită după al Doilea Război Mondial se confruntă cu provocări simultane în Europa și în regiunea Indo-Pacific.
Statele Unite, Europa și Japonia se confruntă cu o renaștere autoritară și cooperare lor va defini viitorul ordini mondiale, potrivit Center for European Policy Analysis (CEPA).
Această nouă eră a a politicii de forță necesită noi strategii pentru domeniile centrale ale agendei de securitate. Lanțurile de aprovizionare, tehnologiile cu dublă utilizare și schimburile comericale folosite ca armă sunt principalele preocupări de securitate pentru aliați.
Într-o lume în care provocările de securitate evoluează rapid, măsurile tradiționale de putere, precum forța militară și apărarea teritorială, nu mai sunt suficiente. SUA, Europa și Japonia trebuie să-și adapteze strategiile de securitate pentru a ține seama de o lume în care tehnologia, energia, comerțul și concurența joacă un rol mai important în modelarea mediului geopolitic.
Viitorul securității transatlantice și indo-pacifice va depinde de capacitatea aliaților de a proteja și proiecta forța de-a lungul acestor vectori netradiționali.
Un nou cadru de securitate: conflictele izolate sunt de domeniul trecutului
Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022 a marcat un punct de inflexiune crucial. Crizele regionale — din Ucraina, Orientul Mijlociu și Indo-Pacific — s-au transformat în conflicte de implicare globală. Fiecare dintre ele a devenit un test al hotărârii aliaților și fiecare prezintă noi riscuri pe care autocrațiile vor încerca să le exploateze.
Nu ar trebui să existe nicio îndoială că rezultatul războiului Rusiei în Ucraina va modela calculele Beijingului față de Taiwan și ambițiile sale mai largi în Indo-Pacific. Răspândirea încrucișată a tacticilor autoritare – dependența militară a Rusiei de armele nord-coreene, tehnologia dronelor iraniene și resursele economice chineze – ilustrează un nou tip de conectivitate autoritară. Zilele conflictelor izolate sunt de domeniul trecutului.
Pentru Europa, războiul din Ucraina a forțat o reevaluare a premiselor de lungă durată privind securitatea, dependența economică și sustenabilitatea sprijinului acordat de SUA. Răspunsul Europei se conturează pe două axe principale.
- Prima este defensivă: consolidarea descurajării, reînarmarea și securizarea lanțurilor de aprovizionare.
- A doua este industrială: reînvierea capacității continentului de a susține apărarea fără a se baza exclusiv pe sistemele americane sau externe.
Japonia se confruntă cu dileme similare. Beijingul își combină puterea economică și militară pentru a-și extinde influența globală și a remodela ordinea internațională după propriile condiții, iar Tokyo recunoaște că Ucraina de astăzi poate fi Asia de Est de mâine. Parteneriatul său cu NATO și Europa, odată periferic, reflectă acum înțelegerea faptului că securitatea în Europa și Asia este inseparabilă.
Abordarea Japoniei față de ascensiunea Chinei urmează trei abordări cheie:
- Pragmatism economic: Recunoașterea rolului indispensabil al Chinei în comerț, protejând în același timp baza industrială a Japoniei de o dependență excesivă.
- Securitate economică: Înăsprirea controalelor asupra exporturilor și stimularea autonomiei interne prin noi cadre de investiții.
Pregătirea apărării: Modernizarea apărării în insulele sale sud-vestice, construirea de capacități de lovire de precizie pe distanțe lungi și consolidarea descurajării prin acțiuni comune cu aliații.
Vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare
Evoluțiile din ultimii trei ani au dat naștere unei serii de provocări dificile în lanțurile de aprovizionare. Acest lucru este evident în multe sectoare, dar poate cel mai notabil este cel al industriei aeronautice, a cărei natură duală, civilă și militară, o face esențială pentru puterea națională.
Companiile aeronautice, în special cele din Europa, au primit un semnal de alarmă în ultimii doi ani, confruntându-se atât cu o creștere alarmantă a concurenței chineze, cât și cu amenințări critice la adresa lanțului de aprovizionare.
Pe de o parte, dependența acestor companii de titanul rusesc (încurajată odată de aliați după Războiul Rece pentru a ancora Rusia post-sovietică de Occident) a expus vulnerabilități profunde ale lanțului de aprovizionare ca urmare a războiului Rusiei în Ucraina.
Între timp, companiile aeronautice chineze competitive sunt la doar câțiva ani distanță de a pătrunde și de a perturba piața comercială mai largă. Pentru o industrie care deja suferea de pe urma consecințelor Covid-19, situația este gravă. Disputele comerciale nu au făcut decât să agraveze situația, întrucât industria aeronautică a fost împinsă în centrul crizei chineze a pământurilor rare.
Prin urmare, reziliența este esențială, iar timpul trece. Securitatea tehnologică și industrială a Europei depinde acum de o strategie bazată pe trei piloni: stocarea, dublarea surselor de aprovizionare și inovarea. Cu toate acestea, fiecare dintre acești piloni implică costuri de oportunitate — banii cheltuiți pentru reziliență sunt bani deturnați de la decarbonizare și competitivitate pe termen lung.
Nu este vorba doar de protejarea industriei europene, ci și de promovarea inovării și parteneriatului transfrontalier. Investițiile europene în această triadă economică vor fi esențiale pentru securizarea industriilor-cheie, precum aeronautica și automobilele, în acest nou context de securitate.
AI – arena concurenței globale
Investițiile masive ale Chinei în industria AI – de la materii prime precum pământuri rare și minerale critice până la hardware (de exemplu, producția de cipuri) și software (de exemplu, modele AI open-source) – au ca scop construirea unei tehnologii chinezești care să poată satisface cererea internă și să fie un concurent global pentru firmele AI din SUA și din statele aliate.
Pentru SUA, Europa și Japonia, provocarea nu este capacitatea, ci coordonarea. Aliații dispun de cunoștințele științifice și de baza industrială necesare pentru a conduce, însă divergențele în materie de riscuri și filosofii de reglementare împiedică unitatea.
Statele Unite favorizează inovarea rapidă și dinamismul capitalului de risc; Europa pune accentul pe reglementarea bazată pe valori și pe garanții etice; Japonia caută echilibrul între inovare și responsabilitate. Această fragmentare permite Beijingului să exploateze lacunele din încercările aliaților de a încetini inovarea Chinei în domeniul AI prin controale la export și screeningul investițiilor și să-și extindă baza industrială internă de înaltă tehnologie.
Aliații riscă, de asemenea, să piardă cursa adoptării, adică capacitatea de a implementa sisteme fiabile, la scară largă. După cum a spus un expert: „Guvernele nu au nevoie de Lamborghini, ci de Toyota”. Succesul va depinde mai puțin de dezvoltarea de modele de frontieră sau de a fi primul care ajunge la inteligența artificială generală, cât de aplicații adaptabile, open-source, care întăresc reziliența și difuzează inovațiile bazate pe AI în logistică, apărarea cibernetică și serviciile publice.
Descurajarea prin forță pe întreg spectrul
Securitatea durabilă în această nouă eră a concurenței va fi determinată de angajamentul aliaților de a consolida împreună descurajarea – nu doar prin forța militară, ci și prin coordonarea susținută între industriile de vârf care sunt motorul concurenței actuale între marile puteri. Împreună, SUA, Europa și Japonia aduc o capacitate de inovare de neegalat și resurse cruciale pentru a face față provocării.
Beijingul, împreună cu Moscova, urmărește să remodeleze ordinea mondială liberă. Dar modelul autoritar este construit pe frică, coerciție și dependență.
Societățile libere au datoria de a expune această realitate și de a colabora pentru a controla ambiția crescândă a Chinei de a crea o lume care să servească intereselor înguste ale regimului, mai degrabă decât securității și prosperității generale.
(Citește și: „Interviu / Oana Lungescu, purtător de cuvânt în mandatele a 2 șefi NATO: „Războiul din Ucraina este mult mai extins. O cedare a Occidentului în zona euroatlantică va încuraja avansarea puterilor autoritare în Indo-Pacific”. Axa Rusia-China-Coreea de Nord, un pericol major pe ambele fronturi”)
***
Urmărește-ne pe Google News
