„În ultimii 20 de ani a emigrat 10% din populația României. Mai avem patru milioane de angajați, dar asta nu e masa critică de activism social. Oamenii nu ies în stradă decât când nu mai au altă soluție. Or cei care nu aveau soluții au plecat demult la muncă în străinătate”
Bulai spune că și erodarea liderilor de sindicat și scăderea încrederii în ei, ca și în politicieni, țin oamenii departe de mișcarea sindicală. „Același lucru se întâmplă și cu partidele. Nu vedeți că nu mai fac mitinguri? Ca să nu se facă de râs că nu strâng suficienți oameni. De asta au și apărut firmele de casting care aduc oameni la miting contra cost. Dar nu e suficient”.
Bulai subliniază că acum, după 20 de ani în care multe sindicate au trăit confortabil și din zestrea moștenită de la UGSR, și din diversele afaceri sau înțelegeri făcute cu clasa politică, le rămâne soluția reformării, prin schimbarea liderilor.
”Există un potențial de disperare în țară, mai ales în provoncie, nu la București, unde se produce 25% din venitul național. Dar oamenii au nevoie de modele. Atâta timp cât sindicatele și partidele nu sunt capabile să organizeze forme democratice de opoziție, pot să apară structuri sau mișcări spontane care nu mai respectă principiile democratice în proteste”
Urmărește-ne pe Google News
