Războiul din Orientul Mijlociu a perturbat puternic piețele globale de petrol și gaze naturale, eliminând cantități de aproximativ 8 milioane barili pe zi din piață și 20% din livrările de gaze naturale lichefiate (GNL). Țițeiul Brent, de referință pentru Europa, s-a scumpit cu peste 50% de la atacarea Iranului de SUA și Israel în 28 februarie, ajungând luni dimineață la 116 dolari/baril. În același timp capitalizarea bursei de pe Wall Street a pierdut aproape 4 trilioane dolari.
Pe termen scurt a avut de câștigat Rusia, conflictul militar din Orientul Mijlociu oferind un „colac de salvare economică” nesperat Moscovei prin creșterea veniturilor din vânzarea petrolului, distragerea atenției aliaților occidentali de la războiul din Ucraina și întărirea poziției sale diplomatice în rândul statelor din așa-numitul Sud Global. Pentru a mai stăvili explozia prețurilor, administrația Trump a fost nevoită chiar să relaxeze temporar sancțiunile permițând Rusei și Iranului să vândă petrol.
Însă pe termen lung, marii câștigători vor fi giganții energetici din Africa, care au un mare potențial de dezvoltare. Declanșarea crizei în Golf a oferit producătorilor africani de energie un avantaj strategic, datorită faptului că geografic nu se află în apropierea zonei de conflict.
Giganții energetici africani, printre care se numără Nigeria, Libia, Angola, Gabon, Mozambic, Namibia și Tanzania, sunt reevaluați și văzuți ca alternative cu risc scăzut față de furnizorii din Orientul Mijlociu. Clienții din Europa și Asia preferă să cumpere din țările africane datorită primelor de asigurare mai scăzute și a timpilor de livrare mai previzibili în comparație cu livrările care traversează rute cu risc ridicat precum Strâmtoarea Ormuz și Marea Roșie.
Sectorul GNL african aflat în plină dezvoltare are, de departe, cele mai bune perspective. Capacitatea totală de export a statelor africane este așteptată să crească de la aproximativ 80 milioane tone pe an (mt/a) în 2025 la peste 175 mt/a până în 2040, poziționând Africa ca un furnizor global major de GNL.
Exporturile de GNL din Africa Subsahariană sunt estimate să crească cu 175% până în 2034, de la 31 miliarde de metri cubi în 2024 la 74 mld. mc. Această creștere va fi determinată de dezvoltarea unor proiecte majore în Mozambic, Angola, Guineea Ecuatorială, Nigeria și Camerun.
Anul trecut, multinaționala cu sediul în Franța, TotalEnergies a reluat lucrările la treminalul de GNL din Mozambic, investiție de 20 miliarde de dolari, după o suspnedare de 5 ani, din cauza problemelor de securitate, Instalația are o capacitate de peste 13 mt/a, iar darea în exploatare este programată pentru 2029.
Compania italiană Eni S.p.A. avansează cu dezvoltarea în mai multe etape a zăcământului de gaze naturale „supergigant” Coral din bazinul Rovuma, din largul coastelor Mozambicului, unde implementează tehnologia de gaze naturale lichefiate plutitoare (FLNG) pentru producția de GNL destinat exportului. Cu o capacitate proiectată de 3,4 mt/a, Coral South FLNG a început producția în 2022, în timp ce proiectul Coral North va avea o capacitate de 3,5 mt/a și va intra în exploatare în 2028.
În paralel, cea mai mare companie petroliră americană, ExxonMobil, conduce consorțiul pentru dezvoltarea proiectului onshore Rovuma LNG, investiție de 30 de miliarde de dolari, în nordul Mozambicului, cu o participație de 25%, alături de partenerii Eni (25%), China National Petroleum Corporation (CNPC) (20%), Korea Gas Corp (10%) și Abu Dhabi National Oil Co (ADNOC) (20%). Rovuma LNG constă în fabrici de lichefiere onshore alimentate de câmpuri de gaze offshore cu o capacitate totală de producție de 18 mt/an. Producția este așteptată să înceapă în jurul anilor 2030-2031.
Criza energetică globală actuală contribuie, de asemenea, la accelerarea realizării unora dintre proiectele energetice mult amânate ale Africii, inclusiv conducta trans-sahariană de gaze – TSGP investiție de 20 de miliarde de dolari, concepută pentru a transporta gaz nigerian prin Niger și Algeria către Europa.
Luna trecută, Algeria și Niger au anunțat că vor relua construcția TSGP în martie, după un impas diplomatic de aproape un an. Proiectul a trecut de la un concept vechi de zeci de ani la o fază activă de construcție, determinată în mare parte de nevoia urgentă a Europei de a-și diversifica sursele de aprovizionare, după ce s-a renunțat la gazele rusești, în urma invaziei Ucrainei.
Gigantul energetic de stat algerian, Sonatrach, conduce construcția conductei și asigură supravegherea lucrărilor, aproximativ 60% (2.400 km) din lungimea totală de 4.128 km al conductei fiind finalizată sau în stadii avansate.
Conducta va avea o capacitate 30 de miliarde de metri cubi (bcm) pe an de gaze naturale extrase în Nigeria pentru Europa și va fi funcțională din 2027, oferind o alternativă la gazele rusești. Dincolo de energie, TSGP face parte dintr-un coridor mai amplu „Africa de Vest către Africa de Nord”, care vizează integrarea economiilor regionale și valorificarea imenselor rezerve de gaze ale Nigeriei, evaluate la peste 200 de trilioane de metri cubi.
Uniunea Europeană (UE) și-a redus drastic dependența de gazele naturale rusești, importurile scăzând de la aproximativ 155 miliarde de metri cubi în 2021 la aproximativ 30 miliarde de metri cubi pe an în 2025. Gazele rusești reprezintă acum aproximativ 13% din importurile totale ale UE.
Cititi si: Coface: Creșterea prețurilor mărfurilor din Europa din cauza conflictului din Orientul Mijlociu: +50% la petrol, +85% la gaze
***
Urmărește-ne pe Google News
