Statele UE pregătesc înființarea unor „centre de returnare” a migranților în Rwanda și Uzbekistan. Această inițiativă reprezintă un nou test pentru eforturile Europei de a externaliza controlul migrației, după ani de obstacole juridice și controverse politice.
Un grup de țări din UE ia în considerare trimiterea solicitanților de azil respinși în Rwanda și Uzbekistan, au confirmat pentru Politico trei diplomați europeni, în contextul în care Uniunea ia măsuri pentru a muta peste granițe, pentru prima dată, o parte din sistemul său de returnare a migranților .
Planurile vin în urma aprobării unei legi ce conferă capitalelor UE competența de a înființa astfel de centre în țări din afara UE pentru procesarea migranților cărora li s-a refuzat dreptul de ședere în blocul comunitar (centre de returnare), cu condiția ca acele țări să respecte drepturile omului și dreptul internațional.
Peste jumătate din statele UE au solicitat grăbirea înființării acestor centre
Peste jumătate dintre cele 27 de state membre ale UE au solicitat luna aceasta luarea de măsuri rapide pentru înființarea centrelor, într-o scrisoare.
Danemarca, Austria, Grecia, Germania și Țările de Jos au condus eforturile de a procesa în afara teritoriului UE solicitanții de azil respinși.
„Obiectivul nostru este să încheiem primele acorduri pentru crearea acestor structuri în 2026, astfel încât acestea să fie operaționale începând cu 2027”, a declarat prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotakis înainte de aprobarea legii.
Țările care vor găzdui centrele nu au fost încă stabilite, iar procesul politic și diplomatic trebuie încă să se desfășoare, au afirmat alți doi diplomați europeni.
Țările terțe ce ar putea găzdui astfel de hub-uri
Planurile Marii Britanii privind Rwanda au fost abandonate anul trecut, după ani de bătălii juridice și politice, în timp ce centrele pentru migranți ale Italiei din Albania au fost contestate în repetate rânduri în instanță.
Susținătorii proiectului afirmă că noile norme ale UE ar putea avea succes acolo unde eforturile anterioare au eșuat, oferind un cadru juridic clar pentru centrele din afara teritoriului UE.
Deși guvernele au în vedere Rwanda și Uzbekistan, iar acest lucru a fost confirmat la nivelul UE, rămâne totuși la latitudinea fiecărui guvern să încheie propriile acorduri.
Comisia, care nu a participat la discuțiile privind alegerea țărilor, precum și alte capitale ale UE trebuie informate înainte ca aceste centre să înceapă să funcționeze.
UE a canalizat sute de milioane de euro către Rwanda prin programul său „Global Gateway”, anunțând o investiție de 900 de milioane de euro în 2023.
Blocul a alocat, de asemenea, 119 milioane de euro sub formă de subvenții către Uzbekistan.
O altă țară despre care se discută în spatele ușilor închise este Uzbekistan, a declarat un înalt oficial european dintr-una dintre țările din grupul principal, căruia i s-a acordat anonimatul, la fel ca și celorlalți, pentru a putea discuta planurile confidențiale.
Țările situate geografic aproape de blocul comunitar, precum Egiptul și Libia, au fost excluse din cauza preocupărilor legate de riscul traficului de persoane, a precizat oficialul.
Ministrul cipriot al Migrației, Nicholas Ioannides, a declarat înainte de aprobarea legii privind centrele de returnare că „ideea generală” este de a înființa centrele „poate în Africa sau Asia”, dar „nu în apropierea frontierelor europene”.
(Citește și: Statele UE aprobă Pachetul privind migrația: accelerarea returnărilor, centre externe și cote de preluare mai mici, instrumente de limitare a migrației ilegale)
****
Urmărește-ne pe Google News
