Când directorii de companii se tem că vine o catastrofă economică — un colaps al PIB-ului, o nouă pandemie, o criză ca cea din 2008 — renunță să investească. Nu pentru că situația actuală este proastă, ci pentru că își imaginează cel mai negru scenariu posibil.
Aceasta este concluzia unui studiu publicat în aprilie 2026 de economistul Manuel Menkhoff de la Universitatea din Copenhaga și Institutul ifo din München. Cercetarea este prima de acest tip care măsoară direct, pe un eșantion mare de firme reale, legătura dintre teama de dezastre rare și deciziile concrete de investiții.
Timp de patru ani, între 2022 și 2025, aproximativ 6.000 de firme germane — respondenții fiind de regulă directorul executiv sau proprietarul — au fost întrebate anual cât de probabil este ca în următorii cinci ani să se producă unul dintre aceste scenarii: o scădere a PIB cu cel puțin 5%, o criză financiară de amploarea celei din 2008-2009, o pandemie similară cu COVID-19 sau o escaladare gravă a conflictelor geopolitice.
Răspunsurile au fost legate ulterior de deciziile efective de investiții ale acelorași firme.
Efectele concrete asupra investițiilor
Potrivit rezultatelor, firmele atribuie probabilități deloc neglijabile acestor scenarii: în octombrie 2022, firma mediană estima că o scădere mare a PIB se va produce cu o probabilitate de 50% în următorii cinci ani. Iar această teamă se traduce direct în mai puține investiții: o creștere semnificativă a probabilității estimate că PIB-ul ar putea cădea cu 5% sau mai mult prezice o probabilitate cu 6,3 puncte procentuale mai mare de a reduce investițiile în anul următor — ceea ce înseamnă aproximativ cu 20% mai mult decât nivelul obișnuit al firmelor care își reduc investițiile.
Cercetătorii punctează că această frică de dezastre nu este același lucru cu pesimismul economic obișnuit. Cel puțin jumătate din efectul asupra investițiilor operează dincolo de canalele standard legate de perspectivele medii și de incertitudinea obișnuită din jurul acestora. Cu alte cuvinte, două firme care au exact aceleași așteptări despre cum va merge economia în medie pot lua decizii de investiții complet diferite — dacă una dintre ele se teme mai mult de un scenariu extrem.
Un factor agravant este că firmele nu știu nici cât de rău ar fi lovite ele însele dacă dezastrul s-ar produce. Pentru firma mediană, diferența dintre scenariul optimist și cel pesimist al propriilor vânzări în caz de criză este de 20 de puncte procentuale. Această necunoaștere a propriei vulnerabilități îi face pe manageri și mai prudenți: în lipsă de informații clare, se pregătesc pentru cel mai rău.
Studiul a verificat că legătura este cauzală, nu doar statistică, printr-un experiment: firmelor cărora li s-au furnizat informații despre cum estimează alți directori riscul de criză și-au crescut propria estimare a probabilității unei crize și au fost ulterior cu aproximativ 8 puncte procentuale mai predispuse să planifice o reducere a investițiilor.
Ce ar trebui să facă guvernele
Instrumentele clasice — reduceri de dobândă, stimulente fiscale generale — funcționează, dar nu sunt suficiente când problema este frica de scenarii extreme. Firmele nu ezită să investească pentru că nu au bani ieftini la dispoziție, ci pentru că se tem că, dacă vine criza, vor pierde totul, susțin autorii.
Modelul cantitativ al cercetătorului arată că o politică fiscală de tipul „compensare extinsă a pierderilor fiscale” — prin care firmele pot compensa pierderile din perioade de criză cu profiturile anterioare, pentru a obține reduceri sau rambursări de taxe — reduce cu 20% contracția investițiilor provocată de teama de dezastre.
La fel de important este rolul comunicării publice. Comunicarea decidenților politici și a băncilor centrale care ancorează credințele firmelor privind probabilitatea și severitatea dezastrelor reprezintă un instrument eficient și ieftin.
(Citește și: ”Ministrul Nazare: Bugetul de investiții al României va trebui calibrat pe măsură ce ajustarea fiscală va continua”)
***
Urmărește-ne pe Google News
