Până acum o lună, orice analist care ar fi spus că prețurile internaționale ale petrolului ar putea ajunge la 200 de dolari pe baril ar fi fost considerat neserios. În prezent însă, tot mai mulți încep să recunoască, că pe bună dreptate, o astfel de cotație e cât se poate de reală.
Exporturile de petrol și combustibil din Orientul Mijlociu au fost în medie, în luna februarie, de 25,13 milioane barili pe zi, conform Reuters care a citat datele firmei de cercetare a pieței Kpler. La mijlocul lunii martie livrările din regiune scăzuseră cu aproape două treimi, la 9,71 milioane de barili pe zi. Firma Vortexa prezintă niște cifre și mai îngrijorătoare, calculând media zilnică din februarie la 26,1 milioane de barili de țiței și combustibili, iar media de la mijlocul lunii martie la doar 7,5 milioane de barili zilnic.
S-a pierdut o cincime din producția de țiței globală
Cu toate acestea, starea producției este și mai proastă decât livrările zilnice. Toate țările din Orientul Mijlociu își reduc producția de petrol – iar repornirea sondelor de extracție va necesita timp pentru a fi repornite. Motivul pentru care se reduce producția îl reprezintă lipsa capacităților de depozitare – iar parte din aceste cantități „exportate” sunt de fapt stocate în petrolierele de pe mare. În concluzie, o cincime din producția globală de petrol este grav afectată și, chiar dacă conflictul ar înceta mâine, va dura o perioadă semnificativă de timp până când situația va reveni la normal.
Irakul a redus producția de petrol cu aproximativ 2,9 mil. bbl/zi, au transmis strategii ING într-o notă publicată miercuri. Arabia Saudită și-a redus extracția de petrol cu 2 milioane, până la 2,5 mil. bbl/zi. EAU și-au redus producția cu 1,5 mil. bbl/zi, iar Kuwet cu 1,3 mil. bbl/zi. Însumat înseamnă o producție în regiune cu peste 7 milioane barili pe zi mai mică.
„Suntem aproape de 150 dolari/baril”
Trebuie amintit că Agenția Internațională pentru Energie a prognozat pentru acest an un surplus pe partea de ofertă de circa 3,7 milioane barili zilnic. Nu numai că această supraofertă a dispărut – dacă chiar a existat– dar s-a pierdut și o bună parte din aprovizionare din cauza crizei din Orientul Mijlociu. Într-adevăr, acum AIE estimează că producția globală e limitată la 10 milioane de barili zilnic.
Toate acestea înseamnă că nu există petrol suficient pentru a satisface cererea. Iar atunci când oferta este limitată, prețurile urcă rapid și au nevoie de timp pentru a reveni la nivelul dinaintea crizei dacă situația se normalizează, chiar ținând cont de restrângerea cererii pe care o provoacă scumpirea puternică a petrolului.
„Suntem foarte aproape de pragul de 150 de dolari, dar cred că nu este deloc ridicol să te gândești la 200 dolari. Este foarte normal, având în vedere că practic avem o criză zilnică în acest moment, echivalentă cu întreruperi ale aprovizionării”, a declarat Greg Newman, CEO-ul Onyx Capital Group, pentru CNBC săptămâna aceasta, menționând că prețul de referință al petrolului din Orientul Mijlociu atinsese deja 150 de dolari pe baril în contextul crizei ofertei.
Va dura mai mult pentru reluarea producției de petrol
„Nu aș fi surprins dacă petrolul ar ajunge la 200 de dolari sau chiar 250, deoarece prețurile mărfurilor cresc exponențial atunci când există o lipsă pe partea de ofertă”, a declarat Chris Watling, strategul șef de piață al Longview Economics, pentru agenția de știri.
Nu toți analiștii sunt însă atât de pesimiști. De fapt mulți prevăd o inversare a trendului prețului la petrol la începutul lunii aprilie, tipul Brent scăzând sub 200 dolari, iar WTI sub 90 de dolari. Acesta, în ipoteza unei încheieri rapide a războiului din Iran, ceea ce nu se întrevede deocamdată.
Și cu cât exporturile din Golful Persic rămân mai mult timp restricționate, cu atât țările din Orientul Mijlociu vor fi nevoite să oprească producția și cu atât mai mult va dura până se va reporni.
Într-o analiză Reuters, Ron Bousso spune că în scenariul în care barilul ajunge la 200 de dolari, chiar dacă războiul se încheie, prețurile vor scădea, dar atât de repede ca să atingă nivelurile dinainte de criză din cauza lipsei fizice a petrolului din piață. Prin urmare, Bousso consideră că „traderii ar trebui să să se gândească de două ori înainte de a paria că revenirea la normalitate promisă de președintele Trump va veni în curând”. Revenirea completă a producției de petrol ar putea dura luni de zile.
Posibil, dar puțin probabil
Probabil că principalul motiv pentru care țițeiul Brent nu a atins încă 200 de dolari este cantitatea de petrol depozitată în petrolierele rusești din flota din umbră aflate pe mare și cărora Washingtomul le-a ridicat temporar sancțiunile pentru a mai crește oferta pe piață. Potrivit agenției de urmărire a traficului maritim, la 16 martie erau aproximativ 200 milioane de barili de țiței rusesc aflat în tranzit la nivel global.
Însă această cantitate oferă o relaxare temporară a pieței, motiv pentru care China a interzis exporturile de combustibili și a impus companiei naționale Sinopec să reducă ratele de rafinare cu 10%, chiar dacă are cele mai mari rezerve strategici din lume. Anunțul că Irak și Kurdistan au ajuns la un acord pentru reluarea exporturilor de petrol prin conducta Kirkuk-Ceyhan nu va face o diferență importantă deoarece are o capacitate doar de 250.000 barili pe zi.
Însă deși posibilitatea ca scenariul cu petrolul Brent la 200 dolari/baril este reală, probabilitatea este totuși de redusă. Aceasta deoarece un asemenea preț al petrolului ar echivala cu recesiune globală, ceea ce se caută a se evita cu orice preț.
Cititi si: Volatilitatea prețului la petrol atrage sume record de la investitorii de retail, alimentând tranzacții „de tip meme”
***
Urmărește-ne pe Google News
