VIDEO/ Dragoș Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene: „România este exemplul campion în Europa Centrală și de Est în privința multiplicării fondurilor de equity”

România se afirmă ca lider în Europa Centrală și de Est în multiplicarea fondurilor de equity, potrivit afirmațiilor lui Dragoș Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene. El a precizat că la nivel locale există acum 18 fonduri active, cu investiții totale de 400 de milioane de euro, care au generat un multiplicator de 5,8. „Practic, pentru fiecare euro investit, sectorul privat a creat aproape șase euro, ceea ce a însemnat investiții totale de aproximativ 2,3 miliarde de euro”, potrivit ministrului.

Declarațiile au fost făcute la la Conferința CDG ”Inovația în economia românească – adecvarea companiilor la trendurile tehnologiei globale” organizată de CursDeGuvernare marți, 10 martie, la Senatul României.

Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

El a subliniat că aceste resurse, alături de fondurile europene disponibile, pot fi folosite strategic pentru a plasa România mai sus pe lanțul valoric european, în poziții care aduc valoare adăugată ridicată și competitivitate pe termen lung. În acest context, Pîslaru a amintit inițiativa Industrial Accelerator Act, lansată recent de Comisia Europeană. Aceasta promovează produsele fabricate în Uniunea Europeană și facilitează investițiile în sectoare strategice, oferind un cadru pentru accelerarea proiectelor industriale prin simplificarea proceselor de autorizare și stimulente financiare.

Cheia implementării în România a noii inițiative europene o reprezintă zonele de accelerare industrială – areale strategice desemnate pentru investiții în sectoare prioritare, cu proceduri accelerate și facilități semnificative, a explicat Pîrlaru.

„Acum avem un nou concept reîmpachetat de zone de accelerare industrială care spune așa: am un areal, îl consider un areal strategic pentru anumite tipuri de investiții. Avizele sunt pe tot teritoriul, nu mai sunt companie cu companie. Trebuie date printr-un singur punct de contact, care la noi este Oficiul pentru Licențe Industriale, tocmai l-am făcut pentru că ne-a bătut la cap OECD-ul pentru aderare și culmea e că-l finanțăm împreună cu domnul ministru Darău pentru a crea acel punct de contact unic electronic pentru licențe”, a explicat oficialul.

El a precizat că orice companie ar putea obține avizele în maxim nouă luni, iar prin declararea unui areal strategic se oferă permise unitare în 6-9 luni, posibilitatea de încorporare europeană (EU Inc.) și un incentive de 20% similar cu cel din Inflation Reduction Act pentru domeniile strategice.

Ministrul a menționat și existența unor „campioni naționali” 100% românești integrați în lanțuri valorice europene (ex. un lider în industria bateriilor) și a ridicat întrebarea dacă politica industrială viitoare ar trebui să treacă de la neutralitate la susținerea selectivă a acestor campioni, similar altor state UE.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• Asistăm astăzi în societatea românească la o perdea de fum, o pâclă în care se nasc scandaluri din orice fel de prostie sau trăznaie și nu se discută, de fapt, de problemele reale, de modelul de dezvoltare al țării. Faptul că noi suntem în continuare o economie care încă se bazează pe Doamne ajută și pe merge și așa, asta este ceva ce nu are cum să funcționeze. Pe de o parte, vedem această invidie sau comparație cu cei care sunt în afară țării, dar ei de ce performează, sau nostalgie pentru un trecut care a fost de altfel groaznic din perspectiva alocărilor de resurse și a presiunii pe oameni și a lipsei de libertăți.

• Problema pe care noi o avem în acest moment este că nu există, pare, suficientă energie pe care s-o depunem pentru a ne pune noi casa în ordine, a ne defini prioritățile, modelul de dezvoltare și ce vrem să obținem. Și când zic la noi, nu mă refer doar la guvern. Atenție, cred că este o problemă generală a societății, nu cred că este o problemă doar a politicienilor. Evident, leadership-ul poate fi dat de stat, dar inclusiv în zona de sector privat, Doamne ajută și merge și așa, este în continuare, și o spun cu toată responsabilitatea, ceva care funcționează. Avem companii care încă nu decid să ia act de ceea ce se întâmplă la nivel internațional și încă consideră că un pic de inerție, atât timp cât merg încă lucrurile, se poate cumva să perpetuăm în acest mod.

• O să intervin în trei zone. Prima zonă este de model de dezvoltare, a doua zonă este cea de care mă ocup în mod direct și anume de bani, a treia zonă este legată de politici publice. Prima zona de model: Cumva mi se pare absolut incredibil cum reinventăm roata.

• Ca economiști ne uităm de peste trei decenii la care sunt etapele de dezvoltare ale țărilor la nivel global. Fie că au fost puse pe modele investiționale de tip turning, fie că mai recent s-a discutat despre modelul nou de capitalism și ce face ca țările să se dezvolte cu diverși autori, dar una peste alta lucruri este așa, ai modelul clasic care se bazează pe resurse ieftine, da, forță de muncă ieftină, l-am depășit. Cumva modelul acesta clasic bazat pe forță de muncă ieftină cuplat cu zona de creștere de salarii care te duc la resurse mai mari în populație, care te duc la consum și după aceea ai celebra creștere bazată pe consum. Asta este modelul care de fapt a consacrat România o bună bucată de vreme, inclusiv după aderarea la Uniunea Europeană.
• După aceea te lovești de capcana țărilor cu venit mediu, te lovește de plafon pentru că nu mai ai aceste resurse ieftine pe care să le pui la bătaie și evident toată lumea arată și în teorie și în practică că ai nevoie de un model investițional, deci trebuie să investești. Asta este a doua secvență în teoria lui Porter (modelul lui Michael Porter privind etapele de dezvoltare competitivă a națiunilor, n.r.), dacă vreți.

• După ce te-ai baza pe resurse ieftine, a doua cale este să investești și România este cumva acum într-un model de investiții masive, un model de investiții masive care a făcut ca anul trecut, de exemplu, în ciuda faptului că avem deficit bugetar, că avem ajustare, că avem toate lucrurile acestea, în ciuda faptului că și consumul a scăzut ca urmare a măsurilor de ajustare, investițiile se fie la un nivel record. Și atenție, da, investiții publice în mare parte. Și aici este într-adevăr un problema, pentru că nu poți să duci doar din investiții publice o perspectivă de dezvoltare investițională a țării.
• Anul acesta suntem tot cu o politică de investiții publice majore și, da, avem nevoie să vedem cum cuplăm sectorul privat aici, și o să mă refer la asta. Al treilea nivel, stadiul, care presupune și ajută la dezvoltare, este să investești în două chestiuni, și sunt doar un număr redus de țări care au ieșit din capcana țărilor cu venituri medii. Vorbim de Finlanda, Irlanda, Israel, Coreea de Sud, deci ai cazurile, nu ai ce să reinventezi.

• Știi că pentru ca să ieși din zona doar de investiții, trebuie să ajungi într-o zonă în care investești în două lucruri, în inovare și în resurse umane, în educație. Or, în acest moment, dacă pe investiții, repet, politica guvernamentală, în sfârșit este într-o zonă coerentă de prioritizare și cumva de a merge înainte pentru a putea să compensăm ajustarea, dacă nu ne reașezăm pe zona aceasta de inovare și de capital uman, educație, suntem mâncați, nu reușim să ieșim din această paradigmă. Adică vom ieși din problema de deficii bugetari, dar nu vom intra într-un model de competitivitate real.

• Inovarea, așa cum era ea gândită, de exemplu, în România anilor 2000, inovarea nu mai este o chestie pe care o poți face la tine în țară. Și asta este o chestiune pe care eu cumva încă sunt în această situație în care nu sunt convins că lucrul ăsta se înțelege în România suficient. Sunt colegi de la ANC, m-aș bucura să avem confirmarea că, de fapt, lucrurile nu stau așa, dar ideea că tu inovezi la tine în țară nu mai este o soluție. Și cumva aici ne suprapune și pe narativul ăla de patriotism, care zice noi ne uităm într-un model autarhic, dar în lumea de astăzi nu mai e cum să inovezi pentru competitivitate, deci o inovare care îți aducă bani, că asta înseamnă motivația este până la urmă să-ți creeze bani, resurse, profit.

• Este clar că ne mutăm la un model de inovare care se bazează pe mecanisme de colaborare multistate, mai ales în Uniunea Europeană, pe rețele de cercetători la nivel global, deci cu totul alte tipuri de abordări. România aici a testat apele puțini. Vă dau doar niște exemple: ELI, Extreme Laser Infrastructure, Alfred, cu reactorul nuclear, bazat pe plumb. Aceste două proiecte care au fost cele care au însuflețit ideea că reușește și România în sfârșit să articuleze proiecte multistat, din nefericire nu au fost niște proiecte care acum să fie într-un mare succes.

• Pe alocuri, platforma de la Măgurele mai are niște colaborări care sunt bine de menționat, cu Osaka și așa mai departe, dar în mare, de unde eram membru în consorțiu la ELI, acum suntem doar asociați, la Alfred tocmai ce am pierdut furnizorul principal italian, deci este un mic dezastru, dacă-mi permiteți chestiunea asta, dar sunt convins că cei care dețin politica publică pot să dea mai multe explicații, deci nu sunt eu în măsură să dau verdict aici. Cumva, deci, practic, acolo unde avem nevoie mai mult de logică, de multistat, de logică de colaborare în rețele, acolo am cam dat-o în bară. Am mai avut încă o inițiativă genială de a atrage cercetorii români din afară să vină, să facă, să dreagă. Iarăși, rezultate mixte. Problema este că dacă nu ai o consistență, o perseverență în a ține modelul acela și a da o sustenabilitate și o coerență, nu poate să îți vină talentul de peste tot.

• Speranța mea este că avem și exemple care îți arată că se poate. Avem proiectul acesta pe care îl finanțăm de pe PNRR IPCEI, pe semiconductori, care ne deschide apetitul pentru alte proiecte, poate în hidrogen, poate încă un proiect de semiconductori. Dar una peste alta, e clar că fondul de competitivitate 2028-2034 va merge pe modele multistat, pe idee de inovare care nu e doar înăuntru țării. Și asta e foarte important. Și când zic asta, mă gândesc și la sectorul privat, care inovează numai în România. Și aici avem o zonă de engineering, sau o zonă care contribuie la o structură matricială a marilor companii. Și asta este foarte important.

• Pe partea de capital uman, iarăși, ideea este așa. Avem două valențe. Una patriotică, să ne educăm până Românii noștri, ceea ce este un lucru minunat și trebuie să o facem. Și n-o facem pentru că nu alocăm suficienți bani și nici resurse pentru asta. Cealaltă chestiune pe care cumva multe state o fac deja este să atragă talentul de oriunde ar fi în Europa. Și aici nu mă refer la zona de livratori, pe care îi apreciez foarte mult și toți cei care vin și fac lucruri în industria de construcții etc. Mă refer la atragerea de talent pe zona de inovare, cercetare, zona aceasta de înaltă tehnologie.
• Nu cred că avem o politică în acest moment pe acest subiect. Uniunea Europeană are o politică pe acest subiect. Deci mi-ar plăcea să avem și noi o politică atunci când stabilim, de exemplu, cotele de străini care vin să vedem ce facem pentru a putea atrage doctoranzi, doctori, oameni care să lucreze în științe. Cum atragem talentul de peste tot. Inclusiv talentul antreprenorial. Apropo de Startup Nation, eu aș vedea viitoarele programe drept o deschidere către orice antreprenor din lumea asta care vrea să vină și să-și monteze o idee în România nu neapărat numai pentru cetățeni români. Și asta ar fi într-adevăr o schimbare de model.

• Foarte scurt pe partea de bani. Eu nu consider că nu sunt bani. Și aici intrăm într-o dezbatere foarte interesantă. Dacă am avea ce finanța în România, am avea bani pentru asta. Din perspectiva ministrului care se ocupa cu fondurile europene, să ne înțelegem, a existat opțiunea de a finanța sectorul privat mult mai mult decât avem noi acum finanțarea în PNRR sau în coeziune. Am ales să finanțăm maxim 20% și acolo unde finanțăm, și sunt aliniat cu domnul ministru Darău, ideea e că avem o finanțare de tipul iau un euro și dau un euro. Am început acum să creem niște debușee pe instrumente financiare.

• Și culmea e că România este exemplul campion în toată zona de Europa Centrală și de Est pe multiplicarea pe fonduri de equity. Deci de unde n-aveam mai nimic, acum avem 18 fonduri, am investit 400 de milioane de euro care au generat, atenție, un neverosimint 5,8 multiplicator. Deci aproape la un euro investit am generat 6 euro din sector privat. Am generat 2,3 miliarde de euro din investițiile din equity.

• Ideea e că ai tot ce-ți trebuie. Deci practic trebuie să schimbi modelul de finanțare dintr-un model în care dai bani unul la unul cu granturile acelea clasice unde stai doi ani de zile să-ți evalueze, să implementezi și așa mai departe, într-un model în care pur și simplu te duci în piață, fie pe zona de equity, fie pe zona de PPP, fie pe zona de piață de capital prin listare, pe care într-adevăr în PNRR, nu știu dacă se știe, aveam o măsură de încurajarea companiilor să listeze,  avem câteva companii față de un nevoi uriașă, …Și nu în ultimul rând, pe zona clasică de instrumente de blended finance, adică garanții cu subvenții de dobândă și cu componente de grant care la instrumente financiare poate merge până la 40%.

• Și aici nu vă ascund, și am mai spus chiar la CursdeGuvernare.ro, la o conferință anterioară, gândirea pe care o am este că în următorul cadru financiar fiecare euro european să atragă după sine un euro privat. Deci ne uităm la 60-70 de miliarde de euro pe care putem mobiliza în economie. Și aici, încă o dată, nu vă spun vise de analist economic. Vă spun ceea ce este fezabil după ce am petrecut o săptămână la Luxemburg, la Forumul BEI, și la Bruxelles în discuții cu nivelul de vârf al Comisiei Europene, România poate să pună bani pentru sectorul privat și trebuie să o facă. Problema pe care o avem ulterior este pentru ce o punem.

• Și aici ajung la ultimul subiect, promit că o să fiu succint, de politici. Și aici cumva este iarăși un lucru foarte clar, că toată lumea zice, doamne, n-avem plan de țară, n-avem politică industrială, băi, dacă nu ai, te uiți ce facem la nivel european. Și ideea acum numai e ca România să se dezvolte repede ca o insulă, ci cum contribuim noi la ce se întâmplă, la lanțurile valorice europene, unde ne situăm pe ele, cum putem să avansăm ca să putem să avem o valoare adăugată cât mai mare.

• Deci practic este ideea, din banii ăștia pe care o să-i avem la dispoziție, mai ales fonduri europene, cum pot să folosesc bine terenul pentru a mă plasa cât mai sus pe lanțul valoric. Și aici sunt niște chestiuni care sunt super faine. Adică, de exemplu, acum se vine pe ideea asta cea mai recent lansată cu Industrial Accelerator Act. E ultima inițiativă lansată de Comisiune Europeană și care ce spune, că vom pune accent pe Made in EU, pe lucrurile fabricate în UE, asta este o veste excepțională.
• Asta înseamnă că încurajează automat orice antreprenor investitor care poate să livreze alternative la piața chinezească sau lucruri pe care le putem face aici, în România. Asta înseamnă că România devine din nou un teren extrem de fertil pentru investiții productivi. Și ideea e că acum se introduc aceste zone de accelerare industrială care sunt o reinterpretare a teritorialității de competitivitate. Noi le-am mai numit, italienii le numeau districte industriale, noi le-am mai numit clustere și le-am implementat. Au fost parcurile industriale în anumite vreme. Acum avem un nou concept reîmpachetat de zone de accelerare industrială care spune așa. Am un areal, îl consider un areal strategic pentru anumite tipuri de investiții. 
• Avizele sunt pe tot teritoriu, nu mai sunt companie cu companie. Trebuie date printr-un singur punct de contact, care la noi este Oficiliul pentru Licențe Industriale, tocmai l-am făcut pentru că ne-a bătut la cap OECD-ul pentru aderare și culmea e că-l finanțăm împreună cu domnul ministru Darău pentru a crea acel punct de contact unic electronic pentru licențe. Culmea e că se și face, culmea e că orice companie ar putea să meargă să obține avize în maxim nouă luni.
• Se discută în societate despre lucrul ăsta? Nu. Și asta este ceva la care domnul ministru lucrează zi de zi, eu, evident, finanțez și asta ar schimba complet peisajul. E o chestie la care toată lumea se aruncă și se avântă, ce chestie mișto facem noi în România? Nu. Habar n-are opinia publică de chestia asta. Nici sectorul privat nu știe.

• Ideea este că vei avea posibilitatea să declari un areal, să dăm un exemplu concret, Galați-Brăila. Tu poți să spui, aceea este o zonă de accelerare industrială de oțel verde. Ai la dispoziție Dobrogea cu parcuri eoliene, ai gazul din Neptun Deep, dacă vrei, mai puțin verde. Dar ai posibilitatea de a declara un areal ca Galați-Brăila drept o zonă de investiții în care ai permise care se obțin unitar în, repet, 6-9 luni de zile. Folosești al 28-lea regim ca să poți să ai compania EU Inc. deci o incorporezi la nivel european, și practic oricine vine acolo are inclusiv o chestiune de tip inflation reduction act în care îi dau 20% dacă este într-un domeniu strategic cum este acesta. Practic ai aviză la pachet, arealul declarat, nu-l mai bate nimeni la cap și ai și bani 20% ca incentive. Ce încerc să spun e că avem la buricele degetelor niște lucruri absolut minunate. Evident, în colaborare cu teritoriul, adică nu se pune problema. Dar la fel poți să-ți imaginezi Valea Jiului, poți să-ți imaginezi zona Prahova-Argeș, adică sunt niște zone care deja sunt în industriile astea. Și practic acum printr-o debirocratizare masivă, punerea pe masa a finanțărilor pe care v-am zis, le avem la îndemână, România poate țâșni cu niște investiții absolut monumentale în perioada notare.

• Suntem într-o aliniere de planete fantastică, în care anul ăsta ne salvează PNRR, anul viitor avem încă bani pe coeziune de putem investi până la 8-9 miliarde de euro și din 2028 ai acces la toate lucrurile astea de care vă povestesc. Și atunci, practic, în loc să stăm să discutăm despre mărunțișuri, ce ar trebui să facem este să ne uităm la modelul de dezvoltare, să ne uităm la faptul că avem capital dar nu mai poți doar cu zona de investiții publice ci trebuie să realiezi sectorul privat și apelul către sectorul privat este acela de a ne uita cum împreună putem crește ambiția și evident în sectorul privat și nu ultimul rând aceste politici publice care determină ralierea la modelul european.

• Și doar un singur comentariu pe ce ar urma să fie păstrat ca finanțare într-o modalitate mai clasică cu proiecte. Deci unu ar fi startup-urile. De ce? Pentru că cred că este nevoie până la urmă și de cantitate, aici e o dezbatere pe care putem să o avem. Peste tot în lume, mergi pe ideea că finanțezi pe principiul pâlniei, finanțezi angro ca să ajungi la o serie de companii care pot să devină unicorni. Ideea de a avea o finanțare constantă și permanentă pentru startup-uri este o idee cheie, că o numim Startup Nation, cum vreți să-i spuneți, dar faptul că România are totdeauna o finanțare ușor de accesat, disponibilă, care nu e foarte mare, 20-40 de mii de euro pe care să pot să o pui pe masă permanent, asta este foarte important.

• Și al doilea element care trebuie finanțat cu grijă, care nu poate să fie finanțat totdeauna prin investiții de equity sau instrumente financiare, este zona de frontieră tehnologică, deci de inovare la nivelul frontierei tehnologice, unde la TRL-urile (Technology Readiness Level) mai mici trebuie cumva să investești. Și asta este o chestiune importantă, cu accent pe multistat, cu accent pe colaborare internațională.

• Și ultimul lucru pe care îl vreau să spun este că avem nevoie ca de aer de un nou tip de inovare pe care noi nu-l avem, Europa discută despre asta târziu, e modelul acela de DARPA. Părerea mea este că dacă România vrea să conteze, trebuie să aloce resurse pentru moonshooting. Adică ce înseamnă asta că discutați de leapfrogging, folosind o grămadă de barbarisme aici. Dacă România vrea să fie relevantă, trebuie să se uită la tehnologii care acum nu sunt încă pe piață.
• Noi abia dacă ne uităm la astea care sunt emergente. Dar ideea este dacă putem într-adevăr să creăm un mediu prin care punem niște incentive-uri, o componentă de grant pentru a atrage cercetare în aceste domenii de mâine, nu de astăzi, ar fi foarte bine. Și aici când discutăm de zona de AI, doar ca să fiu foarte clar, am văzut la Davos cum s-au așezat lucrurile și care sunt discursurile. Ca să discuți de inovare în AI, trebuie să te duci pe toate compartimentele.
• Ai nevoie să te duci pe zona de energie și să fii sigur că ai tot ce-ți trebuie. Ai nevoie să te duci pe zona de comunicații și să vezi dacă ai tot ce îți trebuie, ai nevoie să te duci pe zona de capital uman că să vezi dacă ai oamenii pregătiți și în ultimul rând, evident, să vezi dacă poți să creezi acel datacenter-uri și LLM-uri și așa mai departe. Pentru noi, în România, toată lumea să se concentrează pe LLM-uri, cum facem și noi să avem ceva de genul ăsta. Nu, problema e că România poate să intre pe lanțul acesta valoric cu celelalte componente susținând, de fapt, dezvoltarea industriei de AI și modul în care companiile o folosesc.

• Avem o oportunitate enormă, inovația este, într-adevăr, singura cale prin care România poate trece de cap, ca în a țărilor cu venituri medii și, din păcate, fumul actual ne face să vorbim prea puțin despre aceste teme cruciale pentru noi

.

Q&A

Moderator: Eu vă zic realitatea din teren, de la antreprenori. Antreprenorii români sunt la nivelul de subzistență. Se gândesc la cum plătesc salariile, nu la Horizon

Răspuns: Eu nu spun că din cauza birocrației excesive, lipsei de direcție de politică publică, în general, hărmălaiei generale, nu există probleme reale, și, bun, creșterii de costuri, taxare, inflație și așa mai departe, nu există o presiune enormă pe mediul de afacere. Eu ce vreau să spun este că România are, în paralel cu aceste realități pe care nu le contest, niște oaze minunate.

Și vă dau două exemple fundamentale care îmi dau o perspectivă optimistă. Până acum am vorbit de finanțarea pe piață, de instrumente financiare. Cealaltă finanțare crucială la care mă uiți și de care România are nevoie este ceea ce se numește Community Based Finance, adică să finanțezi comunității. Și după multe, multe, multe discuții, în sfârșit suntem pe cale să finanțăm ceea ce se numește ROStartup, o comunitate de acceleratoare și diverse tipuri de companii din acest ecosistem național legat de mediul de afaceri și dăm banii comunității.

Deci nu mai dau firmelor individuale. Fiecare dintre aceste acceleratoare, mă uiți la domnul Răzvan Rughiniș, care-i pionier în acest domeniu, are deja clienți. Deci nu ai nevoie să reinventezi roata. Eu ce vreau este să facă mai bine și să aibă resurse să facă mai bine ce face deja. A avea încredere în ideea de comunități antreprenoriale mi se pare un pas semnificativ înainte în relație de încredere între stat și privat. Deci asta este un exemplu și vi-l dau și pe celălalt dacă îmi permiteți.

Cred că în această zonă de companii private avem niște companii care sunt absolut incredibile. Eu vă dau un exemplu, avem un campion, nu știu dacă-i în moment publicitar sau nu, avem un campion în industria bateriilor care este în acele rețele, românesc 100%, care este în acele rețele de lanțuri de valoare la nivel european. Și exemplul tipul ăsta tot există. Problema este ce facem pentru aceste companii? Care sunt oportunitățile pe care le punem pe masă? Și asta este o preocupare pe care o am în perioada următoare, dacă politica noastră industrială trebuie să fie o politică neutrală sau picking the winners? Și asta este o întrebare foarte bună și aici vom avea și o dezbatere doctrinară, referitoare la piață. Eu trebuie să recunosc că după ani de zile în care am mers pe ideea de leveling the playing field și în care să lăsăm lucrurile cum merg, văzând cum care-i politica de ajutor de stat și modul în care toate companiile europene sunt ajutate de fapt de statele lor să crească, îmi pun problema, și asta este o temă pe care nu eu o gestionez, dacă n-ar trebui să ne uităm un pic care sunt campionii acestor zone?

Cred că pentru a ancora pe șapte ani o politică coerentă avem o șansă enormă dată de acest nou plan, planul de parteneriat național și regional. Acesta este denumirea fondului unic sau planului unic pe care îl vom avea cu finanțare europeană, cel la care ficeam referire, 60-70 de miliarde de euro și din perspectiva pe care o am, ideea de a ne concentra și coagula în jurul acestui plan care să cumva să așeze atât resursele europene cât și cele naționale, cât și cele private în jurul unui singur obiectiv, aceasta este mi se pare o oportunitate senzațională. Odată ce ai perspectiva să faci acest plan, ai resursele, că există asistență tehnică remarcabilă pe care o pot pune la dispoziție, ar fi păcat să ratăm această șansă și ne stă la îndemână perioada imediat următoare. 

Despre digitalizare

Zona de digitalizare nu înseamnă că te duci cu discheta sau CD-ul la etajul 2, dar hai să ne uităm așa. În primul rând, faptul că avem totuși un proces paperless, deci fără hârtie efectiv și dosare cu șină, este un progres. Eu am prins momentele în care ștampilam și semnam pagină cu pagină timp de 6-7 ore la cât un dosar care era în 4 bibliorafturi. Este un prim pas înainte și din fericire suntem unul din ministerele care avem măcar procesele exclusiv digitale.

A doua chestiune este că am început acum să folosim RPA-ii și ne ducem și spre zona de agentic AI în scurt timp, tocmai pentru ca să scoatem toate procesele astea în care avem Word-uri, PDF-uri și lucruri de genul acesta. Deci, cumva ne pregătim pentru această nouă generație. Iar legat de MySMIS, în acest moment, o investiție, în afară de ce am menționat, deci de a pune agenti și a mișca procesele, o investiție în care să fac un reshuffle la MySMIS acum nu se justifică pentru că schimbarea de paradigmă este atât de mare din 2028-2034 încât asumpția ar fi să avem un proiect complet nou pentru că se discută foarte mult de simplificare.

E foarte important să înțelegem că tot ce putem automatiza, suntem un proces de automatizare și se va vedea în viața beneficiarilor și autorităților, pe de altă parte, ideea de a investi masiv în reașezarea MySMIS-ului și nu are sens în condițiile în care vrem să vedem regulile acestui fond unic, regulament unic și să putem discuta de un nou sistem informatic pe care îl pregătim, care să fie nativ cu RPA și AI, nu peticit cu RPA și AI. Asta e ideea. Știu că nu rezolvă pe termen scurt totul. Vom vedea niște rezultate chiar pe baza a ce finanțăm împreună. Ministerul Economiei are un proiect foarte important pe zona asta de RPA pentru 18 instituții publice și deci veți vedea o parte din rezultate, dar nu atât de spectaculoase cum probabil că am vrea, să meargă MySMIS-ul altfel. 

Întrebare: Domnule ministru, am și eu cu o mică întrebare. În numele unor colegi senatori pasionați de moțiuni, acest nou soft va avea acces și doamna Kovesi la el sau doar la MySMIS? Sunt niște domni foarte interesați de acest subiect. 

Răspuns: Da, ăsta este unul din subiectele unei moțiuni care a fost ieri în Parlament. Mulțumesc pentru ocazia de a menționa că din perspectiva noastră a MIPE unul din lucrurile clare este să poți să ai trasabilitate astfel încât să poți să destructurezi rețelele care sunt din nefericire interesate și de fondurile europene.

Doar câteva exemple pe care sectorul privat le-a mai auzit, garanții false folosite în licitații, documente false folosite în probarea competențelor pe care companiile le-ar avea și ca să poată să câștige astfel de achiziții și, în fine, suveici legate de TVA și de tot felul de lucruri, toate acestea sunt realități și nu sunt punctuale, sunt sistemice. Și de aceea ideea de a putea avea o colaborare cu instituțiile europene e foarte importantă, pentru că dacă la un moment dat, pe auditul de sistem primim o notă care nu este de trecere, se blochează toate fondurile. Și asta este ceva de neacceptat de ce vreau eu de integritate, transparență și protejarea fondurilor europene.