Cotațiile internaționale ale petrolului au continuat să crească marți și miercuri, prețul barilului de țiței sortiment Brent, relevant pentru piața europeană, atingând și rămânând sub nivelul de 84 de dolari, conform datelor de pe platformele de tranzacționare.
Acesta este cel mai ridicat nivel de preț al barilului de țiței din ultimele 19 luni (vezi grafic mai jos), evoluție ce a venit pe blocării efective a Strâmtorii Ormuz și în contextul unor perturbări de producție în țările din Golf, în special în Arabia Saudită, Irak și Qatar, ca urmare a atacurilor iraniene.
Care e probabilitatea să avem petrol de 3 cifre sau litrul de carburant de 10 lei
Perturbările de transport de energie din Golful Persic au produs deja puseuri majore de creștere a prețurilor produselor energetice, inclusiv a MW-ului de gaz. Asta în condițiile în care, dacă conflictul persistă pentru mult timp, este posibilă o penurie la nivel global, din moment ce producția din țările arabe nu poate fi scoasă pe piața globală – în special țările asiatice cumpără energie din Golf.
În plus:
- Arabia Saudită a oprit producția la cea mai mare rafinărie Aramco (Ras Tanura), în urma atacurilor iraniene.
- Totodată, Irakul a început să oprească producția de petrol la uriașul câmp Rumaila, operat de BP Plc. Reducerea activității are loc deoarece spațiile de stocare se epuizează, iar petrolierele întâmpină în continuare dificultăți în a ieși din Golful Persic. Irakul ar putea reduce producția cu 3 milioane de barili pe zi dacă aceste condiții persistă.
- În Kazahstan, producția de țiței la cel mai mare câmp petrolier – Tengiz – a scăzut cu aproximativ 30% la începutul lunii martie față de nivelurile medii din februarie, potrivit Reuters. Asta în condițiile în care exporturile sunt blocate la terminalul CPC din portul rusesc Novorossiysk, de la Marea Neagră, atacat duminică noapte de Ucraina. Câmpul Tengiz înseamnă aproximativ 40% din producția de petrol a Kazahstanului.
Dincolo de posibilele efecte directe asupra rafinăriilor din România – care sunt reduse dar valabile având în vedere inclusiv problemele ce vizează exportul de petrol din Kazahstan prin conducta CPC – există efectele economice indirecte produse de scumpirea materiilor prime energetice la nivel internațional.
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a declarat luni că „nu există, la acest moment, niciun motiv ca prețul la pompă să ajungă 10 lei din cauza speculei – statul este în alertă și avem rezerve suficiente pentru cel puțin 90 de zile”. În același timp, Consiliul Concurenței a anunțat că se așteaptă ca prețurile la pompă să reflecte eventualele creșteri ale cotațiilor internaționale, însă, pe baza experienței anterioare, „aceste ajustări sunt de regulă moderate și temporare”.
Semnele care anunță barilul de 100 de dolari. Ce spune un specialist american
Conform lui Clayton Seigle (foto), senior fellow pe Securitate Energetică și Schimbări Climatice la Center for Strategic and International Studies (CSIS), un think-tank american, piețele de energie sunt într-un moment critic atât pentru securitatea aprovizionării cu energie, cât și din perspectiva prețurilor.
”Ce m-a șocat cel mai tare, luni, a fost disparitatea între riscurile evidente cu care se confruntă lumea în privința securității energetice și așteptările administrației Trump și a traderilor – aceștia din urmă par foarte calmi cu privire la riscul unei perturbări masive a aprovizionării, în condițiile în care unele din cele mai mari facilități de export de energie din lume au intrat în bătaia focului. (…) Ori administrația și traderii știu ceva ce noi analiștii nu știm – adică situația este defapt mai benignă – ori am putea intra somnambuli, foarte rapid și curând, în zona unui preț de 3 cifre la țiței. (…) Dar avem 2 mari vectori ai acestor perturbări pe partea ofertei: primul este zona de transport, petrolierele care transportă toate hidrocarburile din Golf către piețele externe și al doilea este oprirea sau chiar distrugerea infrastructurii și activelor din Golf care sunt vitale încărcării navelor”, a explicat Seigle într-o discuție organizată de Center for Strategic and International Studies (CSIS).
Până acum, Iranul a lovit mai multe petroliere de dimensiuni mici care tranzitau Strâmtoarea, în primele zile ale conflictului.
”Efectul mai mare pentru transportul maritim a fost mai degrabă pe aspectul tehnic: asiguratorii vor să primească o primă de risc potrivită pentru riscul de război. Vor să anuleze contractele, să declare forță majoră și să primească o primă de risc mai mare pentru a asigura continuarea operațiunilor în zona Strâmtorii Ormuz. Asta a făcut ca multe nave din Golf să coboare ancora și să aștepte instrucțiuni suplimentare”, a mai explicat specialistul.
Potrivit lui Seigle, un alt obstacol tehnic pentru continuarea exporturilor din Golf este bruierea sistemelor de navigație.
”Sistemele GPS ale tuturor navelor sunt bruiate în regiune și e chiar periculos să tranzitezi aceste strâmtori înguste până situația nu se rezolvă. Astea sunt obstacolele înainte de a ne gândi la faptul că flotele care fac aceste export pot fi ținta dronelor, rachetelor anti-nave sau a dronelor subacvatice”, a arătat analistul.
Cea mai severă problemă pentru piața globală de petrol: capacitatea de producție în rezervă e în amonte de Strâmtoarea Ormuz. Lipsa de rezervoare pentru depozitare, o altă problemă în Golf
Prin această strâmtoare trec aproximativ 20% din exporturile mondiale de gaze naturale lichefiate – în mare parte gaze din Qatar – și un procent și mai mare din exporturile mondiale de petrol. Țările asiatice sunt cei mai mari cumpărători de gaze din Orientul Mijlociu. În același timp, în ceea ce privește exporturile de petrol, China și Japonia sunt principalele țări afectate de reducerea traficului prin strâmtoare. Aici intră în joc rezervele de petrol, iar Japonia a anunțat că are rezerve echivalente cu consumul zilnic pentru 254 de zile.
În același timp, alte probleme sunt lipsa de rezervoare pentru depozitare în Golf și faptul că capacitatea în rezervă de producție de petrol din țările arabe este în amonte de Strâmtoarea Ormuz – adică producția de rezervă, și în cazul în care porni, va rămâne blocată, fără căi de export semnificative disponibile în lipsa redeschiderii Strâmtorii Ormuz.
Ce măsuri ar putea fi luate pentru a calma prețurile – Ultima soluție ar fi măsuri pentru reducerea sau controlul cererii
Mai mult, această capacitate în rezervă este concentrată în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, fiind relativ redusă, de sub 3 milioane de barili/zi, țări ale căror facilități de producție și de export ar putea fi în continuare țintite de Iran. Având în vedere că Irakul și-ar putea reduce producția cu 3 milioane de barili pe zi, piața internațională va fi mai degrabă afectată net negativ dacă situația persistă.
Seigle a punctat că piața țițeiului are 2 ”perne” tradiționale care să atenueze perturbările partea ofertei.
”Prima este capacitatea în rezervă – adică volumul de țiței pe care unii producători îl pot aduce în piață și îl pot livra pe o perioadă mai lungă de timp. 30 de zile să pornești, iar +90 de zile producție susținută. Asta e definiția oficială. Iar toată e în Arabia Saudită și Emirate. Capacitatea în rezervă e mică pentru că OPEC și partenerii săi au tot majorat producția din aprilie până în decembrie. (…) A doua e reprezentată de stocuri – care sunt deținute de industrie și de guverne, care au rezerve petroliere strategice”, a mai spus Clayton Seigle.
Ultimul lucru care va putea atenua șocurile de prețuri este adoptarea de măsuri guvernamentale pentru reducerea cererii.
Potrivit lui Seigle, cu cât conflictul durează mai mult, cu atât e mai probabil ca Iranul și SUA/Israel să joace ”cărți energetice” mai puternice pentru a câștiga forță de negociere și pentru a produce daune financiare și economice cât mai mari.
”Asta poate însemna mai multe atacuri asupra navelor, mai multe atacuri împotriva facilităților offshore de producție – care ar fi foarte dificil de reparat, ar dura foarte mult timp. Asta înseamnă potențial pentru o perturbare mai de durată a ofertei globale”, a punctat Seigle.
Acesta consideră că securitatea aprovizionării cu energie din Golf nu va fi asigurată imediat după încheierea operațiunilor militare, ci va fi nevoie să fie asigurat un echilibru de putere favorabil puterilor energetice regionale.
(Citește și: ”Răspuns rapid al SUA la șocul energetic global: Marina americană va asigura tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz – Armata SUA: Strâmtoarea nu e închisă”)
(Citește și: ”Franța trimite forțe în Marea Mediterană – Emmanuel Macron vrea o coaliție pentru protejarea tranzitului maritim prin Strâmtoarea Ormuz”)
(Citește și: ”Qatar oprește producția de LNG din cauza atacurilor iraniene: 20% din producția globală de gaz va fi offline, posibil până la finalul operațiunilor militare”)
***
Urmărește-ne pe Google News
