Aproximativ 51% dintre refugiații ucraineni cu vârste între 20 și 64 de ani aflați în România declară că lucrează, potrivit unui sondaj realizat de UNHCR prezentat luna aceasta. Procentul include atât muncă formală, cât și informală, telemuncă pentru companii din străinătate sau chiar joburi remote pentru angajatori din Ucraina.
Cifrele privind ocuparea refugiaților variază în diferitele surse, pentru că mulți ucraineni lucrează informal sau remote.
Un studiu din 2025 (bazat pe sondaj cu 399 respondenți), de exemplu, estima la doar aproximativ 21,7% ocuparea în rândul ucrainenilor.
Prin agențiile de ocupare și-au găsit un loc de muncă 3.321 de ucraineni, din aproape 25.000 înregistrați la aceste instituții, în căutarea unui job.
64% dintre ucrainenii rămași în România spun că nu au resurse pentru o lună întreagă
Un raport dat publicităţii marţi la patru ani de la izbucnirea războiului din Ucraina de biroul din România al Agenţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi arată că 65% dintre familiile de ucraineni ajunse aici nu au suficiente resurse pentru o lună întreagă, iar 24% spun că au redus consumul de alimente.
Până la sfârșitul anului 2025, în România au fost emise peste 217.000 de permise de protecție temporară pentru refugiaţii ucraineni, de la începutul războiului, anunță Ministerul de Interne.
Pe lângă permisele de protecție temporară, datele arată că, de la izbucnirea conflictului, un număr de 4.534 de cetățeni ucraineni au solicitat azil în România.
Persoanele care au depus cereri de azil au fost găzduite în cele șase centre regionale de proceduri și cazare aflate sub administrarea Inspectoratului General pentru Imigrări.
Situația la nivel european – raport UNHCR
În ansamblu, 57% declară că sunt ocupați (inclusiv activități independente și muncă informală), cu 22 de puncte procentuale sub rata comparabilă a resortisanților din țările gazdă.
Rezultatele variază considerabil: țările care se învecinează cu Ucraina tind să înregistreze cele mai ridicate rate de ocupare, în timp ce țările din Europa Occidentală și țările nordice prezintă niveluri semnificativ mai scăzute, chiar și după ce sunt luate în considerare diferențele de profil ale refugiaților.
Competența în limba locală este unul dintre cei mai puternici predictori ai angajării, iar durata mai lungă a șederii în țara gazdă este, de asemenea, asociată cu o intrare îmbunătățită pe piața muncii.
Cu toate acestea, subocuparea forței de muncă rămâne omniprezentă. Aproape 60% dintre refugiații angajați declară că lucrează sub nivelul lor de calificare și sunt de aproape două ori mai predispuși decât resortisanții să ocupe locuri de muncă cu calificare scăzută.
În rândul refugiaților cu studii superioare, peste o treime lucrează în ocupații cu calificare scăzută, comparativ cu 7% în cazul resortisanților.
Această neconcordanță a competențelor este, probabil, principalul factor care determină decalajul salarial median de 40% între refugiați și localnici.
Spre deosebire de ratele de ocupare, subocuparea nu se îmbunătățește substanțial în timp odată ce sunt luate în considerare limba, continuitatea sectorială, educația și barierele percepute pe piața muncii, ceea ce indică prezența unor bariere structurale care necesită intervenții punctuale.
Reducerea decalajelor în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și productivitatea ar genera câștiguri macroeconomice substanțiale. Estimările sugerează că alinierea rezultatelor refugiaților pe piața muncii cu mediile naționale ar putea ajuta creșterea anuală a PIB-ului cu până la 0,7 puncte procentuale în unele țări, în special acolo unde populațiile de refugiați sunt mari și decalajele de productivitate sunt considerabile.
Alte concluzii importante:
- Ratele cele mai mari apar în țările vecine cu Ucraina (ex. Polonia, Cehia, Ungaria, Estonia – unde ajung la 68–72%), datorită proximității culturale, lingvistice și oportunităților rapide. În țările vest-europene și nordice (ex. Elveția, Norvegia – sub 40%), ratele sunt mult mai mici, chiar și după ajustarea pentru profilul refugiaților (vârstă, educație etc.).
- : Rata de angajare crește odată cu timpul, dar subocuparea nu se îmbunătățește semnificativ (chiar și după controlarea limbii, sectorului, educației și barierelor percepute). Asta sugerează bariere structurale (ex. recunoaștere limitată a diplomelor, discriminare sectorială, lipsa intervențiilor țintite).
Aproximativ 46.000 de copii ucraineni, din care 20.000 sunt integrați în sistemul educațional
În prezent, în România se află aproximativ 46.000 de copii ucraineni, iar peste 20.000 sunt integrați în sistemul educațional, fie prin înmatriculare, fie în regim de audienți, conform World Vision Romania.
Participarea școlară a înregistrat o creștere constantă începând cu anul școlar 2024 – 2025.
„După patru ani de conflict, realitatea familiilor refugiate arată că integrarea economică și accesul la educație sunt profund interconectate. Dincolo de sprijinul umanitar inițial, stabilitatea veniturilor, accesul la locuri de muncă și continuitatea educațională a copiilor au devenit factori esențiali pentru reconstruirea unui sentiment de normalitate. Observăm constant că educația oferă copiilor un cadru de siguranță și predictibilitate, în timp ce integrarea profesională susține autonomia și stabilitatea familiilor. În contextul reducerii finanțării umanitare și al prelungirii strămutării, investiția intențională a statului și a societății în integrarea socială refugiaților, menținerea investițiilor în educație, competențe și programe de integrare rămâne critică pentru prevenirea vulnerabilităților pe termen lung și pentru consolidarea rezilienței comunităților.”, a declarat Mihaela Nabăr, Director Executiv World Vision România.
(Citește și: România a emis peste 200.000 de permise de protecție temporară a refugiaților ucraineni de la începutul războiului – nicio cerere de azil în decembrie)
****
Urmărește-ne pe Google News
