România a continuat și în 2024 să aibă cel mai mare număr (111) de hotărâri importante ale Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) ce așteaptă punerea în aplicare, în timp ce Ungaria a rămas statul cu cea mai mare rată de hotărâri importante pronunțate de CEDO în ultimii zece ani care încă așteaptă punerea în aplicare (74 %).
Statistica face parte din raportul Justiția Întârziată și Justiția Refuzată: Neaplicarea hotărârilor CEDO, publicat de European Implementation Network.
Bulgaria, Ungaria, Italia, Polonia și România au continuat să fie țările cu cele mai mari dificultăți în punerea în aplicare a hotărârilor în 2024, concluzionează analiza.
În ceea ce privește Bulgaria, Ungaria, Italia, Malta, Polonia, Portugalia, România și Slovacia, peste 50% din hotărârile importante pronunțate împotriva acestora în ultimii zece ani nu fuseseră încă puse în aplicare integral la sfârșitul anului 2024.
Zece state membre (Belgia, Bulgaria, Cehia, Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Malta, Polonia și România) aveau, în 2024, cazuri ce așteptau punerea în aplicare de o perioadă cuprinsă între 15 și până la 24 de ani.
În două state membre, Portugalia și Slovacia, situația generală a punerii în aplicare s-a înrăutățit, trecând de la moderată la moderat deficitară și, respectiv, de la deficitară la problematică.
Cazuri pozitive notabile
Au existat, totuși, evoluții pozitive notabile, arată autorii raportului, care menționează Suedia, Austria, Danemarca, Estonia, Finlanda, Luxemburg și Slovenia, state ce au prezentat „un bilanț general excelent sau foarte bun” în ceea ce privește punerea în aplicare la sfârșitul anului 2024.
Austria, Cipru, Finlanda și Germania și-au îmbunătățit scorurile generale de punere în aplicare, Finlanda fiind pe punctul de a elimina în doi ani restanțele sale de lungă durată în ceea ce privește hotărârile importante (de la nouă cazuri la unul).
Cehia se remarcă ca un exemplu deosebit de important: crearea, în urmă cu câțiva ani, a unei autorități solide de coordonare a executării și, mai ales, capacitatea consecventă a acesteia de a depăși o abordare defensivă sau „litigioasă” odată ce o nouă hotărâre intră în faza de punere în aplicare a permis țării să facă față unui aflux puternic de noi hotărâri privind încălcări în anul trecut, menținând în același timp o punere în aplicare rapidă și un bilanț general solid.
Lituania a oferit în 2024 un exemplu aproape ideal de punere în aplicare completă și eficientă a unei cauze exigente a CEDO. În hotărârea Macatė, privind cenzurarea unei cărți pentru copii care descria relații între persoane de același sex, toate măsurile necesare – inclusiv modificarea legislativă adusă în urma intervenției Curții Constituționale – au fost adoptate în mai puțin de doi ani, ilustrând cum poate arăta o executare promptă și cuprinzătoare.
Problemele de punere în aplicare cu care se confruntă CEDO
Acestea se concentrează în câteva domenii sensibile:
- Cele mai persistente lacune se referă la independența justiției și dreptul la un proces echitabil, unde consiliile politizate, numirile defectuoase și procedurile disciplinare abuzive împotriva judecătorilor rămân nerezolvate.
- Încălcările structurale de lungă durată persistă și în ceea ce privește condițiile de detenție și de închisoare, supraaglomerarea, igiena precară și remediile insuficiente afectând grupuri mari, mai degrabă decât persoane izolate.
- Hotărârile judecătorești care protejează grupurile vulnerabile – inclusiv solicitanții de azil, persoanele LGBTIQ+, copiii romi și pacienții psihiatrici – și cazurile care leagă daunele aduse mediului de drepturile prevăzute în convenție se confruntă adesea cu o puternică rezistență politică sau socială, ceea ce duce la reforme fragmentate, întârziate sau care sunt o pură cosmetizare.
Cauzele întârzierilor
- Nerespectarea persistă întrucât multe reforme fundamentale necesare pentru a remedia problema sunt blocate în mod sistematic. Acest lucru se întâmplă în pofida atenției naționale și internaționale fără precedent acordate punerii în aplicare a CEDO și a cooperării intensificate pentru îmbunătățirea mecanismelor naționale de punere în aplicare, care a dat rezultate în cazurile în care lipsa voinței politice nu este obstacolul principal.
- Guvernele evită adesea în mod expres schimbările sau le amână în mod nejustificat, în special în ceea ce privește domeniile tematice menționate mai sus, considerate sensibile, lăsând să stagneze actualizările juridice și politice cruciale.
- Blocajul politic blochează apoi sistemul. În unele țări, chiar și sistemul judiciar devine parte a problemei: atunci când instanțele supreme sunt influențate de politică, judecătorii pot întârzia sau obstrucționa punerea în aplicare, blocând orice progres real.
Cazul Ungariei, mențiune specială în analiză
În contexte iliberale, cum este cazul Ungariei, conformitatea este, de asemenea, rezultatul unei analize cost-beneficiu.
Problemele care implică costuri politice imediate – cum ar fi politicile restrictive privind drepturile minorităților – sunt tratate ca fiind nenegociabile, deoarece sunt esențiale pentru atractivitatea electorală a regimului.
În schimb, reformele care vizează structuri de putere mai profunde – de exemplu, cele privind independența sistemului judiciar – sunt adesea gestionate prin schimbări superficiale sau pur simbolice, care mențin status quo-ul.
(Citește și: CEDO: Independența Justiției nu este absolută, magistrații pot fi trași la răspundere pentru abuz în serviciu)
****
Urmărește-ne pe Google News
