Urmărește-ne pe Google News
31 august, 2025
Prin comasarea comunelor se vor reduce zeci de mii de posturi: mii de primari și viceprimari, zeci de mii din împuținarea tuturor structurilor din subordinea primăriilor: direcții agricole, servicii de state civilă, asistență socială șamd. Problema e ca aceasta reducere e văzută atât din partea politicienilor, cât și a comunităților locale ca o pierdere. Politicienii pierd posturi și funcții pentru aparatul de partid și aparținători lor, iar comunele și orașele mici pierd locuri de muncă, fără a exista alte opțiuni locale. De aceea va fi o rezistență enormă la orice reducere a numărului de comune și a retrogradării unor UAT-uri, de exemplu de la municipiu la oraș. Momentul optim a fost 1990-1991, dar în acei ani președintele invita minerii la București…
Reorganizarea administrativ teritoriala e absolut necesara, dar se va lovi de multiple frâne, atât din partea beneficiarilor, cât și a decidenții.
România este o țară mare și diversă, atât ca peisaj, cât și ca populație, cu câteva excepții regionale. Este o țară multietnică și pluriconfesională. Nu cred că avem nevoie nici de mai puțini parlamentari, nici de mai puțini politicieni care să ne reprezinte în structurile locale. Mai important ar fi să separăm clar reprezentarea politică de serviciile administrative locale.
Aș propune desființarea comunelor, astfel încât fiecare sat să aibă propriul primar și câțiva consilieri. Peste sate ar trebui reînființate structuri intermediare – de tipul plășilor, care au mai existat în România – unde să fie mutate toate serviciile publice, cu digitalizare obligatorie. Ar fi nevoie de aproximativ 300–400 de plăși (LAU 1), organizate în jurul orașelor și municipiilor, cu tot atâtea birouri administrative care să depindă de județ.
Primarii ar putea lucra part-time, în funcție de volumul de muncă, sau chiar pro-bono, dacă doresc.
Foarte important este și sistemul electoral. În comune și orașe mici, consilierii locali ar trebui aleși uninominal. În orașele mai mari, ar fi mai potrivite listele civice. Nu e normal ca aceleași partide care domină Parlamentul să fie singura opțiune și la nivel local. La nivel local nu contează ideologia de partid, ci mai degrabă cine poate rezolva problemele comunității. Din păcate, ne-am obișnuit cu ideea că banii vin mai ușor dacă primarul e din același partid cu șefii din județ sau de la guvern.
Merită studiat ce soluții mai există în Uniunea Europeană – Polonia sau Ungaria pot fi exemple bune.
2 răspunsuri
Prin comasarea comunelor se vor reduce zeci de mii de posturi: mii de primari și viceprimari, zeci de mii din împuținarea tuturor structurilor din subordinea primăriilor: direcții agricole, servicii de state civilă, asistență socială șamd. Problema e ca aceasta reducere e văzută atât din partea politicienilor, cât și a comunităților locale ca o pierdere. Politicienii pierd posturi și funcții pentru aparatul de partid și aparținători lor, iar comunele și orașele mici pierd locuri de muncă, fără a exista alte opțiuni locale. De aceea va fi o rezistență enormă la orice reducere a numărului de comune și a retrogradării unor UAT-uri, de exemplu de la municipiu la oraș. Momentul optim a fost 1990-1991, dar în acei ani președintele invita minerii la București…
Reorganizarea administrativ teritoriala e absolut necesara, dar se va lovi de multiple frâne, atât din partea beneficiarilor, cât și a decidenții.
România este o țară mare și diversă, atât ca peisaj, cât și ca populație, cu câteva excepții regionale. Este o țară multietnică și pluriconfesională. Nu cred că avem nevoie nici de mai puțini parlamentari, nici de mai puțini politicieni care să ne reprezinte în structurile locale. Mai important ar fi să separăm clar reprezentarea politică de serviciile administrative locale.
Aș propune desființarea comunelor, astfel încât fiecare sat să aibă propriul primar și câțiva consilieri. Peste sate ar trebui reînființate structuri intermediare – de tipul plășilor, care au mai existat în România – unde să fie mutate toate serviciile publice, cu digitalizare obligatorie. Ar fi nevoie de aproximativ 300–400 de plăși (LAU 1), organizate în jurul orașelor și municipiilor, cu tot atâtea birouri administrative care să depindă de județ.
Primarii ar putea lucra part-time, în funcție de volumul de muncă, sau chiar pro-bono, dacă doresc.
Foarte important este și sistemul electoral. În comune și orașe mici, consilierii locali ar trebui aleși uninominal. În orașele mai mari, ar fi mai potrivite listele civice. Nu e normal ca aceleași partide care domină Parlamentul să fie singura opțiune și la nivel local. La nivel local nu contează ideologia de partid, ci mai degrabă cine poate rezolva problemele comunității. Din păcate, ne-am obișnuit cu ideea că banii vin mai ușor dacă primarul e din același partid cu șefii din județ sau de la guvern.
Merită studiat ce soluții mai există în Uniunea Europeană – Polonia sau Ungaria pot fi exemple bune.