Scăderea populației României din ultimii 35 de ani stârnește – pe bună dreptate – îngrijorări privind depopularea țării și discuții privind modalitățile de a inversa acest fenomen.
Dar problema reluării creșterii demografice este tratată, cel mai adesea, în termeni strict cantitativi, fără o analiză a interacțiunii sale cu alte sfere socio-economice. Este ceea ce ne propunem să facem în articolul de față.
În perioada 1990-2023, România a cunoscut un declin demografic accentuat, de aproximativ 17% (circa o șesime) din totalul populației. Declinul s-a datorat atât sporului natural negativ, cât și migrației nete negative. Totuși, în statele ex-comuniste din Europa Centrală și de Est, această tendință a fost prevalentă, îndeosebi în Balcanii de Vest și în statele succesoare ale URSS. Șase state (Rep. Moldova, Letonia, Ucraina, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Lituania) au cunoscut un declin demografic chiar mai pronunțat decât România, așa cum se vede în harta alăturată.
În acest context, pentru România se pun următoarele probleme, în ordinea urgenței:
a, stoparea declinului demografic; urmată de
b, creșterea populației până la circa 23,7 milioane persoane (corespunzătoare nivelului din 1989 și consistentă cu o densitate de 100 loc/km2).
Dacă problema s-ar reduce la una demografică (cantitativă), lucrurile ar fi simple: ar fi suficientă o creștere a natalității și o migrație netă pozitivă. În termeni matematici, relația ar putea fi scrisă ca:
10 Pop = f (Sp Nat, Mig Netă), unde Pop = totalul populației
+ + Sp Nat = spor natural
Mig Netă = migrație netă
Semnul “+” denotă o relație de directă proporționalitate
Dar formula (10) ar trebui amendată astfel încât să conțină și elemente calitative (nivel al educației, stare de sănătate etc.), precum și constrângeri tehnologice, economice și ecologice, după cum arătăm în continuare.
Constrângeri tehnologice
În societatea ultra-tehnologizată spre care ne îndreptăm, tehnologia va înlocui din ce în ce mai mult forța de muncă. Dar, cum între mărimea populației și mărimea forței de muncă există o directă proporționalitate, rezultă că există o tensiune între avansul tehnologiei și creșterea populației.
Optimiștii ar putea obiecta că mai multă tehnologie înseamnă mai mult timp liber și o ieșire la pensie mai timpurie pentru o populație în creștere. Pesimiștii ar putea răspunde, cu îndreptățire, că o populație fără ocupație va cădea mai ușor pradă depresiei, viciilor de tot felul și extremismului politic.
20 FM= f (Sp Nat, Mig Netă, Edu, Săn, Pens, Tehn), unde FM = forța de muncă
+ + + + – – Edu =nivelul mediu de educație
Săn = starea medie de sănătate
Pens = ușurința de a ieși la pensie
Tehn = nivelul tehnologic
Semnul “-” indică o relație de inversă proporționalitate
Combinând relațiile (10) și (20), obținem :
30 FM= f (Pop, Edu, Săn, Pens, Tehn)
+ + + – –
Din relația (30) derivă o serie de consecințe interesante:
a) forța de muncă poate crește în termeni calitativi și cantitativi chiar dacă populația scade sau se menține constantă, atâta timp cât factorii educație și sănătate precumpănesc asupra factorilor pensionare timpurie și tehnologie;
b) invers, forța de muncă poate scădea în termeni cantitativi, chiar dacă populația crește, cât timp factorii tehnologie și pensionare timpurie precumpănesc asupra factorilor educație și sănătate.
Această din urmă situație este văzută ca pozitivă de către optimiști si ca problematică de către pesimiști. În concluzie, trebuie să admitem că avansul tehnologiei va pune o stavilă în fața creșterii continue a populației.
Constrângeri economice
Din punct de vedere (macro)economic, creșterea economică depinde de trei factori: capital, forță de muncă, productivitatea totală a factorilor.
(40) g = f (K, FM, PTF) unde g = creșterea economică
+ + + K = dotarea cu capital a economiei
PTF = productivitatea totală a factorilor
Din relația (40) se vede că o țară poate înregistra creștere economică chiar dacă factorul forță de muncă este în scădere sau constant (la fel ca și populația totală), cu condiția ca factorii capital și productivitate totală a factorilor să compenseze această lacună. Într-un fel, aceasta este explicația pentru creșterea economică a României din ultimele decenii. De fapt, dacă admitem că între avansul tehnologiei (20), pe de o parte, și înzestrarea cu capital și productivitate pe de altă parte (40), există o relație strânsă, atunci vedem că o economie puternic tehnologizată poate crește chiar și în condițiile unei populații constante/ în scădere (și a unei forțe de muncă așijderea).
Constrângeri ecologice
Pentru a limita încălzirea globală și pentru a păstra neatinsă o parte din resursele naturale, astfel încât și generațiile următoare să se poată bucura de ele, constrângerea ecologică poate fi formulată după cum urmează:
^ ^ ^
(50) Cons. Ind + Pop ≤ Tehn unde semnul “^” denotă ritmul de creștere
Cons. Ind = consumul individual
Cu alte cuvinte, ritmul de creștere al consumului individual, însumat cu ritmul de creștere al populației totale, trebuie să fie mai redus decât ritmul de creștere al avansului tehnologic.
Și, întrucât consumul individual depinde invers proporțional de mărimea populației
(Cons. ind. = Cons. total), observăm din relația (50) că o creștere a populației este de două ori
Pop
nocivă pentru obiectivul ecologic: o dată, deoarece limitează consumul individual și a doua oară, deoarece intră în competiție cu ritmul avansului tehnologic.
Concluzie
Din cele de mai sus, rezultă că o creștere a populației dincolo de un nivel dat – în afara faptului că reprezintă o decizie individuală, care cu greu poate fi influențată de politici de stat – ar trebui corelată cu constrângeri de ordin tehnologic, macroeconomic și ecologic.
Pentru România, probabil că un obiectiv fezabil pe termen lung ar fi creșterea populației spre 23,7 milioane de locuitori, urmată de o stabilizare în apropierea acestui nivel. Modalitățile de a ajunge la acest nivel nu fac obiectul prezentului articol.
(Citește și: ”Valentin Lazea/ Despre orbire”)
***
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
De ce trebuie crescuta populatia pana la 23,7 milioane locuitori ?
In articol nu este oferita nici o justificare.
Nu sunt suficienti sclavi sa plateasca pentru privilegiile nomenclaturii actuale si viitoare ?
Cred ca ar ajuta la bunastarea generala a populatiei si implicit la posibilitatea cresterii copiilor o inflatie mica, cam cum e in lumea civilizata.
Aici ar putea ajuta si fomnul Lazea daca-si foloseste timpul pentru a convinge colegii de la BNR sa-si indeplineasca asa zisul obiectiv al inflatiei mici si sa lase evolutiei demografica in grija altora.
Ma gandesc ca inflatia mare, taxele mari, abuzul generalizat si coruptia sistemica poate au vreo legatura cu emigratia masiva a romanilor atat in cautare de slujbe cat si ca sa traiasca intr-o societate civilizata.