Europa trebuie să își crească semnificativ capacitatea de producție a industriei de apărare și să eficientizeze achizițiile militare pentru a contracara în mod credibil amenințarea rusă în următorii ani, arată cel mai recent studiu realizat de Bruegel și Institutul Kiel pentru Economiei Mondială. În plus, sunt necesare cheltuieli suplimentare pentru cercetare și dezvoltare militară în vederea sporirii autonomiei strategice, „într-un moment de incertitudine a relațiilor transatlantice”, se mai spune în studiul documentul citat.
Studiu se concentrează pe capabilitățile militare din patru state europene – Germania, Franța, Marea Britanie și Polonia – și remarcă faptul că stocurile de echipamente pentru multiple sisteme de armament au scăzut puternic de la sfârșitul Războiului Rece, iar eforturile recente de reînarmare nu s-au tradus încă în stocuri mai mari. Europa are, de asemenea, lacune semnificative în ceea ce privește „factorii strategici”, cum ar fi sateliții militari, cu un număr redus și capacități de lansare foarte limitate.
În timp ce volumul producției de obuze de artilerie și obuziere a crescut substanțial și este aproape de a satisface cererea, volumul producției de tancuri, vehicule de luptă pentru infanterie, rachete și avioane de vânătoare rămâne scăzut.
În ceea ce privește volumul achizițiilor, acesta a crescut substanțial în Germania, Polonia și Regatul Unit. Cu toate acestea, numărul echipamentelor achiziționate rămâne scăzut în comparație cu perioada Războiului Rece sau cu cifrele din Rusia. Lacunele în echipamentul forțelor armate germane rămân substanțiale și persistente. În plus, achizițiile militare nu se traduc automat într-o creștere a capabilităților, pentru că decalajul dintre decizia de achiziție și livrarea estimată este adesea de trei ani sau mai mult.
În concluzie, situația actuală este și mai îngrijorătoare dacă Europa dorește să fie pregătită pentru război până în 2030. În primul rând, Rusia continuă să producă mai mult decât cele patru țări europene în cazul mai multor sisteme de armament. Prin urmare, producția trebuie să crească de aproximativ cinci ori pentru a înclina balanța în favoarea Europei.
Dependențele tehnologice față de SUA vor dura cel puțin un deceniu
Dezvoltarea și producția europeană a celor mai avansate sisteme, cum ar fi cele de apărare antirachetă, sistemele autonome și fără pilot, sistemele integrate cu AI, aeronavele de generația a 6-a, inclusiv aeronavele de luptă colaborative (CCA; capacitate de escortă a dronelor), transportul strategic, apărarea aeriană integrată, avertizarea și controlul aerian la distanță, sateliții, rachetele cu rază lungă de acțiune pentru atacuri terestre și maritime și rachetele hipersonice rămân, în cel mai bun caz, limitate și, în cel mai rău caz, inexistente.
Dependența de importurile din SUA este mare pentru astfel de sisteme moderne. Durata actuală a dezvoltării arată că dependențele tehnologice vor dura cel puțin un deceniu, cu excepția cazului în care politica se va concentra pe remedierea acestui decalaj tehnologic.
Investiții insuficiente în cercetare și dezvoltare militară
În 2024, Europa a investit 13 miliarde EUR în cercetarea și dezvoltarea militară, dar ultimele cifre pentru SUA (145 miliarde USD în 2023) și China (21 miliarde EUR în 2024) sunt semnificativ mai mari, iar aceste țări nu au neglijat și subfinanțat cercetarea și dezvoltarea militară timp de un deceniu sau mai mult, așa cum au făcut majoritatea țărilor europene.
O creștere semnificativă a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare va fi esențială pentru ca Europa să își sporească autonomia strategică într-un moment de incertitudine a relațiilor transatlantice. „În ansamblu, subliniem fezabilitatea realizării de progrese substanțiale până în 2030, dar insistăm asupra necesității urgente de a elabora o strategie europeană coerentă de reînarmare, care să includă o strategie de modernizare pentru a reduce dependența de SUA, o strategie care să reducă costurile și să stabilească obiective concrete pentru producție, achiziții și adoptare, pentru a se asigura că finanțarea se traduce în capacitate militară europeană”, se arată în raportul Bruegel/Kiel.
Experții celor două institute mai estimează că „suma de 800 de miliarde EUR prevăzută în cadrul programului UE ReArm Europe/European Readiness 2030 va fi insuficientă dacă echipamentele vor fi achiziționate la prețurile ridicate actuale.
(Citește și: „Analiză Bruegel – Apărarea Europei fără SUA: compensarea pierderii și coordonarea militară – Germania trebuie să-și înțeleagă rolul”)
***
Urmărește-ne pe Google News
