România ar putea negocia cu Comisia Europeană, pe viitor, o modificare a planului de ajustare fiscală în 7 ani și să înlocuiască o parte din ajustare cu cheltuieli suplimentare de apărare, în contextul încă-așteptatului acord NATO pentru cheltuieli militare naționale de 5% din PIB, a afirmat miercuri, Jeronim Zettelmeyer (foto), directorul Institutului Bruegel, în cadrul unei prezentări cu tema „Debt sustainability and fiscal risks in the EU”, ținută la Banca Națională a României (BNR).
Zettelmeyer a fost întrebat despre presiunea suplimentară pe care o vor pune cheltuielile suplimentare de apărare, la care se va angaja România, asupra bugetului național – buget care trebuie ajustat cu 7,2% în următorii 7 ani.
Ținta de 5% din PIB pentru cheltuielile de apărare e parte a solicitării SUA de creștere a cheltuielilor militare de către țările europene, dar ea nu va trebui atinsă, cel mai probabil, imediat, ceea ce oferă o posibilitate de negociere României, care și-a agreat planul fiscal pe 7 ani înainte de Conferința de Securitate de la Munchen și înainte de solicitările SUA pe subiectul cheltuielilor militare, a spus directorul Bruegel.
„România s-a angajat să facă o ajustare de circa 7,2% din PIB. Aceasta este o cifră agreată (cu Comisia Europeană – n. red.) în toamnă, ceea ce precede Conferința de Securitate de la Munchen și îngrijorările ce au urmat despre angajamentul SUA în Europa și precede și oferta Comisiei de a permite utilizarea clauzei bugetare speciale pentru cheltuielile mai mari de apărare (exceptarea din calculul deficitului – n.r.).
Aici există o dezbatere mare, dacă țările își permit să folosească clauza derogatorie națională. Și în țările cu datorie mari se spune: «nu, e prea riscant». Asta înseamnă că ele ori nu o să își majoreze cheltuielile de apărare foarte mult, sau vor fi nevoite să își asume ajustări (fiscale – n. red.) și mai mari. Iar, dincolo, sunt alte țări care pur și simplu vor face o ajustare 1:1.
Vor sustrage 1% din PIB din ajustarea fiscală și îl vor adăuga la cheltuielile suplimentare cu apărarea, oricât de mari vor fi ele. Și Comisia ar putea spune: «în regulă».
Nu știu sigur în ce grup ar putea fi România, dar suspectez că România «ar putea scăpa» cu o ajustare mai redusă dacă diferența este cheltuită integral pe zona cheltuielilor suplimentare de apărare și dacă restul ajustării fiscale este pe traiectorie. În mod precis pentru că datoria României nu este atât de mare. Cred că România chiar poate utiliza această clauză derogatorie națională”, a declarat Zettelmeyer.
Precondiția pentru o renegociere cu Comisia: Să livrăm parte din ajustarea promisă pe zona de non-apărare
Potrivit lui Zettelmeyer, întrebarea este dacă România poate utiliza clauza derogatorie națională ca motiv pentru a lungi și mai tare perioada de ajustare bugetară.
„Răspunsul ar fi: da, probabil puteți. Dacă Comisia spune: «România, în regulă, nu vă grăbiți», dar asta cu condiția ca, în același timp, să faceți ajustarea (promisă) pe zona de non-apărare. Sub condițiile acestea, poate ar fi ok”, a spus Zettelmeyer.
Acesta a respins ideea unui șoc pozitiv din inflație asupra ajustării bugetare a României, care în 2025 trebuie să fie de peste 2 puncte procentuale de PIB.
Scenariul de joc al României în cazul unui șoc masiv pe piețele financiare
Acesta a vorbit și despre riscurile la care s-ar expune România în cazul unui șoc de tip „sudden-stop” – în care banii nu ar mai curge, prin piețele externe, dinspre centru spre periferii – în piețele financiare. Potrivit acestuia, într-un șoc cu o magnitudine similară celui din 2008-2009, țările aflate la periferia zonei euro ar fi testate mult mai puternic decât țările din uniunea monetară.
„Ar exista presiuni de devalorizare, ar fi o fugă spre euro. Nu știm dacă și spre dolar, dar cel puțin spre euro. A fost în 2008-2009, dar acum s-ar putea să fie diferit pentru că SUA s-a schimbat. Dar cu toate acestea, va fi un test. Mereu periferia e testată mai puternic decât centrul. Și apoi sunt 2 modalități de a rezolva asta: 1, dacă situația fiscală este sub control, în sensul că reducerea deficitului e pe traiectorie – chiar dacă e una lentă, atunci cred că este de imaginat că, prin sprijinul inclusiv al BCE, Banca Națională poate lăsa cursul să se ducă (liber). Să acorde lichiditate în euro acolo unde sunt expuneri în euro în economia românească, așa cum sunt sigur că sunt, poate prin linia de swap valutar (a BNR cu BCE). Deci acesta ar fi planul de joc din criza financiară globală. Ați putea lăsa cursul să se ducă și (el) să suporte, iar dacă cursul valutar se duce asta ajută partea fiscală. Mereu îi place un pic de devalorizare, un pic de posibilă inflație temporară. Ăsta ar fi răspunsul standard. Iar 2, apoi este posibilitatea să nu fie îndeajuns. Cum a fost cazul în 2009”, a explicat Jeronim Zettelmeyer.
Acesta a mai declarat că, în cazul unui șoc similar cu cel din 2008-2009, „nu ar fi nicio rușine” dacă România ar ajunge în situația în care ar trebui să apeleze la FMI.
„În debutul lui 2009, România a trebuit să meargă la FMI să ceară un program. Dacă s-ar întâmpla din nou… Despre FMI de la un tip de la FMI: eu cred că e ok. Cred că nu e nicio rușine în a fi într-o situație de genul acesta. În mod special dacă șocul este unul extern. Și dacă faci ce trebuie pe zona fiscală. Ce ar putea cere FMI: un ritm posibil mai rapid de ajustare fiscală. Dar astea ar fi cele două (posibilități)… Deci trebuie să vă asigurați că corecția fiscală e pe traiectorie și totul va fi în regulă”, a mai declarat Zettelmeyer, directorul Institutului Bruegel, în cadrul evenimentului de miercuri de la BNR.
(Citește și: ”Interviu cu Jeromin Zettelmeyer, directorul Institutului Bruegel / ”Relația Chinei cu high-tech seamănă puțin cu relația României cu sportul în timpul lui Ceaușescu””)
(Citește și: ”Mugur Isărescu: „Pentru România, problema sustenabilității datoriei publice este mai presantă ca niciodată – Credibilitatea politicii fiscale a României joacă un rol crucial în menținerea încrederii investitorilor””)
(Citește și: ”BCR Raport: Guvernul are nevoie de noi măsuri fiscale echivalente cu 0,7-0,8% din PIB pentru a atinge ținta de deficit. Povestea stagflației aferentă României”)
(Citește și: ”Monologul guvernatorului în fața clasei politice: cele 2 săptămâni de tumult pentru piețele românești – despre reforme, FMI și recesiune”)
***