Politicile comerciale ale administrației Trump au accelerat eforturile Uniunii Europene de a finaliza o serie de acorduri comerciale aflate în lucru, scrie Politico, într-o analiză pe tema stadiului acestora.
Statele Unite reprezintă 13% din comerțul mondial. UE, cea mai mare piață unică din lume, care cuprinde 27 de națiuni și 450 de milioane de oameni, deține aproximativ 16% – și urmărește să își extindă avansul. „Țările se aliniază pentru a colabora cu noi”, a declarat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pentru publicația citată.
Comisia a finalizat discuțiile privind un acord mult așteptat cu blocul latino-american Mercosur; a cerut încheierea unui acord de liber schimb cu India în acest an; și a inițiat sau reluat discuții cu Filipine, Malaezia, Thailanda, Emiratele Arabe Unite și alții.
Iată o trecere în revistă a acordurilor pe care Bruxelles-ul vrea să le încheie:
Mercosur
De ce contează? La o săptămână după ce al doilea său mandat a început oficial în decembrie anul trecut, von der Leyen a zburat la Montevideo, Uruguay, pentru a da mâna cu liderii țărilor Mercosur – Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay – pentru un acord care ar crea o piață de peste 700 de milioane de consumatori de ambele părți ale Atlanticului.
Ce îl împiedică? Fermierii europeni, în special cei din Franța, se opun cu înverșunare acordului, aflat în lucru de un sfert de secol, temându-se de concurența importurilor ieftine din America de Sud. Liderii politici din Franța s-au poziționat împotriva acordului Mercosur, iar opoziție există și în Polonia, Belgia și Irlanda.
Totuși, acordul stabilește cote scăzute de import pentru produse precum carne de vită, carne de pasăre și zahăr. O altă problemă o reprezintă temerile privind riscul ocolirii regulilor UE privind defrișările, în special în cazul Braziliei.
Care sunt șansele să se întâmple curând? Războiul comercial dus de administrația Trump a schimbat balanța în dezbaterea privind Mercosur, determinând unele țări anterior sceptice – cum ar fi Austria – să se apropie de tabăra pro-acord. Chiar și Franța pare să ezite, ministrul comerțului Laurent Saint-Martin declarând că războiul comercial al lui Trump este „un semnal de alarmă în privința acordurilor comerciale.” Totuși, el susține că acordul Mercosur este inacceptabil în forma sa actuală.
O oportunitate s-ar putea deschide după alegerile prezidențiale din 18 mai în Polonia – care deține în prezent președinția rotativă a Consiliului UE. Un vot în Consiliu ar putea avea loc în septembrie sau octombrie, sub președinția Danemarcei, semnătura finală fiind așteptată până la sfârșitul anului.
India
De ce contează? Von der Leyen a zburat în India în februarie, împreună cu noul său Colegiu al Comisarilor (foto), pentru a promova un acord de liber schimb (FTA) pe care l-a numit „cel mai mare acord de acest tip din lume.” Un astfel de acord ar crea o piață comună de aproape 2 miliarde de oameni, legând India mai strâns de cel mai mare partener comercial al său, UE.
Având în vedere că India este pe cale să devină a treia cea mai mare economie din lume până la sfârșitul deceniului, nu e de mirare că von der Leyen a pus finalizarea acestui acord în centrul agendei sale de diversificare pentru 2025.
Ce îl împiedică? UE trebuie să fie foarte calculată în urmărirea unui FTA cu India. În 2013, un acord a eșuat după șase ani și 15 runde de negocieri, din cauza frustrărilor europene legate de accesul pe piața indiană, în sectoare de la automobile la băuturi alcoolice. În 2021, discuțiile blocate de mult timp au fost relansate sub forma unui acord comercial în trei părți, în speranța de a rezolva probleme precum taxele vamale ridicate ale Indiei la importul de mașini.
Principalul negociator al Indiei, ministrul Comerțului Piyush Goyal, și-a câștigat reputația de cel mai dur negociator comercial din lume. Un alt subiect sensibil pentru New Delhi este taxa europeană de frontieră pe carbon, față de care Goyal a amenințat cu o taxă de retorsiune care, potrivit lui, ar suna „clopotul funebru pentru producția europeană.”
Care sunt șansele să se întâmple curând? Atât von der Leyen, cât și Modi au afirmat clar că vor ca acordul să fie finalizat anul acesta – o ambiție îndrăzneață, având în vedere experiențele anterioare. Totuși, și India caută relații comerciale consensuale și mai puțin coercitive. Modi va încerca probabil să joace politicile comerciale al Washington drept carte împotriva Bruxelles-ului pentru a obține cel mai bun acord. Goyal este așteptat la Bruxelles pe 1-2 mai, pentru a doua sa vizită din 2025, înaintea unei noi runde de negocieri formale programate între 12-16 mai, la New Delhi.
Australia
De ce contează? Negocierile dintre Australia și UE au început în 2018, cu 15 runde de discuții până în prezent. Finalizarea unui acord ar crește PIB-ul blocului european cu aproximativ 4 miliarde de euro. UE este al treilea cel mai mare partener comercial al Australiei la bunuri, înaintea SUA, și al doilea la servicii. Cu toate acestea, Bruxelles-ul este dezavantajat în comerțul cu Australia, deoarece rivali precum Japonia și Regatul Unit beneficiază de acces preferențial prin Acordul cuprinzător și progresiv pentru parteneriatul transpacific (CPTPP).
Un acord nu doar că ar deschide piața pentru exporturile europene de mașini și utilaje, dar ar ajuta și UE să își reducă dependența de China pentru materiile prime critice, Australia având ample rezerve de litiu, cobalt și metale rare.
Ce îl împiedică? Carnea de vită și cea de miel. Negocierile au eșuat în octombrie 2023, chiar înainte de finalizare, când ministrul Comerțului australian Don Farrell s-a retras, acuzând lipsa accesului la piața UE. Comisia Europeană a susținut că partea australiană a reintrodus cereri agricole care „nu reflectau negocierile recente și progresul realizat la nivel înalt.”
Fermierii australieni încă doresc un acces mai mare pe piața UE, dar negociatorii europeni au o marjă de manevră limitată din cauza opoziției puternice din partea lobby-ului agricol european. Un alt punct sensibil sunt indicațiile geografice (IG), care ar împiedica producătorii australieni să folosească denumiri precum Prosecco, Feta și Parmigiano Reggiano.
Care sunt șansele să se întâmple curând? Alegerile generale din Australia din 3 mai – care probabil vor confirma guvernul condus de premierul Anthony Albanese – ar putea relansa negocierile. Farrell, cel care a oprit acordul în 2023, spune acum că „lumea s-a schimbat” în urma ofensivei tarifare a lui Trump.
Chiar și fermierii australieni spun că, dacă UE vrea să-și asume rolul de lider comercial, trebuie să dovedească prin fapte. Farrell a vorbit luna aceasta cu Maroš Šefčovič, negociatorul-șef al UE, și afirmă că au convenit să se întâlnească din nou după alegeri.
Indonezia
De ce contează? Indonezia este cea mai mare economie din Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) – o comunitate regională de comerț – și a patra cea mai populată țară din lume. Relația sa comercială cu UE este însă modestă. UE este al cincilea partener comercial al Indoneziei, dar Indonezia nici măcar nu se află în top 30 pentru UE, ceea ce indică un potențial neexploatat.
Ce îl împiedică? Discuțiile din ultimul deceniu au fost dificile, cu numeroase dispute ajunse în fața Organizației Mondiale a Comerțului. Jakarta spera să finalizeze acordul înainte ca noul guvern să preia puterea în octombrie, dar acest lucru s-a dovedit prea ambițios.
Blocul european vrea minereul de nichel al Indoneziei pentru industriile sale auto și siderurgice, dar Indonezia a interzis exporturile, decizie contestată cu succes de UE la OMC. Jakarta cere mai multă flexibilitate privind regulamentul EUDR, care urmărește prevenirea defrișărilor pentru agricultură, afectând industria uleiului de palmier. UE refuză concesii.
Care sunt șansele să se întâmple curând? După o rundă neconcludentă în iulie 2024 (runda a 19-a), nu a fost programată o a 20-a. Numărul mare de runde arată cât de lung și anevoios a fost procesul, iar o soluție pare încă departe.
Asia de Sud-Est (Filipine, Malaezia, Thailanda)
De ce contează? UE își intensifică și eforturile de a consolida legăturile cu alte țări ASEAN, reluând discuțiile comerciale blocate cu Malaezia, Thailanda și Filipine. Toate au UE printre principalii lor parteneri comerciali. Inițiativa vine în contextul în care blocul încearcă să recupereze terenul față de rivali ca China și SUA în regiune.
Cu o piață de peste 660 de milioane de consumatori, ASEAN (10 țări) este al treilea cel mai mare partener comercial al UE în afara Europei, după SUA și China. Malaezia este, de asemenea, membră CPTPP, ceea ce ar putea sprijini eforturile UE de a adera la această alianță comercială, având în vedere că Marea Britanie este deja membră.
Ce îl împiedică? Neînțelegeri legate de industria uleiului de palmier din Malaezia, a doua ca mărime din lume, au dus la suspendarea negocierilor în 2013, la fel ca în cazul Indoneziei, regulamentul EUDR și preocupările legate de sustenabilitate sunt principalele piedici.
În cazul Filipinelor, încălcările drepturilor omului și atitudinea ostilă față de Occident ale fostului premier Rodrigo Duterte au dus la suspendarea negocierilor, care au fost reluate în 2023, după plecarea acestuia. La fel, o lovitură de stat militară în Thailanda în 2014 a determinat UE să înghețe discuțiile.
Care sunt șansele să se întâmple curând? Premierul malaezian Anwar Ibrahim a vizitat Bruxelles-ul în ianuarie pentru a impulsiona discuțiile. Bruxelles-ul preconizează o primă rundă de negocieri înainte de vară sau mai târziu, în 2025. Ministrul comerțului malaezian, Tengku Zafrul, estimează finalizarea acordului în anul următor.
Negocierile FTA cu Filipine și Thailanda sunt în desfășurare, cu următoarele runde programate în iunie: Bruxelles va găzdui discuțiile cu Filipine, iar o delegație UE se va deplasa la Bangkok pentru negocierile cu Thailanda. Mai multe capitole din fiecare negociere au fost deja convenite provizoriu.
(Citește și: ”Tarifele Trump provoacă un tsunami deflaționist pornit dinspre China spre Europa. Cum se poate apăra UE în fața expansiunii chineze?”)
***
Urmărește-ne pe Google News
