Datele oficiale privind scumpirile pe 2013 arată că aproximativ 70% din creșterea generală a prețurilor din acest an a fost cauzată de legume, fructe și tutun. Legumele și fructele au adus exact un procent din creșterea de 2,04% a prețurilor de la începutul anului iar tutunul a mai venit cu alte 0,44%. În premieră pe 2013, inflația lunară controlată de BNR, așa –numitul indicator CORE 2 ajustat, a intrat în mai pe teritoriul negativ.
Practic, legumele și fructele au tras inflația în sus iar efectul a fost anulat parțial de ieftinirea înregistrată la combustibili. Legumele s-au scumpit în luna mai cu 5,73%, sub efectul principal al deja celebrului cartof ( +21,41%) în timp ce fructele și-au majorat prețul cu 7,22%, urmare a creșterii costului fructelor proaspete cu 11,42%.
Combustibilii și-au diminuat prețul cu 1,11%, ceea ce a majorat ieftinirea față de finele anului trecut la 1,51%. De notat ar fi și diminuarea de aproape un procent înregistrată la o altă poziție importantă ca pondere în coșul de consum, serviciile telefonice ( -0,99% în mai și -3,67% de la începutul acestu an).
Majorarea prețurilor la alimente pe luna mai a fost de 0,77%, dar trebuie subliniat că ea a fost rezultant a două tendințe opuse, creșterilor foarte mari de la legume și fructe fiindu-le opuse ieftiniri la o serie de produse importante pentru consumul zilnic, precum carne și preparate din carne ( -0,10%), ulei (-1,13%, lapte (-0,22%), zahăr (-1,20%) și ouă (-12,33%).
Dacă la tutun se poate invoca necesitatea de a îndeplini obligațiile de creștere a accizelor convenite la aderarea în UE, la legume și fructe fluctuațiile de prețuri sunt consecința directă a unui sistem de colectare, depozitare și condiționare lăsat în voia sorții și aflat la mâna unor speculanți careau găsit o modalitate rapidă de câștig.
Din păcate, efectele se resimt puternic în nivelul de trai și în presiunea implicită de creșteri salariale și de pensii. Odată cu reducerea inflației spre niveluri apropiate de uzanțele europene, nu ne mai putem permite variații de două cifre ale prețurilor la nici un produs, fără ca statul să intervină prin măsuri care să tempereze abuzurile din piață.
Problema este că am epuizat deja peste patru cincimi din spațiul pentru ținta de inflație fixată pe acest an (de 2,5% plus/minus un punct procentual) pe niște produse care nu ar trebui să pună probleme deosebite și care nu constituie niciunde în Occident o amenințare pentru stabilitatea prețurilor.
Totodată, ar trebui reanalizată și încadrarea produselor și serviciilor pe grupe după uzanțele naționale. Deja, decalajul între inflația medie anuală ( indicele IPC) calculată după model european ( indicele IAPC, unde A-ul vine de la ”armonizat” )și cea calculată după model național a urcat la patru zecimi de procent, ceea ce este prea mult. IPC a fost la finele lui mai de 4,7% iar IAPC de 4,3%.
Urmărește-ne pe Google News
