În principiu, au dreptate în ce cred ei despre Mugur Isărescu – şi Victor Ponta (”Nu cred în oameni providențiali”) și Crin Antonescu (”Nu e singurul independent prestigios capabil să conducă un guvern în țara asta”). În principiu. Dar, dacă tot vorbim de principii, problema e alta: aș vrea să-i vad, să-i aud pe domnii Ponta și Antonescu articulându-și opiniile despre guvernare la nivelul la care o face Mugur Isărescu – dacă tot sunt, amândoi, prim-ministeriabili. Nu vorbesc de compențele punctuale pe analiză economico-financiară la nuanță academică, ci pe măsuri închegate rațional – cu totul altceva, adică, decât populismele cu care insultă inteligența a tot mai mulţi telespectatori. Pentru că cei doi ignoră un adevăr elementar: nici cu 100 de apariții televizate, glumițe despre guvern, invective și moțiuni, nu reușesc să critice guvernul pe cât o face o singura declarație a lui Mugur Isărescu. O spun numărul de accesări și comentariile de sub articolele care-l citeză pe guvernatorul BNR.
Spuneam ca vreau sa-i aud pe Crin Antonescu și Victor Ponta, doar pentru că pe Emil Boc l-am auzit. Jumătate din declarațiile guvernatorului din ultimul an, prin care explică logic și ce se întâmplă și ce-ar fi de făcut, și ce-ar putea să urmeze, ar trebui să le facă primul ministru. Dar Emil Boc nu poate. Din două motive. Primul este acela că pur și simplu nu poate. Cel de-al doilea constă în triunghiul în care premierul este blocat: cifrele necruțătoare pe care guvernatorul BNR (oricine ar fi el) i le pune în față, stresul electoral la care-l supun sondajele partidului și, în al treilea dar nu ultimul rând, grija de-a nu tulbura avantajelor economice pe care clientela guvernului tocmai și le adjudecă.
Nu știm dacă, în locul măsurilor pe care le ia Mugur Isărescu la BNR, nu s-ar găsi altele mai bune și mai eficiente, nu știm dacă planurile și viziunea guvernatorului avantajează pe termen mediu și lung România – om trăi și-om vedea – deocamdată problema e, pentru mulți, ziua de mâine. Dar nici nu aud pe cineva din ”cadrele” cu care se laudă partidele că îl poate contrazice rațional, argumentat și inteligibil. Până când va apărea acel cineva, declarațiile prin care Isărescu trage guvernul de mânecă țin loc de opoziție credibilă. Pentru că, până la urmă, despre credibilitate vorbim. Iar la capitolul asta, guvernatorul, care ține obrazul întregii clase politice, nu are încă adversari. Și nu c-ar fi el perfect, ci pentru că încă nu are adversari.
Urmărește-ne pe Google News
2 răspunsuri