proces prin care o sumă poate fi scăzută dintr-o sumă totală în anumite scopuri. De exemplu, în anumite sisteme fiscale, impozitarea venitului permite scăderea cheltuielile cu dobânzile pentru
soldul care arată insuficienţa resurselor în raport cu nevoile sau a veniturilor faţă de cheltuieli, la un moment dat (v. Deficit al balanţei de plăţi, Deficit bugetar).
(v. BALANŢA COMERCIALĂ) DEFICIT AL BALANŢEI DE PLĂŢI, sumă cu care plăţile (cheltuielile) din cadrul balanţei depăşesc încasările (veniturile), adică soldul negativ al balanţei. D.b. de p. este în general
soldul negativ al bugetului public între veniturile încasate şi cheltuielile efectuate până la încheierea execuţiei bugetare. El reflectă acea stare a bugetului public în care cheltuielile depăşesc veniturile.
indicele implicit al preţurilor produsului intern brut (P.I.B.). Dacă avem în vedere utilizarea finală, mărimea P.I.B. este egală cu diferenţa între valoarea bunurilor finale şi cea a bunurilor
proces monetar-material caracterizat prin scăderea durabilă pe termen lung a nivelului preţurilor, scădere rezultată dintr-un ansamblu de măsuri care vizează restrângerea cererii nominale pentru a reduce tensiunile asupra
dezechilibru monetar concretizat în restrângerea cererii de monedă, în condiţiile în care volumul producţiei naţionale rămâne acelaşi sau chiar creşte. Cauzele d.e. sunt multiple: restrângerea economiei de
fonduri plasate într-o instituţie de credit (bancă comercială, casă de economii, cooperativă de credit sau alte instituţii financiare cu drept de a primi depozite), care pot fi eliberate
diminuarea treptată a valorii capitalului fix, survenită în cursul perioadei de funcţionare, ca urmare a uzurii normale şi învechirii previzibile. Deprecierea se referă la consumul de capital fix care
diminuare a puterii de cumpărare a monedei naţionale în procesul schimbului, îndeosebi ca urmare a inflaţiei prelungite şi a dezechilibrului balanţei de plăţi. D.m. se manifestă în raport
(v. DEZVOLTARE ECONOMICĂ DURABILĂ) CREŞTERE ECONOMICĂ ECHILIBRATĂ, expresie teoretică a evoluţiei unei economii naţionale, caracterizată prin egalitatea producţiei ce poate fi obţinută cu potenţialul productiv de care dispune producţia cerută de
tip de c.e. caracterizat prin sporirea produsului intern brut pe locuitor cu preponderenţă pe seama influenţei conjugate a dimensiunilor cantitative (de volum) ale tuturor factorilor de producţie,
rata de creştere maximă a producţiei naţionale, fundamentată pe baza resurselor economice existente la un anumit moment, a utilizării depline a resurselor materiale şi umane disponibile (v. Modelul
situaţie în care rezultatele economice agregate şi populaţia unei ţări sporesc în acelaşi ritm, nivelul pe locuitor al indicatorilor sintetici macroeconomici rămânând constant. Noţiunea este creată de
mărirea volumului de bunuri cerute la un nivel de preţ dat. Grafic, acest fenomen se reprezintă prin translatarea curbei cererii spre dreapta. Asemenea modificări apar drept urmare
mărirea volumului de produse oferite la un nivel de preţ dat, fenomen care se reprezintă grafic prin translatarea curbei ofertei spre dreapta. Aceasta modificare intervine datorită influenţei
criteriu ce poartă numele autorului, menit să evite situaţii nedorite în aplicarea testului Kaldor- Hicks. Scitovsky a observat că acest test poate conduce uneori la ambiguităţi. Fiind date
tip de criză radicală care afectează esenţa unui sistem social-economic impunând trecerea acestuia la altă structurare internă, a funcţiilor şi finalităţii lui. Formal, c. de s. este percepută ca încordare maximă până la rigidizare sau blocare a
(în sens larg), dereglare gravă a sistemului financiar al unei ţări (finanţele statului, sistemul de credit, circulaţia bănească); (în sens restrâns), dereglare a finanţelor statului, concretizată în deficite
situaţie economică în care pentru ofertă nu există suficientă cerere solvabilă. Ele se găsesc în ciclurile Juglar, dar se întrepătrund cu crizele monetare şi de credit, cu cele structurale ş.a.
proces prin care o sumă poate fi scăzută dintr-o sumă totală în anumite scopuri. De exemplu, în anumite sisteme fiscale, impozitarea venitului permite scăderea cheltuielile cu dobânzile pentru
soldul care arată insuficienţa resurselor în raport cu nevoile sau a veniturilor faţă de cheltuieli, la un moment dat (v. Deficit al balanţei de plăţi, Deficit bugetar).
(v. BALANŢA COMERCIALĂ) DEFICIT AL BALANŢEI DE PLĂŢI, sumă cu care plăţile (cheltuielile) din cadrul balanţei depăşesc încasările (veniturile), adică soldul negativ al balanţei. D.b. de p. este în general
soldul negativ al bugetului public între veniturile încasate şi cheltuielile efectuate până la încheierea execuţiei bugetare. El reflectă acea stare a bugetului public în care cheltuielile depăşesc veniturile.
indicele implicit al preţurilor produsului intern brut (P.I.B.). Dacă avem în vedere utilizarea finală, mărimea P.I.B. este egală cu diferenţa între valoarea bunurilor finale şi cea a bunurilor
proces monetar-material caracterizat prin scăderea durabilă pe termen lung a nivelului preţurilor, scădere rezultată dintr-un ansamblu de măsuri care vizează restrângerea cererii nominale pentru a reduce tensiunile asupra
dezechilibru monetar concretizat în restrângerea cererii de monedă, în condiţiile în care volumul producţiei naţionale rămâne acelaşi sau chiar creşte. Cauzele d.e. sunt multiple: restrângerea economiei de
fonduri plasate într-o instituţie de credit (bancă comercială, casă de economii, cooperativă de credit sau alte instituţii financiare cu drept de a primi depozite), care pot fi eliberate
diminuarea treptată a valorii capitalului fix, survenită în cursul perioadei de funcţionare, ca urmare a uzurii normale şi învechirii previzibile. Deprecierea se referă la consumul de capital fix care
diminuare a puterii de cumpărare a monedei naţionale în procesul schimbului, îndeosebi ca urmare a inflaţiei prelungite şi a dezechilibrului balanţei de plăţi. D.m. se manifestă în raport
(v. DEZVOLTARE ECONOMICĂ DURABILĂ) CREŞTERE ECONOMICĂ ECHILIBRATĂ, expresie teoretică a evoluţiei unei economii naţionale, caracterizată prin egalitatea producţiei ce poate fi obţinută cu potenţialul productiv de care dispune producţia cerută de
tip de c.e. caracterizat prin sporirea produsului intern brut pe locuitor cu preponderenţă pe seama influenţei conjugate a dimensiunilor cantitative (de volum) ale tuturor factorilor de producţie,
rata de creştere maximă a producţiei naţionale, fundamentată pe baza resurselor economice existente la un anumit moment, a utilizării depline a resurselor materiale şi umane disponibile (v. Modelul
situaţie în care rezultatele economice agregate şi populaţia unei ţări sporesc în acelaşi ritm, nivelul pe locuitor al indicatorilor sintetici macroeconomici rămânând constant. Noţiunea este creată de
mărirea volumului de bunuri cerute la un nivel de preţ dat. Grafic, acest fenomen se reprezintă prin translatarea curbei cererii spre dreapta. Asemenea modificări apar drept urmare
mărirea volumului de produse oferite la un nivel de preţ dat, fenomen care se reprezintă grafic prin translatarea curbei ofertei spre dreapta. Aceasta modificare intervine datorită influenţei
criteriu ce poartă numele autorului, menit să evite situaţii nedorite în aplicarea testului Kaldor- Hicks. Scitovsky a observat că acest test poate conduce uneori la ambiguităţi. Fiind date
tip de criză radicală care afectează esenţa unui sistem social-economic impunând trecerea acestuia la altă structurare internă, a funcţiilor şi finalităţii lui. Formal, c. de s. este percepută ca încordare maximă până la rigidizare sau blocare a
(în sens larg), dereglare gravă a sistemului financiar al unei ţări (finanţele statului, sistemul de credit, circulaţia bănească); (în sens restrâns), dereglare a finanţelor statului, concretizată în deficite
situaţie economică în care pentru ofertă nu există suficientă cerere solvabilă. Ele se găsesc în ciclurile Juglar, dar se întrepătrund cu crizele monetare şi de credit, cu cele structurale ş.a.
