CONTABILITATE FINANCIARĂ
ramură a contabilităţii care asigură obţinerea informaţiilor privind gestionarea patrimoniului, necesare factorilor interni de decizie ai entităţii economice, precum şi informaţiile privind rezultatele financiare necesare
ramură a contabilităţii care asigură obţinerea informaţiilor privind gestionarea patrimoniului, necesare factorilor interni de decizie ai entităţii economice, precum şi informaţiile privind rezultatele financiare necesare
(1) Cont deschis de către bănci întreprinderilor, administraţiilor, populaţiei etc., în care sunt înscrise disponibilităţile băneşti ale acestora, ce se păstrează la bănci, precum şi
folosirea bunurilor corporale şi incorporale, folosire care antrenează pierderea imediată sau treptată a utilităţilor lor. C. poate fi final, în cazul satisfactorilor, şi c. intermediar,
proces de substituire a băncii centrale cu o autoritate monetară care emite monedă legală convertibilă într-o valută sau un bun “ancoră” (cunoscut şi sub numele
formă de concentrare, de integrare sub controlul unui centru de decizie a unor unităţi economice care au activităţi foarte diferite, aparent fără nici o legătură
formă de con- curenţă inexistentă în realitate, considerată ca o situaţie ideală spre care trebuie să se tindă şi la care s-a ajuns reunind într-un
ramură a contabilităţii care asigură obţinerea informaţiilor privind gestionarea patrimoniului, necesare factorilor interni de decizie ai entităţii economice, precum şi informaţiile privind rezultatele financiare necesare
(1) Cont deschis de către bănci întreprinderilor, administraţiilor, populaţiei etc., în care sunt înscrise disponibilităţile băneşti ale acestora, ce se păstrează la bănci, precum şi
folosirea bunurilor corporale şi incorporale, folosire care antrenează pierderea imediată sau treptată a utilităţilor lor. C. poate fi final, în cazul satisfactorilor, şi c. intermediar,
proces de substituire a băncii centrale cu o autoritate monetară care emite monedă legală convertibilă într-o valută sau un bun “ancoră” (cunoscut şi sub numele
formă de concentrare, de integrare sub controlul unui centru de decizie a unor unităţi economice care au activităţi foarte diferite, aparent fără nici o legătură
formă de con- curenţă inexistentă în realitate, considerată ca o situaţie ideală spre care trebuie să se tindă şi la care s-a ajuns reunind într-un